Imi plac si Fara Zahar, si Zob si Zdub…
Month: August 2021
Legenda anotimpurilor (varianta III)
Încă o poveste frumoasă, repovestită de Naty!
Legenda anotimpurilor și a lunilor anului
A fost odată, demult, demult, un împărat ca toți împărații și o împărăteasă ca toate împărătesele. Numele împăratului era An iar cel al împărătesei, Ziuă.
Cei doi aveau patru prințese, una mai frumoasă ca alta.
Prima dintre ele era Primăvara.La nașterea ei, pamântul a început să fie mângâiat de razele soarelui, ghioceii și-au scos capul lor de sub zăpadă, iar copacii au înflorit de bucurie.
Când a venit pe lume Vara, pământul s-a îmbracat in holde, soarele și-a prins cercei de cireșe la urechi.
Toamna a venit după suratele sale, iar atunci livezile s-au înmiresmat de roade bogate, viile s-au umplut cu ciorchini mari de struguri, vântul a început să bată domol.
:format(jpeg):quality(90)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2013/12/11814072/1-iarna-1.jpg)
Ultima dintre surori, Iarna, era frumoasă și albă ca un mărgăritar. La venirea ei peste lume s-a așternut o nea strălucitoare.
Și au crescut toate împreună, vesele și fericite, neavând nici o grijă.
View original post 130 more words
Legenda anotimpurilor (varianta II)
O poveste frumoasă. Mulțumesc, Naty!
Oaltă legendăne povesteşte că, într-o vreme tare îndepărtată, Soarele, le-a cerut fiicelor sale să îşi aleagă câte o parte de lume pentru a o stăpâni. Ele însă, nu au ajuns la o înţelegere, aşa că i-au spus:
– Noi nu putem să alegem până nu călătorim peste tot, să cunoaştem locurile.
– Cum doriţi voi! zise Soarele. Trebuie, însă, să oferiţi câte ceva pe unde veţi trece.
– Eu, zise Vara, am să dăruiesc căldură. Lumea minusculă a gâzelor va fi plină de viaţă. Ele mă vor iubi. În lanuri se vor coace grânele, florile vor umple totul de culoare.
– Tu, Vara, eşti caldă, dar eu, Toamna, cu puterea pe care o am, o să coc legume şi fructe nenumărate. Oamenii mă vor dori. Ei au nevoie de mine.
– Dacă voi dăruiţi bogăţie, căldură, culoare, eu, Iarna, prin iscusinţă, am să aduc bucurie…
View original post 152 more words
Reușita. Povestea unui iepuraș!
O poveste înțeleaptă, eu o știam cu o broscuță campioană.
Trei iepurași se plimbau prin pădure. La un moment dat unul dintre ei cade într-o groapă destul de adâncă. Cei doi iepurași de pe margine au început să se agite și să strige:
– Vai, acolo o să rămâi, nu o să reușești niciodată!
Iepurașul căzut în groapă începu să se căznească să iasă. Începu să se zbată și să se agațe de margini în dorința disperată de a ieși din groapă. Cei doi iepurași rămași la suprafață, niciodată nu mai văzuseră un asemenea necaz și erau siguri că iepurașul căzut nu o să reușească niciodată, astfel că au început să-i spună iepurașului:
– Nu o să reușești niciodată!
Pe măsură ce iepurașul încerca mai mult, ei repetau același lucru, ei se învârteau împrejurul găurii și mai tare și îi spuneau că nu o sa reușească niciodată! După zeci de minute în șir de strigături și încercări, iepurașul reuși să…
View original post 138 more words
Legenda albinuței/albinei (varianta II)
Imi place si asta… si nu o stiam.
Se spune că atunci când Dumnezeu a făcut lumea, a dat fiecărei vieţuitoare câte o armă de apărare: unora le-a dat dinţi ascuțiți, altora le-a dat gheare.
Albinei i-a dat doar un ac mititel şi i-a zis:
– Chiar de ești mică și pari neajutorată, acest ac te va ajuta să-ți birui toţi duşmanii. Când îi vei înţepa, carnea se va umfla în jurul înţepăturii şi îi va ustura.
Albina însă nu s-a mulţumit cu ce i-a dat Dumnezeu şi i-a zis acestuia:
– Doamne, arma pe care mi-ai dat-o este prea mică. Trebuie să-mi dai şi puterea să-l omor pe cel pe care îl voi înţepa!
Văzând răutatea albinei, bunul Dumnezeu s-a întristat și i-a spus:
– Mierea ta, adunată în fagurii galbeni ca soarele, să fie dulce, iar din ceara ta creștinii să facă lumânări care să lumineze bisericile la sfânta slujbă, sub icoana Maicii Domnului.
Însă, pentru…
View original post 40 more words
Muzica cu care am crescut ♥️
Eu stiu cantecele Maricai Pitu si o ador. Fata cu ochi maslinii este unul dintre cantecele mele armanesti preferate (mai intra pe lista mea Tsi stai, feata, ninga amari, Ianula tsea dultsea, care este, in greceste, emblema orasului Volos, Calea di-asimi si inca cateva. Triandafilu imi placea in liceu, cat nu era celebru, acum mai putin)
Intotdeauna revenirea in Constanta ma face sa iubesc si mai mult acest loc. Imi dau seama cat sunt de norocoasa ca m-am nascut in Dobrogea. La cum sunt, cred ca as zice la fel despre orice alt loc in care m-as fi nascut. Efectiv vad ce e mai frumos. Si apreciez cu atat mai mult, mai ales ca am plecat de aici. Stiu ca sunt si lucruri mai putin frumoase, ca peste tot, insa imi stric adn-ul daca ma concentrez pe ele. Si nu are rost. Prin buna am invatat lectia recunostintei cel mai bine si da, aici la malul marii este minunat, mai ales vara. Si ma bucur ca il am pe tata la care pot merge sa stau cand si cat vreau, am cativa oameni dragi si aici cu care imi place sa ma vad, am liniste, marea, bronz, plimbari, briza, muzica valurilor. Ma incarc pozitiv revenind in…
View original post 215 more words
Legenda albinuței/albinei (varianta I)
Nu o știam. Mulțumesc, Naty!
Legenda albinei şi a păianjenului culeasă de George Coşbuc.
Era odată o femeie şi avea doi copii: un băiat şi o fată. Copiii au plecat amândoi în lume, să-şi caute de lucru, pentru că mama lor n-avea putere să-i ţie.
Băiatul a intrat învăţăcel la un ţesător de pânză, iar fata căra pietre pentru zidarii care făceau case.
După câtăva vreme, mama lor s-a îmbolnăvit de moarte şi a rugat pe un om din satul său să ducă veste copiilor.
Omul, după mult umblet prin lume, a găsit pe băiat şi pe fată. Băiatul era tocmai la războiul de ţesut. Şi când i-a spus omul de ce a venit, băiatul răspunse:
„Eu ce să-i fac? Las să moară, că e bătrână şi i-a sosit ceasul. Eu nu pot să plec, că am prea mult de lucru.”
Şi a rămas băiatul tot la război, şi a ţesut mai departe şi…
View original post 298 more words
„Ocrotiți de sirene” – ⋞recenzie⋟
Multumesc mult pentru recenzie, Naty!
„Ocrotiți de sirene”
Marina Costa
nuvele (170 pag)
editura BETTA, 2019
„În cântece și povești, o inimă sfărâmată se vindeca, până la urmă.”
Autoarea, pe numele real Lelia-Elena Vasilescu, care a ales să-și semneze scrierile cu un nume frumos Marina Costa, nu a făcut-o deloc întîmplător. De ce? Pentru că ea adoră marea și toate tainele ei, iar numele Marina o reprezintă perfect.
Marina fiind o formă feminină derivată din cuvântul latin marinus – mare – ne amintește de apropierea omului de mare, de dragostea și pasiunea pe care omul a nutrit-o dintotdeauna pentru albastrul nesfârșit al apelor. Dar este și cel de-al doilea nume al zeiței romane a dragostei Venus – Venus Marina (sursa net).
În toate cărție scrise de această autoare și citite până în acest moment (fie proză, fie vers) eu m-am bucurat de o îmbinare frumoasă și armonioasă a descrieri naturii (în special a…
View original post 853 more words
DE SFÂNTĂ MARIA MARE
DE SFÂNTA MARIA MARE
Zi aniversară pentru Domnul Țării,
împlinea șase decenii de viață.
Zi onomastică pentru Doamna Țării,
ocrotită de Maica Precista.
În alți ani, dimineața
mergeau la biserică
să mulțumească Preasfintei
pentru binecuvântările Sale.
După amiaza începeau petrecerile.
Nu însă și în blestematul văleat
7222 de la Facerea Lumii,
1714 de la nașterea lui Hristos.
De trei luni zăceau în închisoare
la Stambul, în turnul fortăreței,
când s-a fixat data execuției,
De Sfânta Maria Mare.
În zi de sărbătoare mare
capul domnului și ale fiilor săi,
patru la număr,
au căzut în țărână.
Pentru credința creștină
și dragostea de patrie
martiriul le-a fost destin,
iar doamnei Marica, surghiunul.
Trei luni în turn,
a așteptat sentința, sperând,
apoi timp de trei ani, în Caucaz
și-a jelit soțul și fiii.
Cu ucigașii familiei ei
n-a făcut compromisuri.
Când a avut voie să se întoarcă
în patrie, era o femeie de fier.
Trei domni se schimbaseră aici.
Uzurpatorul fusese spânzurat.
Doamna Marica și țara
trebuiau să-și regăsească liniștea.
Nepotul ei, Constantin,
singurul urmaș al Brâncovenilor,
a fost crescut cu drag.
Pentru el a redobândit averile.
Pribegii au fost iertați,
iar osemintele martirilor Brâncoveni
au fost așezate sub candela
Bisericii Sfântul Gheorghe Nou.
Nicio zi de Sfânta Maria Mare
nu a mai avut pentru văduva pioasă
strălucirea și bucuria
unei familii întregi, fericite, la masă.
❣„O Poveste Despre Fericire”❣
Superbă povestea!
❣„O Poveste Despre Fericire”❣
Un profesor i-a adunat pe elevii lui și i-a dat fiecăruia dintre ei câte un balon. Apoi le-a spus așa:
„ – Fiecare dintre voi trebuie să-și umfle balonul, să își scrie numele pe el și să-l arunce pe hol.”
În câteva minute holul era plin de baloane, pe care profesorul apoi le-a amestecat energic.
„ – Acum aveți 5 minute să găsiți balonul cu numele vostru pe el”, le-a spus profesorul.
Cinci minute mai târziu, niciun elev nu a reușit să își găsească balonul așa că profesorul i-a rugat să se aplece, să ia balonul din fața lor și să îl ofere acelei persoane al cărei nume e trecut pe balon.
Alte 5 minute mai târziu, fiecare copil avea în mână balonul cu numele lui trecut pe el.
„ – Vedeți voi, dragi elevi… baloanele acestea sunt ca FERICIREA. Nu o vom…
View original post 32 more words
Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts 
You must be logged in to post a comment.