6 Tips for Adding Life to Your Locations

Nicholas C. Rossis

Cafe bar | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's bookOne of my favorite writing resources, Mythic Scribes, recently shared some great tips on using your locations to bring your story to life. Here is my summary. As always, you are encouraged to check out the original post for more.

The whole point they are making is that by giving your readers a chance to insert themselves into a location or scene, they’ll make it their own, bringing it to life in their heads. It’s no longer just a description, but a place that exists in their mind, and which they helped create themselves.

As to how you can accomplish that, here are the tips:

1. Level of Detail

Don’t get bogged down in details. Quite often in writing, less is more. This is definitely the case with locations. Readers aren’t stupid. Unless something is completely outlandish, most people will be able to fill in any blanks in the…

View original post 1,223 more words

Ziua Empatiei – Maimuța care se credea girafă

Pentru ca Bianca este minunata, cu toate povestile ei! ❤

Despre sufletul meu

TrompaEmpatia este ceva care se învață. Încă de mic. Sau chiar și la vârstă înaintată, dacă ești deschis pentru lucrul acesta. Pentru cei mici, voi lăsa mai jos o poveste care s-ar putea să le fie de ajutor părinților când vor să le vorbească despre cum se pot înțelege cu cei din jur.

Pentru cei mari, o scurtă amintire: luni, 10 iunie, este prima celebrare a empatiei în România. Contribuim împreună la construcţia empatiei în comunitatea noastră.

Conferinţa „Building Empathy in my Community”  (începând cu ora 14) are ca obiectiv să aducă mai multe perspective despre impactul empatiei în diferite comunităţi: perspective din antreprenoriat, leadership, HR, customer care, educatie, parenting şi nu numai.

Participarea este gratuită; vă puteți înscrie aici.

……………….

Maimuța care se credea girafă

  • Bună, maimuță, o salută ursul pe maimuță.
  • Eu? Eu, maimuță? Pardon, ursule, pardon.
  • Pardon, de ce? Că nu m-ai lovit…
  • Pardon că…

View original post 399 more words

FICTIONAL BOYFRIEND TAG

Multumesc pentru mentiune! ❤

Deocamdata dau share. Tagul il fac altadata 🙂

Praf de stele

Pentru că ne îndrăgostim des și bine de atâtea personaje masculine care ne fac inima să trepideze și să sară peste câteva bătăi, nu se putea să nu le dedicăm mai multă atenție decât de obicei. Noroc că am dat peste acest tag care le oferă o anumită importanță, aici.

Dacă dorește cineva să preia tag-ul, să nu uitați de menționarea sursei. ^^

The Most Romantic Boyfriend

Michael Glass din Vampirii din Morganville de Rachel Caine. E absolut adorabil, iar Eve e o norocoasă! Are voce, cântă la chitară și se comportă exemplar cu ea.

The Dark & Moody Bad Boy with a Good Side

Edward din Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin-Lugand. Mai mereu morocănos și ignorând pe toată lumea, acesta are totuși o latură bună pe care o arată atunci când ajungi să-l cunoști mai bine și reușești să-i câștigi încrederea.

The…

View original post 197 more words

Easter in Early Modern England

Other traditions, especially the lost ones, are very interesting.

Catherine Meyrick

Easter sunrise

The Lenten and Easter season in pre-Reformation England was rich in sights and sounds and smells. Shrove Tuesday was celebrated with pancakes and football games, plays and masquerades. Ash Wednesday brought the blessing of ashes and their application by the priest to the foreheads of the faithful with the injunction ‘Remember O man that thou are dust and to dust thous shalt return’. Statues and images were veiled in cloth and a Lenten veil hung, obscuring the chancel from the laity. The Lenten fast began, a fast not only from meat but also eggs and dairy products, marriage and sexual activity.

Five and a half weeks later Easter Week commenced with Palm Sunday. Palms or, as this was England, evergreen branches were blessed and sprinkled with holy water by the priest. The priest, carrying a consecrated host in a monstrance, then led the laity with their palms in a procession out…

View original post 1,256 more words

The Elizabethan ‘Suter’

Catherine Meyrick

Elizabethan Courtship

In the 16th century, marriage was not a purely personal affair but rather a group effort involving acquaintances, friends or family members. So when a young man or woman or, more often, their parents decided it was time to marry, the first step was to find a suitable spouse. After determining that there was no one nearby who possessed the qualities wanted in a spouse, family and friends would be called upon to help locate and investigate suitable prospects further afield. These intermediaries or go-betweens were not described as such but rather as a suitors or messengers on behalf of the  interested party, – ‘indifferent men sent to enquire what she was to see if she was fite to match‘.

At the more elevated levels of society, the intermediary would be a patron, a well-connected family member, or even a lawyer who would begin the investigation and…

View original post 1,433 more words

Gallery

Garoafe roşii – Claudia Millian

O poezie superba, a unei poete mai putin cunoscuta, sotia lui Ion Minulescu.

adropofinspiration

Garoafe roşii, crenelate –
Amfore cu parfum de mosc,
Pecetii de rubin şi sânge –
Eu vă iubesc şi vă cunosc,
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă…

Eu vă iubesc şi vă cunosc
De mult tulburătorul mosc…
În roşu-apusului de soare
Voi puneţi pete de culoare,
Voi înfloriţi în fundul mării
În lungi ciorchine de mărgean
Şi pe obrajii de ftizie
Muriţi în fiecare an…

Vă poartă-actriţele pe gură
Şi hetairele pe sâni,
Vă leagănă pe coif cocoşii,
Şi-n răni v-au încrustat strămoşii,
Iar eu vă port pe veci în minte,
Vă port în păr şi pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate…
Garoafe roşii, crenelate!

Eu vă iubesc şi vă cunosc
De mult tulburătorul mosc!
Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă…
Prin voi am plâns întâia dată –
Obsesie însângerată!

View original post

Farmecul mării – Marina Costa

Inca o recenzie marca Anasylvi! Multumesc mult!

adropofinspiration

farmecul marii

Recunosc că am descoperit-o pe Marina Costa dintr-o întâmplare. Am citit primele recenzii despre romanele ei la Marius Andrei, m-am simțit atrasă de aventurile descrise acolo, iar primele romane le-am câștigat în urma unui concurs fulger pe blogul autoarei.

Ușor-ușor, iată, am ajuns la al cincilea roman semnat Marina Costa, intitulat sugestiv “Farmecul mării“. Acest titlu reflectă cumva laitmotivul acestui roman, unde drumurile personajelor revin, invariabil, către mare și cărările ei albastre, pline de primejdii dar și de libertate.

Protagonista personaj narator, Marina, a crescut de mică pe corabie, alături de tatăl aromân, de unchiul Costa și de Diamandis, un grec căsătorit cu o venețiană, Ma’Zanna. Aceștia, la rândul lor, aveau doi copii, pe Andrea și Lemoni, care erau ca frații buni pentru Marina. Din păcate, necazurile nu întârzie să apară, tatăl Marinei și Ma’Zanna își pierd viața, iar Diamandis și unchiul Costa…

View original post 542 more words