Hercule Poirot și preferințele lui culinare

Am fani de-ai lui Poirot? Poftă bună….

Dorina Danila

Hercule Poirot, cel mai celebru personaj din romanele scrise de Agatha Christie este portretizat în special prin aspectul său fizic (capul de forma unui ou și o mustață impresionantă) și prin felul în care se îmbrăca (întotdeauna ca scos din cutie), dar și prin mâncărurile și băuturile lui preferate, și uneori chiar prin ritualul pe care îl folosea atunci când se așeza să ia masa. Uneori, preferințele culinare ale lui Poirot au fost folosite ca dovezi ale excentricității sale.

• Omleta

“O masă simplă care să ne astâmpere foamea, iată ce vă propun. Să spunem omelette aux champinons, Sole a la Normande, brânză de Port Salut. Și alături un vin roșu.“

Moarte printre nori

“Eu am o adevărată pasiune pentru omlete.”

Apartamentulde laetajulal treilea (în volumul Primele cazuri ale lui Poirot)

Photo by Engin Akyurt on Pexels.com

Omleta pare să fie originară din Persia Antică…

View original post 590 more words

Impresii de la cititori – proza scurtă

Parcă mai merită să trăiești și să scrii, când primești asemenea mesaj!

“M-au emoționat fooooarte tare Floare de foc și Viață pentru viață și nu știu cum, dar i-am îndrăgit pe Chago și pe dona Leonor și mi-a părut rău pentru sfârșitul lor, chiar dacă au cules ce au semănat. Și povestea Nausicăi sau cea cu Inca. Și cea cu Yemaya, mi-a reamintit o telenovelă braziliană la care mă uitam când eram mică, se rugau mereu la Yemaya. Și cea cu Melusina, am reîntâlnit-o recent într-un romance, în Cartea pierdută a vrăjitoarelor.

Să nu te opresti și să scrii, pentru că ai ce transmite, sunt bine documentate, clar nu sunt genul ăla ușurel, venit doar din imaginație și fără niciun suport, cum sunt atâtea Ducele și nu-știu-cine, Contele și cutare… din experiența mea de cititor, sunt bine scrise și am rămas cu ceva din fiecare.

Și felicitări din nou și din nou, tot ce am citit in cărțile astea două mi-a deschis alte perspective și, chiar dacă finalul nu e cu happy-end, răzbate ceva bun la sfârșitul fiecăreia, nu aș putea spune exact ce, că speranța nu e peste tot, poate senzația că se face dreptate…abia aștept să mă apuc de celelalte.”

(Mihaela Andreea)

Destine de poveste: Dora D’Istria

O personalitate deosebită – mulțumesc doamnei Dorina Dănilă că s-a aplecat asupra ei!

Dorina Danila

„Dora d’Istria a citit totul și a adnotat totul; ea vorbește corect nouă limbi și le scrie cu mare eleganță. Pariziană ca Gavarni, italiană ca Belgiojoso, spaniolă ca Larra, germană ca Goethe, rusoaică precum Pușkin, valahă ca o Ghika, grecoaică precum Botzaris sau lordul Byron, ea este unul dintre cele mai curioase exemple de ceea ce poate o natură bine dotată.”

Marchizul de Villemer (pseudonimul luiCharles Yriarte, redactor-șef al revisteiLe monde illustré, Paris)

Originea

S-a născut la București, în 3 februarie 1828, cu numele de Elena Ghica, într-o familie româno-albaneză. A fost fiica marelui ban al Craiovei, Mihail Ghica și a Caterinei Ghica, de origine grecoaică.

Din familia Ghica au făcut parte, de-a lungul timpului, domnitori și boieri în Țara Românească și Moldova. Fondatorul familiei Ghica a fost Gheorghe Ghika Vodă, domn al Moldovei (1658-1659) și al Țării Românești (1659-1660), aromân, originar din Macedonia, de unde a…

View original post 1,783 more words

Cutia cu suveniruri, by Issabela Cotelin – confesiuni de cititor

Romanul este foarte frumos, iar recenzia incitantă. Cărțile Issabelei Cotelin merită recomandate!

a sophisticated woman

Recunosc, am luat un pix și o coală albă… (Coală albă de hârtie este pleonasm? Nu? Da? Bine, atunci! Of, de când m-am apucat în secret, și “serios” de scris, shhhh, nu mai spuneți la nimeni, nu mai sunt sigură de nimic. Stau și mă uit pierdută “peste geam”, “prin geam”, “pe geam” și sunt de la o zi la alta tot mai confuză. Dacă o să cad de pe geamul acela?! Mai am o întrebare…Punctul se pune după ce închizi paranteza sau înainte de a închide paranteza? Și virgula unde se pune? Gata, gata, nu mai zic nimic! Le pun și eu după ureche. Le-am pus. Ce-am făcut cu foaia aia de hârtie, coală ce-o mai fi? Dar cu pixul ce-am făcut? Oh, și ce pix frumos, lucios și negru era! Păi da, dacă scriu cu diacritice! Pfff, ce greu e să scrii cu diacritice! Greu! Închid paranteza și…

View original post 313 more words

Young Ibsen’s footsteps

How interesting… both about Ibsen and about sailing…

TOM THOWSEN

Next to Shakespeare, he is the world’s most performed playwright. But let’s turn back the clock and see what ignited the spark in him.

November 22, 1797

It is dark and cold, and a violent storm is raging from the southeast. The 32-year-old shipowner and captain Henrik Ibsen is on his way home from London when he and his crew discover the danger. The sound of waves crashing against shallows and reefs. They understand that they must turn around, but it is not easy to defy the onshore wind and the strong current.

They fight in despair onboard the “Charitas” as the ship hits land with a crash. Wooden planks splinter against hard granite. The mezzanine masts fall overboard. Parts of the upper decks also go along as the beams break apart. A few minutes later, the crushed wreck of “Charitas” finally settles down at a depth of 30 meters.

View original post 2,126 more words

Why We Celebrate St. Patrick’s Day

Because I love St Patrick’s Day and it is approaching…

Author Linda Weaver Clarke

Did you know St. Patrick’s Day is a religious celebration? The man who introduced Christianity to the Irish was a Saint by the name of Patrick. He was born in Roman Britain in a Welsh city. When he was sixteen, a group of Irish raiders took him prisoner and transported him to Ireland. After six years of slavery, he escaped and returned home. For fifteen years, he studied the gospel and the life of Jesus Christ. Then he returned to Ireland to teach Christianity to the Irish.

To help them understand the principles, he compared the three-leaf clover to the Father, the Son, and the Holy Ghost. In honor of St. Patrick, they display a Shamrock in their homes and on their clothing on March 17^th every year. To celebrate St. Patrick’s Day, they would attend church in the morning and have a feast in the afternoon with dancing.

View original post 434 more words

♥️ Legenda Kievului

Pentru că ar trebui s-o afle mai mulți… Mulțumesc, Cafeluță!

Imaginary Coffee

Kîi – de E. I. Kulicițkaia, 1918

Asociez și eu, ca mulți alții, literatura ucraineană cu poemele lui Șevcenko și cu Gogol (ucraineanul Mikola Hohol). Dar până la ei și până azi, cultura ținutului de la nord de noi are o traiectorie complicată, formată, ca oricare alta, din tradiții, spiritualitate, simboluri, valori – un mixt  particular căruia i s-au adăugat asimilări pe măsura nefericitei (se pare) poziționării geografice și a vânturării istorice care ar putea descumpăni pe oricine. Și apoi, ar fi legendele, istorisiri pe cât de fascinante, pe atât de misterioase, închipuite de bravul spirit slav.

Legenda întemeierii Kievului este, practic, o frază: Se spune că erau trei frați: pe unul îl chema Kîi, pe altul – Șcek și pe al treilea – Horiv, iar pe sora lor – Lîbed. Kîi stătea pe un munte (dealul Boricev), Șcek locuia pe un alt munte, care astăzi se numește Șcekovița, iar…

View original post 393 more words

Mărțișor

Fir alb, fir roșu,

două răsucite într-unul,

foc și gheață,

viață și moarte,

așa cum totul în lume

este o sumă a contrariilor.

Talisman de alungat iarna,

pe vremea când era împletit

ascundea descântec,

ursită de bine.

Și argintul are două fețe,

cap sau pajură.

Curând puritatea lui

a însoțit firul fermecat,

semn de primăvară.

Cei ce poartă acum

mii de simboluri colorate

cu același fir alb-roșu,

nu mai știu ce puteri avea

pe vremea strămoșilor.