Vă aștept la Gaudeamus!

Set 4 carti si verso.jpg

Am plăcerea să vă invit la Târgul Internațional de Carte GAUDEAMUS, sus, la cucurigu, la ultimul nivel, să admirați târgul de sus!

Romanul “Echipajul” poate fi găsit la standul nr. 343 al Uniunii Ellene din România, nivel 7.7.0. La același nivel 7.7.0, la standul nr. 354 al Editurii BETTA, găsiți Antologia “Sub cupola Unirii” și Antologia de poezie bilingvă româno-turcă (în ambele am texte publicate), iar la standul nr. 356 al Editurii Astralis poate fi găsit romanul “Prietenii dreptății”.

Joi, 15 noiembrie 2018, începând cu ora 12:30, vă invit la standul nr. 343 al Uniunii Ellene din România, nivel 7.7.0, unde va avea loc lansarea, respectiv prezentarea mai multor romane, printre care și “Echipajul”. În continuare, până la ora 20:00, mă veți găsi la stand, pentru autografe și răspuns la întrebări. Special pentru dumneavoastră, în ziua de joi voi avea la vânzare TOATE cele 4 romane publicate până în prezent.

Duminică, 18 noiembrie, la ora 14:00, la spațiul de evenimente BURSA DE CONTACTE (Complex Romexpo-Cupolă, nivel 3.2.0) sunt invitați cei care vor să fie alături de mine la festivitatea de premiere a concursului de proză scurtă “Nicolae Velea”, organizat de revista “Arena Literară” în colaborare cu Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții (ADE-PC) și Editura Betta

Duminică, 18 noiembrie, la ora 17:00, la spațiul de evenimente BURSA DE CONTACTE (Complex Romexpo-Cupolă, nivel 3.2.0) sunt invitați cei care vor să fie alături de mine la lansarea, respectiv prezentarea publicațiilor Editurii Astralis, inclusiv a romanului meu “Prietenii dreptății”.

Vă aștept cu drag, la oricare eveniment doriți să veniți!

Cu cartea prin liceu – la Colegiul Economic Viilor

Liceul EcViilor-06-11-2018-9

Elevii și profesorii de la Colegiul Economic Viilor, interesați de secretele lumii scrisului

Marți, 6.11.2018, nu au fost trei ceasuri rele, ci două ceasuri bune. Mai precis, între orele 13-15 am fost invitații doamnei Gabriela Diaconu, directorul Colegiului Economic Viilor, și ai doamnei bibliotecare, poetă cunoscută sub pseudonimul Sarah DeJar, poposind acolo cu cartea prin liceu. Proiectul cu acest nume, organizat de scriitorul Teodor Hossu-Longin, aduce scriitorii în contact cu liceenii de o vreme. Mă bucur că, împreună cu organizatorul și cu scriitorul SF Ovidiu Vitan, am avut ocazia să-i cunoaștem pe elevii de la Colegiul Economic Viilor. Inițial timizi, aceștia s-au încălzit, pe parcurs, în discuții.

Majoritatea elevilor veniseră la recomandarea profesorilor de limba română, nesiguri cum ar putea fi această întâlnire. Teodor Hossu Longin a deschis discuția, invitându-ne să ne prezentăm și întrebându-i de ce citesc sau, din moment ce se spune că tânăra generație nu citește, de ce nu citesc. Răspunsurile primite au revelat că există o dorință de satisfacție imediată care-i împinge spre filme și jocuri video mai degrabă decât spre lectură. Unii tineri citesc, alții nu au găsit încă genul de carte preferat sau nu au răbdare să termine cărțile începute.

Discuțiile au continuat, abordând teme diverse, de la faptul, subliniat de Teodor Hossu Longin, că ei sunt generația care trebuie să schimbe lucrurile, până la beneficiile aduse de citirea clasicilor, când ar trebui să citească mai mulți scriitori contemporani. Au fost amintiți scriitori preferați, cum s-a schimbat programa școlară din vremea noastră până în vremea lor, cum sunt făcute coperțile cărților, ceea ce a reliefat aspecte legate de copyright și domeniu public, și alte detalii din lumea cărților.

Singurul lucru care m-a șocat a fost că, la întrebarea mea “Cui i-au plăcut cărțile lui Alexandre Dumas? Dar ale lui Karl May?” m-a întâmpinat o liniște totală, fiindcă acestea erau cărți citite cu aviditate de adolescenții mai multor generații, începând cu vârsta de 12-13 ani.

Cei trei scriitori au donat cărți pentru biblioteca liceului și au oferit câteva cărți participanților – cum altfel să stimulăm lectura? Timpul a trecut în zbor, și sperăm să revenim peste un timp la acest liceu primitor.

Liceul EcViilor-06-11-2018-7

Ovidiu Vitan, Teodor Hossu-Longin și Marina Costa, cu cartea prin liceu

În curând va apărea ECHIPAJUL!

WhatsApp Image 2018-09-20 at 12.09.46

Deocamdată îmi strâng la piept prototipul pentru corectură. Până să am o cutie cu volume în brațe, mai durează puțin!

Este un roman Young Adult, abordând teme universale ale vârstei, precum prima iubire, gelozie, prietenie, morală, alegeri bune și rele, dragoste interzisă, prejudecăți, generozitate, fericirea și implicațiile acesteia când se clădește pe o altă nefericire. Se petrece la Brăila, în perioada contemporană.

Coperta, cu o imagine reprezentând Dunărea la Brăila, este realizată pe baza fotografiei lui Alecs Brucher.

Și fiindcă v-am obișnuit cu citate în avanpremieră, vă ofer unul și acum, din capitolul 17, intitulat DORURI ÎMPLINITE:

Ai noştri ne ştiau la Lacul Sărat, dar Leftheris ne promisese că ne duce la Nisipuri, la Dunăre. Am stat la plajă, ne-am scăldat, am explorat împrejurimile, întorcându-ne cu braţele pline de flori, apoi ne-am lăsat iar în voia undelor verzi-albastre ca ochii Murei. În afară de Virgil şi Asteriţa, toţi ştiam să înotăm. Eu făceam pluta. Închisesem ochii şi mă închipuiam departe, când deodată aud un strigăt:

– Întoarce-te! Acolo sunt anafoare!

M-am trezit din reverie. Mi-am schimbat poziţia, ca să revin la mal, observând, consternată, că îmi fugise pământul de sub picioare. Degeaba mă zbăteam şi mă forţam; nu înaintam deloc. Probabil că mă lăsasem pe curent, mă luase deriva şi ajunsesem exact la anafoare, fiindcă o forţă implacabilă mă trăgea sub apă, fără să pot să le strig măcar ceva celor de pe mal. Acum ştiam că voi muri. Anaforul soarbe înotătorii în adâncuri. Poate că meritam; altcineva fusese înghiţit de ape fiindcă se blestemase din cauza mea…

Parcă îl vedeam pe Serioja prin ceaţa vălurită a adâncurilor, cum vine şi mă ia de mână. Era drept aşa… Dar nu vreau! Eu pe Leftheris îl iubesc… și parcă era mâna lui, nu a lui Serioja. Ţie ti-o dau, să murim împreună, îmbrăţişaţi, ca în legende.

Acesta mi-a fost ultimul gând: măcar moartea să ne unească. Două palme zdravene m-au adus la realitate. În acelasi timp, am auzit două voci comentând:

– Ba i le-am scăpat cam tare, cu năduf. Era s-o pierdem. M-am speriat prea rău ca să mă pot stăpâni, se justifica Leftheris.

Virgil repezi pe cineva:

– N-o boci, fraiero, că n-a murit! O să trăiască mult şi bine, să ne facă şi altă dată din astea nefăcute!

Am deschis ochii și am început să tuşesc fără să mă pot opri. Parcă nu-mi ajungea aerul.

– A fost bună apa? mă ironiză Virgil.

– Am făcut broaşte-n burtă, am răspuns când am putut. Dar să vă prind că ciripiţi ceva pe acasă, că vă fac sarmale!

– Nu suntem din aceştia. Și apoi, ar însemna să recunoaștem că nu am fost la Lacu Sărat, unde chiar nu aveai cum să te îneci. Cum ai reuşit?

– O denivelare de teren, anaforul… şi gata! Îmi făcusem testamentul.

– Era să-l faci şi pe al meu, râse Leftheris, fără să înțeleagă că, oricum, nimeni nu-l putea face decât pe cel propriu. Știi vorba veche. Pe cine nu laşi să moară… Mă trăgeai la fund. Abia am reuşit să înving curentul.

A mai trecut un Camp NaNoWriMo

Diploma Nano-s

A mai trecut un Camp NaNoWriMo. Și, după cum se vede, am câștigat.

Mă bucur că am fost (până acum – mai sunt câteva ore și cele care nu și-au actualizat la timp succesele o pot face încă) 6 căștigătoare în cabina românească a taberei. 3 se pare că ar fi câștigat numai experiența de a-și doza eforturile (cu rezerva unor răsturnări de situație de ultim moment, așa cum am menționat mai sus). Exact ce câștigasem eu anul trecut pe vremea aceasta, când nu reușisem decât vreo 6000 cuvinte toată luna. Și acest gen de câștig contează pentru viitor!

Pentru cei care încă nu știu ce înseamnă acronimul de mai sus, am dat link-ul. Iar pentru cei care știu, însă nu suficient, explic că numai în luna noiembrie participanții trebuie să scrie un număr fix de minimum 50.000 cuvinte. În perioada celor două tabere, Camp NaNo Aprilie și Camp NaNo Iulie, participanții își pot stabili singuri țelul, în număr de cuvinte, de pagini sau ore de documentare ori editare.

Atât anul trecut în iulie, cât și anul acesta în aprilie, am lucrat la editarea unor manuscrise mai vechi, iar acest lucru a funcționat, ajutându-mă să termin ce mi-am propus. Cel început anul trecut, PRIETENII DREPTĂȚII, a apărut anul acesta, fiind lansat de curând.

Pentru Camp NaNo Iulie de anul acesta, intenționez proză scurtă. O schimbare de ritm nu strică.

În avanpremieră, un citat din romanul ECHIPAJUL, care va apărea în toamna aceasta:

        În după-amiaza aceea, un băiat de vreo cincisprezece ani ne-a “depus” pe malul celălalt, cu promisiunea că la ora şase vine să ne ia. O vreme am stat la plajă, am jucat cărţi, am făcut baie, apoi soarele s-a supărat pe noi, ascunzându-se în spatele unui nor des. Noroc că nu era negru.

– Hai să facem o expediţie! am propus eu. Liziera de copaci e mică; să vedem ce este mai încolo.

            Umbra răcoroasă a copacilor ne făcea să visăm ţări îndepărtate. Ne credeam exploratorii unor ţinuturi necunoscute.

            – Uite un tigru prin jungla noastră! spuse Narcisa.

            Ce-o fi văzut la bietul pisoi flămând, rătăcit cine ştie cum pe insulă?

            Copacii ascundeau un lan de porumb, din care am cules câţiva ştiuleţi. Când ne-am întors pe plajă, nici urmă de barcă la locul stabilit. Pe nisip, cineva scrisese trei cuvinte “ciudate”, cu litere mari de tipar: “DRACUL DUPĂ VOI!”

            Mihaela, singura care avea ceas, constată:

            – E şase şi zece. Acum ce facem?

            – Dormim aici, mârâi eu supărată, în timp ce căutam în zadar o soluţie.

            – Izolaţi pe o insulă pustie! Ca în cărţile de aventuri ale lui Jules Verne!

            – Lasă glumele, Virgiluş! Or să se supere, or să se sperie toţi ai noştri.

            Lemoni începu să scâncească. Îi era frică.

            – Taci, miorlăito, că trebuie să găsim noi o idee! o repezi frate-său. Uită-te mai bine în larg, la moşul acela care pescuieşte. Strigă-l, Em, că tu eşti mai mare, şi expediția la porumb a fost ideea ta.