O nouă recenzie pentru Pribegii mărilor

fotografie de Nati Budu Grati

Doamna Georgeta Drăguș, o profesoară de limba română din Timișoara, mi-a făcut bucuria de a scrie foarte frumos despre romanul meu de debut, „Pribegii mărilor”. (Urmează și spoilere, totuși!)

Mulțumesc foarte mult!

,,Pribegii mărilor”, plăsmuire artistică de excepție a maestrei Marina Costa, este un roman polifonic care depășește tiparele genului. Melancolia scandinavă este împletită cu ,,tristețea bizantină” și cu exotismul amerindienilor (totelcilor).

Într-o lume a Evului Mediu timpuriu, această creație este un roman de aventuri, roman istoric și mitologic cu importante referințe culturale (mitice, simbolice, etnologice, lingvistice), roman de dragoste și despre prietenie, roman romantic și poetic. Este o creație literară călăuzită de suflet și de fantezie, în care proza are o sonoritate ca o halucinație unică, seducându-ne și ademenindu-ne ca să ne lăsăm atrași de acest ,, amestec” stilistic poetico-prozaic.

,,Peste tot lumea aparținea bărbaților. Totuși, Marina cea sălbatică și răzvrătită se întorcea împotriva întregii lumi.”(p.60) Printre rânduri, resimțim dorul viking de aventură și dorul aspru al iubirii, care ne amintește de trilogia lui Sigrid Unsedt. Pe de altă parte, apar elemente de ”cortezia” sau de ”amour courtois” mistic ca o sublimare, o spiritualizare a elanului elementar. Castitatea se opune tiraniei poftei, încurajând la maximum dorința curtenitoare, amintind de catari sau de trubaduri: ,,Dacă vrei să câștigi dragostea unei femei,/Astfel încât să-ți bucure inima,/ promisiunile să-ți fie drepte și să le ții” (p.77, din ,,Cuvintele celui Prea Înalt”- parte din ”Edda” n.a. ).

Sigurd, Lars, Rholf Jarl adoptă acest comportament în fața fecioarelor răpite (deși roabe): Marina, Loretta, Carmela și Graziana. Ca orice viteji pasionali, ei iubesc senzația de putere, riscul și jocul cu moartea. Solveig și Lars o salvează pe eroină de Iwar, cel înjunghiat, care încercase să încalce regulile iubirii curate. Rholf Jarl este omorât de Iwar unealtă a lui Knut Erlendsson, care voia să pună mâna pe întreaga insulă.

De-a lungul acțiunii, Marina își păstrează puritatea, credința și cunoașterea prin suferință, deoarece ea manifestă o îndrăzneală cvasi-masculină în toate încercările prin care trece. Ea cultivă simțul prieteniei și al onoarei, se face soră de cruce cu păgânul Lars și este iubită de noii săi prieteni. În ,,noua patrie”, ținutul aztecilor, ,,popor puternic de războinici și constructori”, se îndrăgostește de prințul Tezcatlipoca. Nunta lor are fast și grandoare, dar cei doi țin în templu cele patru zile de post și de rugăciune pentru o viață fericită. Cântecul focurilor și jocurile focurilor reprezintă un ritual de purificare și de alungare a duhurilor rele.

Secarea râului de sânge – simbol al vitalități- este semnul morții mirelui din vina lui Xolotl. Este o moarte sacră, deoarece în Tezcatlipoca era încarnat zeul războiului. Viața liniștită a Marinei, prezisă de Ruth se împlinește alături de Dionisos, soț bun, prieten și tată pentru copilul prințului ucis, odraslă care avea să se nască în vremea secetei. Este vorba de o iubire inteligentă (nu pasională) a unor oameni obișnuiți, eliberată de obsesii sau de dorințe pătimașe.

Romanul este pătruns de atmosfera romantică medievală, cu întreaga ei culoare locală: dorința de a săvârși fapte vitejești, de a trece prin aventuri pline de necunoscut, mister și mistică de diferite orientări și culte religioase, castitate și supunere, iubire pasională versus iubire pământeană, care își acceptă limitele sale firești, pline de smerenie și de împlinire lumească. 

Vă aștept la Gaudeamus!

Set 4 carti si verso.jpg

Am plăcerea să vă invit la Târgul Internațional de Carte GAUDEAMUS, sus, la cucurigu, la ultimul nivel, să admirați târgul de sus!

Romanul “Echipajul” poate fi găsit la standul nr. 343 al Uniunii Ellene din România, nivel 7.7.0. La același nivel 7.7.0, la standul nr. 354 al Editurii BETTA, găsiți Antologia “Sub cupola Unirii” și Antologia de poezie bilingvă româno-turcă (în ambele am texte publicate), iar la standul nr. 356 al Editurii Astralis poate fi găsit romanul “Prietenii dreptății”.

Joi, 15 noiembrie 2018, începând cu ora 12:30, vă invit la standul nr. 343 al Uniunii Ellene din România, nivel 7.7.0, unde va avea loc lansarea, respectiv prezentarea mai multor romane, printre care și “Echipajul”. În continuare, până la ora 20:00, mă veți găsi la stand, pentru autografe și răspuns la întrebări. Special pentru dumneavoastră, în ziua de joi voi avea la vânzare TOATE cele 4 romane publicate până în prezent.

Duminică, 18 noiembrie, la ora 14:00, la spațiul de evenimente BURSA DE CONTACTE (Complex Romexpo-Cupolă, nivel 3.2.0) sunt invitați cei care vor să fie alături de mine la festivitatea de premiere a concursului de proză scurtă “Nicolae Velea”, organizat de revista “Arena Literară” în colaborare cu Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții (ADE-PC) și Editura Betta

Duminică, 18 noiembrie, la ora 17:00, la spațiul de evenimente BURSA DE CONTACTE (Complex Romexpo-Cupolă, nivel 3.2.0) sunt invitați cei care vor să fie alături de mine la lansarea, respectiv prezentarea publicațiilor Editurii Astralis, inclusiv a romanului meu “Prietenii dreptății”.

Vă aștept cu drag, la oricare eveniment doriți să veniți!

Cu cartea prin liceu – la Colegiul Economic Viilor

Liceul EcViilor-06-11-2018-9

Elevii și profesorii de la Colegiul Economic Viilor, interesați de secretele lumii scrisului

Marți, 6.11.2018, nu au fost trei ceasuri rele, ci două ceasuri bune. Mai precis, între orele 13-15 am fost invitații doamnei Gabriela Diaconu, directorul Colegiului Economic Viilor, și ai doamnei bibliotecare, poetă cunoscută sub pseudonimul Sarah DeJar, poposind acolo cu cartea prin liceu. Proiectul cu acest nume, organizat de scriitorul Teodor Hossu-Longin, aduce scriitorii în contact cu liceenii de o vreme. Mă bucur că, împreună cu organizatorul și cu scriitorul SF Ovidiu Vitan, am avut ocazia să-i cunoaștem pe elevii de la Colegiul Economic Viilor. Inițial timizi, aceștia s-au încălzit, pe parcurs, în discuții.

Majoritatea elevilor veniseră la recomandarea profesorilor de limba română, nesiguri cum ar putea fi această întâlnire. Teodor Hossu Longin a deschis discuția, invitându-ne să ne prezentăm și întrebându-i de ce citesc sau, din moment ce se spune că tânăra generație nu citește, de ce nu citesc. Răspunsurile primite au revelat că există o dorință de satisfacție imediată care-i împinge spre filme și jocuri video mai degrabă decât spre lectură. Unii tineri citesc, alții nu au găsit încă genul de carte preferat sau nu au răbdare să termine cărțile începute.

Discuțiile au continuat, abordând teme diverse, de la faptul, subliniat de Teodor Hossu Longin, că ei sunt generația care trebuie să schimbe lucrurile, până la beneficiile aduse de citirea clasicilor, când ar trebui să citească mai mulți scriitori contemporani. Au fost amintiți scriitori preferați, cum s-a schimbat programa școlară din vremea noastră până în vremea lor, cum sunt făcute coperțile cărților, ceea ce a reliefat aspecte legate de copyright și domeniu public, și alte detalii din lumea cărților.

Singurul lucru care m-a șocat a fost că, la întrebarea mea “Cui i-au plăcut cărțile lui Alexandre Dumas? Dar ale lui Karl May?” m-a întâmpinat o liniște totală, fiindcă acestea erau cărți citite cu aviditate de adolescenții mai multor generații, începând cu vârsta de 12-13 ani.

Cei trei scriitori au donat cărți pentru biblioteca liceului și au oferit câteva cărți participanților – cum altfel să stimulăm lectura? Timpul a trecut în zbor, și sperăm să revenim peste un timp la acest liceu primitor.

Liceul EcViilor-06-11-2018-7

Ovidiu Vitan, Teodor Hossu-Longin și Marina Costa, cu cartea prin liceu

Invitație la Bookfest și interviu cu autoarea Marina Costa

Am plăcerea să vă prezint interviul realizat de site-ul Bibliocărți referitor la cărțile pe care le-am publicat până în prezent.

De asemenea, vă invit la Bookfest, pe 2 iunie 2018, între orele 16-18, la Cafeneaua Literară Julius Meinl, pentru prezentarea romanului “Prietenii dreptății”!

Invitatie Bookfest

(Pe lângă romanul meu și alte romane, se va lansa volumul colectiv de proză scurtă Amprente pe cerul înstelat, în care am și eu un text – tot istoric, desigur…)

O nouă recenzie la “Pribegii mărilor”

Layout 1

Mulțumesc doamnei Ioana Stana de la Centrul Cultural StanArt pentru recenzia de mai jos!

Pribegii Mărilor, romanul istoric de debut al scriitoarei Marina Costa (Lelia Elena Vasilescu), este scris într-o manieră specifică poveștilor lui Wilhelm Hauff, îmbinând armonios șirul evenimentelor, cu acuratețea și logica specifică unui bărbat și cu verticalitatea, sensibilitatea și atenția descriptivă detaliată, caracteristică unei femei.
Cititorii pasionați de romane istorice, vor avea surpriza să descopere unicitatea modului de abordare a subiectului, tot așa cum tinerii vor experimenta în final, dorința de a-și completa cunoștințele privitoare la acea perioadă, cu meticulozitatea și atenția de care autoarea a dat dovadă, pentru a-și permite, cu ajutorul imaginației, să continue povestea, în limita posibilelor eventualități.

În romanul Pribegii Mărilor, relatarea evenimentelor nu este dată de un personaj, martor imparțial al unor evenimente istorice, sau ale unei epoci, cum ne-am obișnuit citind romanele istorice ale Anyei Seton, sau Philippei Gregory, unde avem ocazia citind faptele, atent redate și din diferite unghiuri să ne formăm propriile păreri, după cum nu regăsim victima unei situații, sau a unei perioade istorice, care se află în căutarea unei forme de reintegrare în societate, urmărită fiind de fantomele trecutului, ca-n romanele lui Nelson DeMille.

În romanul Pribegii Mărilor, evenimentele ne sunt transmise simplu, aparent la puțin timp după momentul producerii lor, ca în final să înțelegem că retrăim emoțiile unei povești, ajunse la noi, întocmai ca un mesaj aruncat într-o sticlă în valuri, sau prin respectul acordat istoriei, de către primul om care găsește un jurnal al unor timpuri demult apuse.

Naturalețea cu care autoarea trece de la proză la vers și invers, aducând astfel în context poemele și cântecele acelor vremuri, probabil că nu ar trebui să surprindă pe nimeni, câtă vreme, încă din perioada gimnaziului, dovedea nu numai interes pentru istorie și limbi străine, dar și pentru poezie și proză, remarcându-se deseori în cadrul cenaclului „Pasiuni” al liceului de Filologie-Istorie Iulia Hașdeu.

Totuși lejeritatea cu care o face se apropie mai degrabă de arta dramaturgică, de siguranța unui scenarist, decât de a unui romancier, pregătit și interesat doar de evenimentele erei respective.

Sunt sigură că acest roman va rămâne întipărit în memoria cititorilor, într-un mod în care doar poveștile copilăriei o mai pot face, venind de această dată și cu o frumoasă descriere a unei epoci, nu foarte des amintită în zilele noastre, cel puțin nu în atâtea detalii și privită din acest unghi.

Încă mă întreb dacă o continuare ar păstra farmecul încă viu, sau modul în care se termină oferă fiecăruia șansa să-și creeze singur propriile variante, ale unei povești, ce pare că abia acum începe.

Acest sentiment suntem obișnuiți să ni-l asumăm nu neapărat după citirea unui roman istoric, dar cu siguranță în finalul operelor lui Edgar Allen Poe, sau Mircea Eliade.

Sunt convinsă că tinerii noștri, vor regăsi pasiunea de a citi, iar setea de cunoaștere le va fi transmisă doar prin astfel de manifestări scriitoricești, precum sunt convinsă că acest mod de abordare al romanului istoric va fi primit cum se cuvine de către cititorii români.

Ioana Stana
presedinte

CENTRUL CULTURAL STANART
ioana.stana@ccstanart.org
loryarte2@gmail.com

An interview which never happened

I just noticed that an interview I have filled in some months ago never got to be published by the one who had requested it. Most likely, because I am not an English language writer. But I am posting it here, since it has been written and sent, therefore it exists, for those who want to learn more about me and my novels…

  1. What sort of career did you have before becoming a writer?

I am an economist. I have a PhD in World Economics (the dissertation being, in 1996, about the European transport policy). I have worked for a whole career in EU Affairs/ EU projects management. I have published several professional papers and 2 handbooks in the past (1999-2015). Actually, in 1999, I published the first project management handbook ever in Romanian. The others, at Uni and at postgraduate courses, were starting with 2000.

 2. Was there a triggering event that prompted you to begin writing?

I have been writing for a lifetime. I don’t think there was any special event triggering it, just discovering that I can play with words and create worlds, not only with toys. I remember a story in first grade about a witch who flew over a man and turned him into a rabbit. And my first attempt at a novel was Western, in sixth grade, lasting 2 notebooks of 100 pages, handwritten loosely.

  1. Do you now write full time or part time?

I can’t say that I am writing full time. Can anyone, when there are enough things to do in the household? Or rather in the two households I am managing, since I am also taking care of my mother, who is 89.

Five of the novels I have written in high school and Uni had a literary value, so much later I transcribed them on computer, correcting, completing/ re-writing them and hoping that some day they might be published.

The Wanderers of the Seas“, my debut novel, published in June 2016, had been written, in a thinner version, in my first year of Uni, in 1987. It got transcribed on the computer in 2002, and corrected, then it got some completions in 2009. The first 12 chapters of the first volume of “Lives in Turmoil“, my second novel, published in March 2017, were written in 1984, in the summer holidays between the tenth and eleventh grade. “Rightness’ Friends“, published in April 2018, was written, in a thinner version, in my last year of highschool. That got transcribed in 2007 on computer, completed and re-written. In 2017, it just underwent some editing and condensing for publishing.

I had the opportunity to meet an interested publisher in late 2015, at a literary presentation. We talked, exchanged e-mails, and I sent him “The Wanderers of the Seas”, which was the shortest among these three best ones, to tell me if it was any good. There had been a few months until he succeeded to read it, and he was enthusiastic about it. This is how I got to be published, and at the official launching of the book I was sitting like a bride, the happiest possible…

  1. What parts of the writing career do you enjoy the most/the least?

I like both researching and writing.

I don’t enjoy so much the marketing part, especially because what I am reading online is mostly valid for the English language books market and not valid for my country’s books market.

  1. What parts of your former career do you miss/not miss?

I had a fulfilling carreer, so I don’t miss it. I feel I did my duty contributing to the European integration of my country, in the specific fields I have worked for. And I brought it projects amounting to over one billion EUR in 23 years in this field, I have contributed to negotiating several international transport agreements…

  1. Do you have any regrets?

I regret a little not having had the opportunity to publish sooner. Also I regret being known more outside my country, ie by people who can’t read my novels, than inside. I would have wished to know book review bloggers from my country too, and get my books reviewed by them. I would have wished that electronic books were a thing in my country too (they aren’t much), and that I had the technical knowledge to upload my books somewhere online too.

  1. What advice would you offer other second career writers?

To keep writing, because if they like writing their stories, someone would surely like reading them. And not to be discouraged because they haven’t been a prodigy child, published at 15, nor because there are writers who make greater sales or more readers or more book copies. Everyone does as much as they can. Keep writing, because otherwise there will be nothing to be read… (And keep improving yourself by reading everything about creative writing you can find, while adapting them to your style. Because nobody can write YOUR story, only slightly different ones…)

8. What are the ‘magic ingredients’ that make historical fiction unforgettable and irresistible?

A proper description of the setting, based on strong research, compelling characters and an inciting narrative trip. Learning lots of things when you close the book and wanting to research more about that time – be it a folk dance (or a court dance) on youtube, a mentioned poet’s writings or a historical event on wikipedia.

I don’t believe in keeping the speaking and vocabulary of those times, despite the fact that some readers and writers swear by it. (I don’t believe in blatant anachronisms either, though. But there has to be a middle way). If we are writing today, we can’t keep the language of Shakespeare and have people understand our writing, even if it happens in the Tudors’ era.

What if it happens in Antiquity? They were speaking Latin or Ancient Greek, or Egyptian (which was not the Arabic now Egyptians are speaking), and our novel was written in French/ English/ Italian – whatever the writer’s mother tongue. So you’d better give us the athmosphere, instead of the way of speaking/ vocabulary of those times, in order to be read with interest. Yes, some specific words are to be given and explained – if in Ancient Rome, you can’t avoid mentioning the thermae, vespasianes, praetori. But you aren’t writing in Latin, neither in the phrase structures of that time. And if you add translating a book from the writer’s mother tongue to the reader’s (English-written books are translated in all countries, from Japan to Russia and Argentina), then the problem of the vocabulary adds to my point.

I was asked if, writing about Americans and Italians, but in Romanian, some expressions I used do exist in those languages. I replied that in those languages there is slang with a similar meaning, even if different in wording, and that for the Romanian readers, we have to relate to Romanian slang, because this gives the idea that the words were colloquial and not the most official ones. And that if we translate word by word, instead of the ultimate meaning, the results are strange and contrived, far from what we wanted to show.

9. In your opinion, what do the best historical fiction writers do to ‘get it right’?

Researching and filtering the information through the eyes of both the writer and the characters. Immersing the reader into the century and the setting of their choice. Not giving too many opportunities for … suspension of disbelief/ rule of cool, even if these are so fashionable now.

 10. Are historical novels inherently different from contemporary novels, and if so, in what ways?

They describe different times, when people had different mindsets, and they have to be reflected as such. Not as many feminists and social rights fighters (accepted by most people around, instead of being shunned as dangerous, rare oddities) as the most recent novels show. They have to be understood in the light of their times, not in ours. Just be thankful that after the time travel through the book, to exciting adventures and different centuries’ mindsets, you return to your current, hot tap water and washing machine…

 11. Do you see any particular trends in historical fiction?

American Civil War, Tudors and Victorian era in English language writings. Renaissance and World Wars in French language writings. Actually the two World Wars are very in fashion in any language. An opening which I salute to the Far East’s history (mainly Japan and China but also others).

I also see the trend of seeing history with modern eyes, instead of with the eyes then. And then it becomes something it was not – just a nice contemporary story in pretty costumes, with modern decisions and modern mindsets, and this new political correctness which… in my opinion, isn’t fairer than what was before, just more confusing, and alienating the contemporary reader from the historical mindset and motivations.

12. What aspects about the past do you specifically try to highlight in your novels?

I am writing the story of those who are too commoner to be mentioned in chronicles, but who are forging their silent path among historical events and participating persons who are mentioned in the chronicles. I am trying to immerse the readers in the setting, and critics had said that I write “cinematographically”. I am focusing on traditions (for birth, wedding, death, sworn brothers, etc), mindsets, folklore and public festivals, religious beliefs and superstitions, as well as on the main historical events of the time as viewed through the characters’ lens and biases.

13. What research sources and techniques do you use to ensure that conflict, plot, setting, dialogue, and characters are true to the time period?

I am from a small European country and I write historical fiction happening in several countries/ eras. I have used for research all kind of books, old maps, old descriptions (journals, letters, etc) and manuals, youtube movies, google maps, forums… Any possibility of research available, I use it! Many people hadn’t thought, when I told them, that youtube can be good for seeing places where I have never been, local festivals/ traditions, music, dances, sea battles from movies, duels, bullfights, various documentaries.