Cronică la ALTE VÂLTORI ALE VIEȚII

Ciclicitatea istoriei în metaforele epicului

de Ana Dobre

(Revista Argeș nr. 8 (446) august 2019, pag. 18)Alte valtori ale vietii

 

Cu noul roman, Alte vâltori ale vieții, Prefață de Victor Atanasiu, Editura Betta, București, 2019, Marina Costa adaugă un epilog romanului Vieți în vâltoare (2017), un fel de amplu deznodământ, pentru a urmări, pe o perioadă lungă de timp, 1804-1849, modul în care Roxana și Luigi au trecut, înfruntându-le, peste alte vâltori ale vieții.

Prozatoarea are predilecție pentru acest cuvânt, vâltoare, care revine, ca un laitmotiv, de trei ori pe parcursul acțiunii, în contexte diferite: „…ne-au povestit despre vâltorile vieții prin care trecuseră” (p.116); „Vâltorile vieții au fost nemiloase” (p.244) și, în final, „Aceasta, însă, era povestea altor vâltori, ale vieții nepoților noștri” (p.251). Finalul este, așadar, deschis, lăsând posibilitatea continuării, prelungind nararea evenimentelor, cel puțin, până în secolul al XXlea, sau solicitând colaborarea cititorului.

Înfățișându-și personajele în/din momentul intrării responsabile în viață, prin căsătorie, după consumarea crizei așezării în viață, urmată de constituirea unui cămin, angajate într-o luptă susținută, nu atât pentru proprietatea asupra pământului, cât pentru viitorul copiilor lor, Marina Costa dovedește aceeași plăcere adolescentină pentru povestirea unor peripeții care țin cititorul cu sufletul la gură, ca și plăcerea de a repovesti istoria, de a fabula în marginea adevărului istoric, de a-l coborî la un nivel de înțelegere acceptabil, pe ideea ciclicității.

Ingredientele sunt aceleași din romanul anterior. Atracția deosebită pentru lumea nouă, în descendența, poate, a unor lecturi epicuriene din Karl May, James Fenimore Cooper, Harriet Beecher Stowe, în faza civilizării unui teritoriu, a unui construct tolerant de viață, o duce pe Marina Costa la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, pe fundalul războaielor napoleoniene în Europa, continuând apoi până către 1850, incluzând, prin ecouri epistolare, luptele pentru unificarea Italiei și revoluția pașoptistă, fără a ajunge și în Țările Române, locurile de unde plecaseră, cândva, părinții Roxanei. Din acest tablou, nu lipsesc, desigur, luptele intercoloniale, dar și între colonizatori și băștinași, pentru putere, supremație, dar și pentru realizarea visului de a deveni american. Marina Costa povestește din perspectiva prezentului, este istoria filtrată prin modul de înțelegere și interpretare ale unui cetățean de la confruntarea secolelor și mileniilor.

Reverberațiile unor lecturi de adolescență se resimt peste tot, ceea ce relevă în Marina Costa o eternă adolescentă, cu o mare facilitate de a povesti evenimente și de a integra informația istorică în ficțiune. Ficționalizarea istoriei și istoricitatea ficțiunii, așadar. Cu prezentarea unor evenimente istorice, în limita adevărului istoric, autoarea având o adevărată voluptate a datelor, evenimente care au marcat istoria Europei și, mai ales, pe cea a SUA, istoria este adusă în vizorul naratorului, pusă sub lupa măritoare a unui mod personal de a o povesti pentru a o interpreta epic.

Totuși, nu evenimentul istoric ca atare reprezintă prioritatea prozatoarei, cât modul în care istoria mare poate încorpora, orienta sau deturna destine. Personaje reale – Giuseppe Mazzini, de exemplu, apar alături de de cele ficționale pentru un plus de realism documentarist, fără a influența în vreun fel destinul personajelor de ficțiune.

Viziunea epică relevă ciclicitatea vieții, prin succesiunea generațiilor, fapt evident la începutul capitolului 18, Carbonarii, de exemplu: „După vremea nunților, a venit vremea luptelor pentru o cauză dreaptă, a despărțirilor și a întoarcerii celor mai viteji fii în patria părinților”, ca și prin repetabilitatea unor evenimente de unde se poate decela dimensiunea educativă a istoriei.

Structurarea acțiunii pe 22 de capitole, cu titluri semnificative, prin capacitatea de a sintetiza evenimentele narate, evidențiază o construcție epică gândită riguros. Marina Costa alege perspectiva obiectivă, într-o povestire preponderent liniară, evenimentele înșirându-se ca mărgelele pe ață, din unghiul unui narrator profund implicat. Este povestea narată de Roxana Accorsi, într-un moment de bilanț al evenimentelor, către sfârșitul vieții, când este posibilă și rememorarea și meditația asupra recerii și petrecerii în timp a generațiilor. Există această sugestie a rememorării, de unde un anume aer de nostalgie, dat de melancholia conștientizării trecerii. Totuși, scriitura nu capătă valoare memorialistică, nici melodramatică, narațiunea menținându-se în limitele unei obiectivități subiectivate, evenimentele exterioare fiind filtrate de/prin conștiința personajului care narează.

Unele întâmplări sunt repovestite, altele reflectate din colportări de fapte, altele narate din perspectiva unor personaje-reflector, altele se constituie prin dialog, altele epistolar, prin schimbul de scrisori care leagă două continente – Europa și America. Scrisorile trimise de Marcantonio și de Celia din Europa condensează evenimente istorice importante pentru prima jumătate a secolului al XIX-lea. Ca modalitate stilistică de narare, acest stil epistolar are farmecul lui, relativizând și subiectivizând, mod ingenios de a vedea istoria printr-o conștiință, Marcantonio fiind martorul acestei istorii. La nivelul narațiunii, însă, povestea suferă prin discrepanța dintre timpul real și timpul epic, lăsând impresia sufocării prin cumul de evenimente.

Marina Costa este o scriitoare care aspiră spre o literatură universalistă, dezinteresându-se aproape în totalitate de orice element de naționalitate, excepție făcând Roxana, unul dintre puținele personaje cu rădăcini românești, căreia i se adaugă alte personaje care provin din același mediu. Aceasta este, însă, o excepție, nu o regulă în romanul ei. Roxana este mai mult un cetățean universal, aflându-și dreptul la o viață liberă și independentă, profesând valori morale de o generalitate universală – toleranță, onoare,

întrajutorare, nediscriminare, prin care își devansează epoca. E un fel de sufragetă avant la lettre. Este, poate, și acesta un mod de a milita pentru valori etice prin literatură. Eticismul Marinei Costa își face loc în poveste ca un suprapersonaj.

Fragment din A DOUA CURSĂ

– Îți mulțumesc foarte mult. Niciodată altcineva decât mama nu mi-a pregătit micul dejun, mărturisi ea. După ce mâncăm, pun de cafea și o sun pe Nastea s-o invit s-o bem împreună. Ni se întâmplă asta în destule sâmbete și duminici. Tu vei fi surpriza zilei.

El râse din toată inima.

– Sunt curios să-i văd mutra, după ce tu i-ai povestit diverse, fără să-i spui despre cine era vorba, și ea ți-a dat sfaturi deplasate!

Nu peste multă vreme de la lansarea invitației, se auzi soneria. Serghei rămase în bucătărie, așezat la masă, în colțul pe care și-l alesese de când venise prima dată. Aliona se repezi să deschidă.

– Mai ții minte că ți-am promis că vei afla prima detalii despre bărbatul din viața mea? A venit vremea să ți-l prezint și să-mi spui ce crezi despre el, spuse gazda, după saluturile de rigoare.

Nastea zâmbi. Faptul că între ele vorbeau aproape întotdeauna în rusește era ceva obișnuit. Acum, își închipuia că cel care urma să fie prezentat și aștepta, cuminte, undeva în casă, habar n-avea că era bârfit.

– Fii sigură că-ți spun, după ce-l studiez suficient. Nu vreau să fie unul care să-ți frângă inima. Poate o pereche de ochi obiectivi vede ce ție ți-a scăpat.

Serghei trase aer în piept, abținându-se să nu râdă de sora lui cea mică, devenită atât de protectoare. (De parcă n-ar fi fost trăsătură de familie, întâlnită și la el, și la Harpena!)

– Ai voie să-l tragi de limbă și să-l studiezi cât vrei, răspunse Aliona, intrând prima în bucătărie. Dar cred că îl cunoști deja și știi că nu va face nimic rău cu intenție, adăugă când o urmase Nastea.

– Și da, soră-mea, garantez că nu sunt un vânător de inimi, orice ai crede tu. Totuși, nu te consider suficient de obiectivă, din moment ce sângele apă nu se face, comentă el, văzând ochii mari de mirare ai Nastei.

Nu se așteptase pentru nimic în lume ca iubitul prietenei ei celei mai bune să fie chiar fratele ei. Nu credea că aveau nimic în comun, Aliona cea studioasă cu Serghei, cel care putea număra pe degete câte cărți citise în viața lui. Totuși, o văzuse cum strălucea de bucurie când primea un mesaj de la el, și cât de pleoștită fusese când nu mai știuse nimic despre el. Acum îi erau clare motivele, total diferite de ceea ce-i spusese ea Alionei…

– Foarte bună prezentarea, nimic de zis! Cred că am nevoie de o cafea, într-adevăr, ca să-mi revin din șoc.

– E aici, făcută de mine, i-o arătă Aliona. Acum, că știi exact despre cine este vorba, ai ceva împotrivă?

Nastea își puse o linguriță de zahăr în cafea, amestecă și sorbi.

– Aș găsi destule argumente în acest sens, doar că nu sunt sigură că ar folosi la ceva. În cel mai rău, le veți descoperi singuri – și, dacă e să fie așa, vă voi fi alături, fiecăruia, că amândoi sunteți ai mei! În cel mai bun caz, n-am dreptate – și atunci ce rost are? Cine știe, am auzit că extremele se atrag! Poate voi vreți să demonstrați adevărul afirmației. Oricum, frățioare, știu că nu ești așa cum… spusesem eu, în necunoștință de cauză. Sunteți majori, vaccinați… Mă bucur pentru voi și vă urez să vă țină. Multă fericire împreună!

Se ridică să-i îmbrățișeze pe amândoi dintr-o dată, riscând, în acest avânt, să răstoarne masa cu tot ce era pe ea. Avu noroc că nu se întâmplă niciun accident.

Lui Serghei, abordarea i se păru rezonabilă.

– Îți mulțumesc pentru aprecierea sinceră. Cred că timpul ne va oferi toate răspunsurile. Nu ar trebui să anticipăm niciunul, bun sau rău, deocamdată. De Crăciun intenționăm să le spunem și celor de la Brăila. S-ar putea să vedem reacții mai… nuanțate decât a ta!

Chicotiră amândouă, dând din cap afirmativ. Erau curioase cum va reacționa Marina. Se putea ca dorințele exprimate cu glas tare, în decursul timpului, să nu fie aceleași, când era vorba de persoane cunoscute. Nastea se îndoia și de Harpena sau Dașa. Erau sigure că gemenii și Mura cu ai ei aveau să fie primii să se bucure de noutăți.

Lingua Franca, la Tulcea, pe la 1870…

Pentru ca este unul dintre scriitorii mei preferati, si fiindca ma fascineaza subiectul.

MISTERELE DUNARII

1    

    Unul din semnele de întrebare care există privind Tulcea, pe la 1870, este ce limbă se vorbea. Având în vedere adevăratul Turn Babel din frumosul nostru oraș dunărean, construit de multitudinea de etnii ce-l locuiau, primul răspuns ar fi acela că limba vorbită era turca, pentru că sangeacul Tulcea, cuprinzând întreaga Dobroge, era provincie otomană, cu oficialități trimise de la Constantinopol, în frunte cu un mutesarif (guvernator) musulman.

View original post 676 more words

Tag: Mid-Year Book Freak-Out Tag [2019]

Multumesc pentru mentiune!

Praf de stele

Facem deja o tradiție din acest tag (2017, 2018) și nici anul acesta nu-l trecem cu vederea. În prima jumătate a lui 2019 am reușit să citesc 40 de cărți de care am fost mai mult sau mai puțin încântată. Să-i dăm bătaie, zic! ^^

***

1. Cea mai bună carte citită până în acest moment al anului?

Scrisori din insula Guernsey de Mary Ann Shaffer, Annie Barrows. M-a emoționat profund descrierea episoadelor petrecute pe fundalul războiului anilor ’40 și mi-a plăcut faptul că s-a axat pe ceea ce contează cu adevărat, pe acele lucruri mărunte care fac ca viața să merite trăită din plin, atât cu bune, cât și cu rele.

“Asta-mi place mie la citit: te interesează un lucru mărunt dintr-o carte, iar lucrul acela mărunt te conduce la o altă carte, iar acolo vei găsi altceva, care te va duce la un alt volum…

View original post 775 more words

Pribegii mărilor – Marina Costa

Multumesc, Dede, pentru recenzie!

Praf de stele

20190707_160657

Descriere

„… Acum, după sute de ani, există dovezi care atestă faptul că vikingii au ajuns în Golful Mexic. Cronicile aztece, care menționează lupta lui Quetzalcoatl cu Tezcatlipoca și cu Xolotl, precum și cele care consemnează, la jumătatea secolului al XI-lea, un conducător toltec numit Huemac, care a fost înfrânt de dușmani, pot fi privite puțin altfel ca urmare a lecturii documentelor pe care le-am avut în față. Legenda lui Quetzalcoatl, Kukulkan? O căpetenie a vikingilor, destinat să intre în legendă, așa cum este cântată debarcarea pribegilor mării de către triburile din zona Veracruz – poate chiar totonacii despre care povestește cronica… Aceasta, din nefericire, n-o voi putea ști eu, ci aceia care vor avea norocul să descopere mormântul lui Sigurd, dacă există… Sper totuși că voi afla cândva ce s-a mai întâmplat cu pribegii mărilor și căpetenia lor, neînfricatul Sigurd, civilizatorul…”

View original post 777 more words

Cărţi de la A la Z – Book Tag

abc books chalk chalkboard

Photo by Pixabay on Pexels.com

Leapșă luată de la Anasylvi. Cine vrea s-o facă, e binevenit, dar să specifice sursa!

Voi enumera titlurile în ordine alfabetică (câte un titlu pentru fiecare literă, deşi evident că mi-a fost destul de greu să aleg). Nu le an pe toate, dar le-am citit pe toate și mi-au plăcut! (Da, chiar și cele despre care ați spune că sunt în afara stilului meu obișnuit).

 

A – Angelique, marchiza îngerilor de Serge și Anne Golon

B –  Bună dimineața, băieți! de Grigore Băjenaru

C – Cocoșatul de Paul Feval

D – Doctorul de Noah Gordon

E – Expediția Kon Tiki de Thor Heyerdahl

F – Floris, dragostea mea de Jacqueline Monsigny

G – Gheață de foc de Clive Cussler

H – Han din Islanda de Victor Hugo

I – Inimă neagră de Eric van Lustbader

Π– Îngerii din Moscopole de Catia Maxim 

J – Joi rabinul a ieșit la o plimbare de Harry Kemelman

K – Kit Black de Monica Ramirez

L – Libertate sau moarte – Căpitan Mihalis de Nikos Kazantzakis

M – Musashi de Eiji Yoshikawa

N – Nobila Casă de James Clavell

O – O vară de dor de George Șovu

P – Până la sfârșitul timpului de Raluca Alina Iorga

QQumran de Eliette Abecassis

R – Răzbunarea lui Ionuț de Theodor Constantin

S – Silmarillion de J.R.R. Tolkien

Ş – Şarpele cu pene de D. H. Lawrence

T – Toate pânzele sus! de Radu Tudoran

Ţ Ținutul magic de Robert Ludlum

U – Ulița piperului sălbatic de Dimos Rendis

V – Vikingii de Frans Bengtsson

W – Winnetou de Karl May

XXingu de Edith Wharton

Y – Yara, zâna apelor – povești și legende latino-americane

Z – Zorro, începe legenda de Isabel Allende

 

10 Thoughts on the Purpose of Historical Fiction

I wholeheartedly agree too! And I can find a couple more reasons to enjoy historical fiction! Can’t you?

A Writer of History

A second reading of Jerome de Groot’s The Historical Novel offers insights on the purposes of historical fiction beyond entertainment.

Quotation Marks“History itself [and therefore historical fiction] possesses interest for us more as the unfolding of certain moral and mental developments than as the mere enumeration of facts.”

Historical fiction offers an “analysis of recognizable human character within a specific set of circumstances,” such that we can “re-experience the social and human motives which led men [and women] to think, feel and act as they did in historical reality.”

Historical fiction develops an “awareness that the events of history have an impact on the contemporary.”

Historical fiction gives “the reader insight into the mind of a member of a past society” and therefore induces empathy and a “live connection between then and now.”

The historical novel allows us “to contemplate social change.” We see change…

View original post 291 more words

Mă tem

Mă tem de viață

mai mult decât de moarte.

Moartea este liniște și pace,

finalul suferințelor.

Contorsiunile vieții pot fi din ce în ce mai ciudate

luând cu ele și viața celorlalți.

Mă tem de viață

dar știu că trebuie luată în piept

și nu există alt drum decât drept înainte,

înfruntându-mi teama

până dispare,

într-un fel sau altul…

There is a time for everything

 

beforethemastcalendar1“There is a time for everything, and a season for every activity under the heavens: a time to be born and a time to die, a time to plant and a time to uproot, a time to kill and a time to heal,  a time to tear down and a time to build, a time to weep and a time to laugh,

a time to mourn and a time to dance, a time to scatter stones and a time to gather them,
a time to embrace and a time to refrain from embracing, a time to search and a time to give up, a time to keep and a time to throw away, a time to tear and a time to mend, a time to be silent and a time to speak, a time to love and a time to hate, a time for war and a time for peace.” (Ecclesiastes, the Holy Bible)

 

It seems so long ago now when I remember how, one morning I woke up to an offline on yahoo messenger, with a website address, and I saw “Before the Mast” skinned by Raven, with a banner and all empty otherwise. A few hours later, I got persuaded to become her co-administrator and to put my love for the Age of Sail and my knowledge about the era into a new RPG which should have everything we loved in others, while avoiding, at the same time, what we didn’t like.

We took pride in being not the regular, common RPG everybody sees around, but something different, more of an interactive story puzzle written coherently by several people, a puzzle matching together from various little stories and chapters. It promoted community spirit, open communication, interesting discussions, fun and friendship.

And after a strenuous work of three weeks of writing all kind of documentations, on Transfiguration Day – 6-th of August 2010 – we had the official opening. Since then, we had no offline day, not even for replacing the site’s appearance. But there is a time to be born and a time to die, a time to plant and a time to uproot – so the site, which had 3 volumes in the 9 years it had been ongoing, will close at the end of 2019.

Who can forget the nine years passed since that Transfiguration holiday chosen as the official opening date of “Before the Mast”? Three years and a half spent on Invisionfree,  (sorry, it was bought by Tapatalk and all the coding went to Hell in the transformation, not to mention also the Photobucket disaster) for Before the Mast 1719 and four years and a half spent on jcink, in the second year of our story, for Before the Mast 1720, plus the time spent on our newest volume, the third one, the more colonial-focused Caribbean Dawn 1720, which has its own two year birthday celebration on New Year 2020. The moment of its closing up, too…

Nine years of pouring my love for the Age of Sail and my knowledge about the era into a coherent story to be written with others have passed. We have striven to be a writing community of likeminded people, gathered together for doing a common project –writing together a soap-opera style, collaborative and consistent swashbuckling adventure story, each thread being a chapter of it. In this spirit, we kept discussing potential turns and twists and plotting them with the others, in order to fuel our inspiration and excitement about the story, to avoid inconsistencies and to put all the partners on the same wavelength, to write together towards the same objective.

Nine years are a lot of time, so writing partners have changed, characters have changed, the story has changed too with the sinking of some ships and the advent of peace in the West Indies. Nine years with joys and disappointments too, because nobody is exempted of them. And if nothing else, even this would be a reason to consider it an accomplishment – but I think we have much more.

We have built up an epic Caribbean saga. Some of my share of the story will be rewritten differently, in Romanian, into an adventure novel series titled The price of freedom. For now, I have definite ideas for 4 novels in the series, but 1-2 more aren’t impossible.

They say that people come into our life for a reason, for a season or for a lifetime. I think all of us knew that our site wasn’t meant for a lifetime, but for a reason and a few seasons. And the final season has come. I know that my stress and lack of free time won’t change in the next future. I am less motivated – or, rather, I have less life force to keep the site running, in the conditions that I can’t hand it over to anyone, as their lives had changed too in nine years, and their motivation had dwindled. So, better wrap up our stories, leaving place for a sequel which will never be written.

It wasn’t a decision taken lightly. It’s almost a decade of my life invested in this site and story, and in the friendship with most of my members – my crew, as I used to call them. I kept receiving signs heading in this direction for the latest months, until I understood there will be nothing better waiting for me upwards… A man has to do what a man has to do. It is valid for fleet admirals and pirate captains, as well! Including for me. My roleplaying time will soon be over.

“People come into your life for a reason, a season or a lifetime.
When you figure out which one it is,
you will know what to do for each person.
When someone is in your life for a REASON,
it is usually to meet a need you have expressed.
They have come to assist you through a difficulty;
to provide you with guidance and support;
to aid you physically, emotionally or spiritually.
They may seem like a godsend, and they are.
They are there for the reason you need them to be.
Then, without any wrongdoing on your part or at an inconvenient time,
this person will say or do something to bring the relationship to an end.
Sometimes they die. Sometimes they walk away.
Sometimes they act up and force you to take a stand.
What we must realize is that our need has been met,

our desire fulfilled; their work is done.
The prayer you sent up has been answered and now it is time to move on.
Some people come into your life for a SEASON,
because your turn has come to share, grow or learn.
They bring you an experience of peace or make you laugh.
They may teach you something you have never done.
They usually give you an unbelievable amount of joy.
Believe it. It is real. But only for a season.
LIFETIME relationships teach you lifetime lessons;
things you must build upon in order to have a solid emotional foundation.
Your job is to accept the lesson, love the person,
and put what you have learned to use in all other relationships and areas of your life.
It is said that love is blind but friendship is clairvoyant.”

Btm calendar dec