Viking Ulfberht Swords

Interesting how ahead of their times they were…

Nicholas C. Rossis

Viking sword | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's book

When we think of Vikings, our minds don’t normally conjure a picture of a miner. So where did the Vikings (and others) get the iron ore to forge their tools and weapons?

As Mats Andersson says on Quora, they literally fished it out of bogs.

Bog Iron

As Wikipedia explains, Europeans developed iron smelting from bog iron during the Pre-Roman Iron Age of the 5th/4th–1st centuries BCE, and most iron of the Viking era (late first millennium CE) came from bog iron.

A lot of Scandinavia is bogland. The acidic conditions make iron settle on the bottom of the bog, in big lumps.

Humans can process bog iron with limited technology, since it does not have to be molten to remove many impurities. All you need is wood for charcoal, clay for the construction of bloomery furnaces, and water for processing.

Due to its easy accessibility and reducibility, bog iron…

View original post 458 more words

Recomandare de carte – LA SOCRATE de Alina Gherasim

LA SOCRATE

de Alina Gherasim

251 pag

Editura Oscar Print, 2020

ISBN 978-973-668-523-1

Alina Gherasim, scriitoare, pictoriță și ilustratoare cu o bogată experiență, fiica pictorului Marin Gherasim, este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură. În domeniul artelor plastice, a avut peste 6 expoziții personale și zeci de expoziții de grup, naționale și internaționale, fiind unul dintre artistii plastici postmoderni, care mânuiesc condeiul la fel de bine ca penelul, exprimându-se în scris cu eleganță.

A debutat editorial în anul 2016, cu volumul de proză scurtă intitulat Femeia-valiză, apărut la Editura Oskar Print din București. Până în prezent a scris 3 volume de proză scurtă și 5 romane, La Socrate apărând în anul 2020.

Anul acesta a mai publicat un roman, intitulat Piața Trapez. Nu știu în ce localitate este această piață (București și Brăila aveau piețe cu acest nume), dar poate o fi tot în Mangalia, localitate unde începe și aventura romanului La Socrate, pentru a se continua, pe meleagurile strămoșilor personajului principal feminin, în Monemvasia.

            “Țin minte bine cum arăta prăvălia La Socrate. Era o încăpere întunecoasă nu foarte adâncă, cu o tejghea în partea stângă cum intrai. În spatele tejghelei erau ordonate pe rafturi mărfurile. Câteva pungi cu făină, sare, zahăr, conserve de mazăre, foi de napolitane, sticle cu diverse și mult praf. Mama lui Socrate ținea și un colț unde se încărcau sifoane. Prima oară când bunica mi-a dat misiunea să aduc acasă sifonul plin, a fost într-o zi cu furtuni de vară. Mi se părea că întreaga energie a sticlei bubuie prin ceruri, sărbătorind orele lungi ale verii. Mă cam plictiseam pe atunci. De fapt cred că moleșeala era o activitate în sine de care mă bucuram împreună cu prietenii mei. Socrate se dovedea de departe cel mai bun la zăcut, făcuse o artă din plictiseală, o plăcere.”

            Prietenia dintre cei doi copii, apoi adolescenți, despărțiți de soartă, continuă după o regăsire la anii maturității. Cei doi, schimbați, și totuși aceiași dintotdeauna, de la Mangalia, aștern punte peste decenii, descoperindu-și prietenia acolo, intactă, o altfel de dragoste decât cea la care visau odinioară, însă atemporală, perpetuă, tocmai prin această continuitate.

            Romanul se încadrează în genul literar modern, suprarealist, cu nuanțe de poveste de dragoste. Inițial, îi descoperisem și o tentă de vag realism magic, dar nu, este altceva, pentru care nu am suficientă experiență literară să îl pot defini. Ceva ademenitor – fiindcă, înainte de a fi o poveste de dragoste, este, în primul rând, o poveste de viață, a maturizării celor două personaje principale – naratoarea și Socrate – și o poveste a căutării rădăcinilor acestora, pe baza nostalgiei dezvoltate în ei încă din copilărie:

“Până prin clasa a opta, după amiezile mi le petreceam prin preajma casei, cu cele două prietene și vecine, Florica și Ana sau în vizită la Socrate (băiatul femeii care ținea prăvălia cu de toate) care ne invita să se laude cu guma de mestecat și cu jucăriile din plastic colorat pe care i le aducea tatăl lui, marinar pe un vas comercial. Mi-l imaginam pe tatăl lui Socrate ca un bărbat cu barbă neagră și pipă în colțul gurii și de vină nu era imaginația mea ci cărțile de aventuri citite cu nesaț. Beam cu plăcere nectar de piersici și citeam pe rupte din Jules Verne sau Panait Istrati. Pe tatăl lui Socrate l-am auzit o dată vorbind într-o limbă ciudată, limba greacă, îmi explica bunica, limba strămoșilor tăi. Ea m-a învățat mai încolo să o vorbesc. Bunica mea dinspre mamă, Evanghelina, se avea bine cu mama lui Socrate cu care depănau povești la ceașca de cafea neagră al cărei zaț îl răsturnau pe farfuriuțe mici din porțelan translucid.”

Acesta a fost citatul care m-a fermecat inițial, făcându-mă să-mi doresc să citesc cartea. Implica tot ce îmi plăcea mie cel mai mult: marea și comunitatea greacă de pe țărmurile apelor din România. M-am bucurat să descopăr apoi că povestea continuă în Grecia.

            Bunica Evanghelina, deși personaj secundar, este cea care a crescut-o și a educat-o cu dragoste pe naratoare, învățând-o nu numai limba greacă și nostalgia Itacăi din care plecase tatăl ei, stabilindu-se în altă cetate cu greci, la altă mare, Callatis-Mangalia. Portretul ei, reflectat în amintirile femeii care crește, se împletește cu prezentul naratoarei care i-a moștenit rădăcinile aeriene, gata de a se stabili oriunde fără să aparțină total niciunui loc.

Romanul alternează în mod vivant, cinematografic, prezentul din Monemvasia cu trecutul din Mangalia și o multitudine de personaje secundare emblematice.

            Cred că nici locul din Grecia unde s-a stabilit naratoarea nu a fost ales întâmplător. Dintre toate insulele sau orașele, acesta este Gibraltarul Egeei, o stâncă țâșnită din mare, legată de Peloponez cu un pod. Numele Monemvasia sugerează unicitatea, singurătatea, semnificația sa fiind unica intrare. Plaja pietroasă contrastează cu nisipul fin al Mangaliei, ceea ce remarcă și naratoarea, iar istoria bogată a locului, la care se face aluzie, pornește de la spartanii de odinioară spre bizantini și franci, pentru a cuprinde venețienii și otomanii, toți lăsându-și amprenta în cetatea de pe stâncă și în spiritul specific.

            Faptul că autoarea este și artist plastic se oglindește în descrierile măiestre – de la ciulinii care se rostogolesc în vânt la invazia nemaipomenită de cicade, de la un om pe moarte la unul îndrăgostit.

Cartea abordează teme actuale și delicate, cum este sexualitatea femeii, locul ei în societate, căutarea identității personale și etnice, homosexualitatea, migrația modernă sub toate aspectele ei, boala și moartea, reușita profesională și personală, într-un amestec proaspăt și original. De asemenea, merită subliniat faptul că, deși unele capitole exultă sexualitate, limbajul nu alunecă nicio clipă în vulgaritate, ca la atâția autori contemporani din toate țările.

            Recomand La Socrate atât îndrăgostiților de Grecia și tot ce presupune ea, cât și amatorilor de literatură postmodernistă, contemporană, precum și sufletelor nomade, care își caută identitatea prezentă sau rădăcinile. Este o lectură deosebită, deși nu foarte ușoară.

            Pentru a vă familiariza cu stilul Alinei Gherasim, găsiți texte de proză scurtă ale acestei scriitoare, online, pe website https://www.lapunkt.ro/ . O parte din volumele publicate sunt disponibile pe site-ul editurii https://oscarprint.ro/product-category/literatura-contemporana/

Nave turcești fluviale de Dunăre (1)

Informatii foarte interesante, multumesc autorilor din Galati si Tulcea!

MISTERELE DUNARII


         Misterele Dunării vă oferă un nou serial, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălțean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (1)

autor Tudose Tatu

Acest material reprezintă o primă încercare de sinteză a celor mai cunoscute nave fluviale, unele cu dublă destinație, comercialo-militară,  care au circulat pe Dunăre de la sfârșitul de veac…

View original post 999 more words

Agnodice – prima femeie medic ginecolog-

Interesant, fie legenda sau istorie Multumesc, Nina!

Într-un gând, Eliza…

Dupǎ trei secole de la naşterea lui Agnodice în lucrarea sa “Fabulae” Gaius Iulius Hyginus redǎ povestea celei care va fi consacratǎ în istoria medicinii drept prima femeie moaşǎ şi medic ginecolog.

Aceasta a trǎit în secolul 4 BC în Atena. Provenea dintr-o familie înstǎritǎ. Numǎrul mare al femeilor ce-şi pierdeau viața la naştere precum şi suferințele travaliului o determinǎ pe Agnodice sǎ-şi foloseascǎ toate resursele sufleteşti pentru a deveni medic.

Ostia-Italia-British Museum

În vremea lui Hipocrate femeilor le fusese permis de a se instrui pentru a deveni moaşe şi astfel de a asista naşterile, acumulȃnd totodatǎ cunoştiințe de ginecologie. Dupǎ moartea acestuia conducǎtorii Atenei descoperind cǎ ele efectuau întreruperi de sarcinǎ le-au interzis sǎ mai practice medicina precum şi asistarea la naştere, încǎlcarea acestei porunci fiind pedepsitǎ cu moartea.

Fǎrǎ a ezita Agnodice şi-a tǎiat pǎrul travestindu-se în bǎrbat. Justificȃnd motivul plecǎrii sale drept cǎutarea tratamentului medical al unei…

View original post 1,056 more words

Fuga de carantină în sec. al XV-lea

De sezon… si istoric!

Ana-Maria Negrilă

Cercetând diferite documente pentru romanul „Patru oglinzi ale adevărului”, am descoperit un jurnal ținut de un călător din sec. al XV-lea. Acesta a vizitat o mare parte din lumea cunoscută, din Maroc în Franța, și din Egipt la Caffa, iar în una dintre aceste călătorii s-a oprit la Constantinopol. Trecuseră aproape o sută de ani de la epidemia de ciumă din sec. al IV-lea, dar navele ce veneau din Marea Neagră tot trebuiau să rămână 60 de zile în carantină înainte de a intra în port. Totuși, ce face călătorul nostru grăbit?

Fotografie de Markus Spiske pe Pexels.com

„Pentru că se dăduseră ordine ca nicio navă ce venea din Marea Neagră să nu intre în port, nici la Constantinopol, nici la Pera, de teamă că puteau aduce ciuma cu ele, se construise un adăpost la două leghe de Constantinopol unde navele puteau să-și descarce marfa și unde trebuiau să rămână…

View original post 106 more words

Five myths about Jane Austen

Any Austen fans among my readers? Come on, I know you are many, hidden around!

Nicholas C. Rossis

Jane Austen, the writer of Emma, Pride and Prejudice, and Sense and Sensibility (among others) is widely considered ignored in her lifetime–and a bit of a prude. As Devoney Looser explains in The Washington Post, these are just two of the persistent myths surrounding Austen. Let’s see what else most people get wrong about her!

Jane Austen | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksJane Austen (Source: Wikimedia)

Jane Austen was a secluded, boring homebody

The myth of her sheltered existence originated with her brother Henry’s short biographical notice, published as a preface to the first edition of “Northanger Abbey” and “Persuasion” (1818). Henry describes his late sister as having lived “not by any means a life of event.” Today, it has become a trope.

But things happened to her! For one thing, she had seven siblings. Her father ran a small boarding school for boys out of the family’s home. How quiet a girlhood could that have…

View original post 965 more words

The Evolution of Blogging

All of us are bloggers, so this history is really interesting!

Nicholas C. Rossis

I have been online since 1985. I was one of the first members of the BBS (Bulletin Board) scene in Greece back when we connected to a server using landline modems. I still remember my thrill when I finally got my hands on a 9600 bps modem and could download pictures as well as texts.

In 1995, I developed my first website. Even then, I had identified a need for regularly updated content. While some pages were meant to be static, there were news and events to share. Web developers usually met this need by introducing a News page and placing there any related items. As the new millennium approached, we started placing some of these on the home page, too.

Out of these News pages came blogging. Nowadays, 25 years after I developed my first website, most of my living comes through freelance writing for company blogs.

View original post 1,616 more words

YOUR GRANDMOTHER IS LYING (AND OTHER LESSONS FROM HISTORICAL RESEARCH)

Very interesting!

All about historical fiction

book with glassesLeah Klocek and I connected a few months ago on the interesting and essential topic of historical research. Leah has been a professional researcher for two years.  In that time, she’s done genealogical research, served as a researcher for a non-profit, and dug up primary source documents on various historical topics.  Leah also fancies herself something of a writer and runs the website and small business Crossroads Historical Research.

This is the first of a two-part article on historical research. Over to you, Leah!!

We all know it’s tough to keep your head above water when you’re immersed in a historical research-based writing project. After all, history is long, and it’s only getting longer. Here are a few strategies that have kept me afloat time and time again.

Expand your notion of primary sources

The early days of working on my thesis (on the topic of anti-Western propaganda campaigns in…

View original post 877 more words

#AtoZChallenge: Genres–Native American

I have Native characters in my Western stories. I think these notes apply mostly for writing in English (as I don’t), but they are fascinating nevertheless.

WordDreams...

The A to Z Challenge asks bloggers to post 26 articles on a themed topic. It’s supposed to be every day except Sundays during the month of April but I did this last year, found it way to busy for the likes of me, and decided to post mine ‘about’ once a month. Yes, it’ll take me a couple of years. Sigh.

My topic, like the last two times I did the conventional approach, will be writing genres.

This genre:

Native American

Definition

Fiction that centers around the past and present lives of Indians (Native Americans)

View original post 481 more words