Recenzia Laurei Dobrea la ECHIPAJUL

Echipajul Laura Dobrea

Mulțumesc foarte mult, Laura Dobrea!

#apriliecitim

#stămîncasăsicitimromânește

Am constatat că perioada asta de stat mai mult prin casă a oferit oamenilor timp. Timp pentru a împărtăși amintiri, fotografii din copilărie, adolescență, tinerețe, cu locuri și oameni apropiati sufletului.

Dar ce mi-a oferit mie Marina Costa, citindu-i cartea pe nerăsuflate, a fost o călătorie magică în timp, în copilăria și adolescența mea, în locurile din orașul meu de poveste pe care ea a reușit să le descrie magnific.

Se spune că cine bea apă din Dunăre, rămâne la Brăila pentru totdeauna. Și se pare că sufletul Marinei a rămas pe străzile pietruite ale orașului meu, pentru că a descris atât de frumos oamenii de diverse etnii care conviețuiau aici, obiceiurile și tradițiile grecilor și lipovenilor, locurile pe care la rându-mi le-am bătut la pas sau înot alături de oameni dragi. Timpurile s-au mai schimbat între timp. Oamenii nu mai au acea tihnă și acel neastâmpăr totodată de a vedea și a respira aerul de poveste al locurilor prin care trec. Dacă n-aș fi fost vreodată prin Brăila, în urma parcurgerii acestei scrieri mi-aș fi dorit să o vizitez și să-i aflu poveștile. Însă pe lângă aceste minunate descrieri și multe informații interesante, cartea este despre prietenie. Acea prietenie trainică legată în copilărie, altruistă, împărtășită, care rezistă pe viață indiferent câtă distanță se interpune între oamenii care o simt.

Este despre evoluția spre maturitate a unor copii frumoși, trecuți prin greutățile vieții din fragedă copilărie, mulți dintre ei orfani de câte un părinte sau chiar de ambii, care s-au crescut practic unii pe alții ca un echipaj de pe un vas, cu roluri bine stabilite, care au învățat să dăruiască din puținul lor, să ajute ori de câte ori a fost nevoie, să discearnă între bine și rău, să schimbe lucrurile în bine prin puterea exemplului, să lupte pentru a-și îndeplini visurile și să se bucure cu tot sufletul de tot ceea ce-i simplu și frumos: de poezie, de muzică, de istorie, de natură și mai ales de valurile Dunării.

Am simțit alături de Marina, eroina principală, primii fiori ai dragostei, incertitudinile și nesiguranța ei, zbuciumul din sufletul ei pentru alegerile pe care a fost nevoită să le facă în așa fel încât să fie corectă cu ea însăși și cu cei din jur. Mi-am amintit de zilele toride de vară pe care mi le petreceam, asemeni eroinei, alături de prietenii mei pe malul Dunării, pe care o traversam cu barca sau cu bacul pe la vadul Stăncuța si unde pe plaja Perla, pârjoliți de soare și scăldați de bătrânul fluviu uitam de timp și respiram prezentul.

Ce doruri m-a făcut cartea aceasta să trăiesc! Multumesc, Marina Costa pentru momentele magice dăruite prin scrierea ta fantastică!

“Pe mare Dunărea își poartă
A sale valuri line…
…Ai să o uiți, hai, fii cuminte!
– N-o s-o uit niciodată!”

”Papoutsakia”, pantofiorii aromați ai Greciei

Pana si eu am facut papoutsakia de cateva ori si au iesit buni! Ca de obicei nu sunt prietena cu cuptorul…

Iubim Grecia

Cred că am primit până acum destule dovezi privind creativitatea elenilor, mai ales când e vorba de gastronomie. Și nu ne referim numai la rețetele care sunt o sinteză binecuvântată a tot ce cuprinde spațiul balcanic și elen, ci și la denumirile preparatelor care pot fi atât de atractive, încât clienții, turiștii, vizitatorii le cer fără a sta pe gânduri imediat ce pășesc pe pământ elen. De la simpatica ”țepușă”  care este ”souvlaki”, până la ”dulcele cu lingurița” așa cum este numită dulceața, de la ”Vasilopita”, sau ”pita / plăcinta Sfântului Vasile”, până la cretanele ”sarikopites” sau ”plăcintele turban”, iată că primim nu doar arome de neuitat, dar și denumiri care ni se întipăresc în memorie.

Sursa foto: pinterest Sursa foto: pinterest

Așa se întâmplă și când vine vorba de ”papoutsakia”, ”pantofiorii” gătiți din vinete și carne tocată, numai buni de ”pornit la drum” pe calea unui gust plin, robust,  care să încânte…

View original post 514 more words

Despre schimbarea stilului de viață în perioada epidemiei. Un Ghid practic

Interesant…

Blogul Prof. Univ. Dr. Daniel DAVID: Pentru o Românie Raţională!

Până acum, intervențiile mele publice în legătură cu epidemia COVID19 s-au focalizat dominant pe componenta cognitivă din modificările cognitiv-comportamentale, pentru a înțelege într-un mod deștept, opus psihologiei de simț comun, că nu situațiile practice de viață prin care trecem ne generează reacțiile psihologice (emoționale și comportamentale), ci modul în care noi interpretăm situațiile (vezi aici). Așadar, dacă uneori nu putem controla situațiile practice pe care le întâlnim în viață, răspunsurile noastre psihologice la orice situație pot fi mereu sub controlul nostru.

  • În acest sens, aceia dintre noi care ne raportăm irațional negativ la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) – prin (1) gândire rigidă (“Nu trebuia să se întâmple”/”Nu pot concepe asta”), (2) catastrofare (“Este groaznic că s-a întâmplat”), (3) intoleranță la frustrare (“Nu pot suporta”) și (4) evaluări globale (“Lumea/ceilalți sunt periculoși”; “Eu sunt slab”) – vom dezvolta răspunsuri psihologice nesănătoase (ex. stări de panică/anxietate…

View original post 974 more words

What Happened to Latin After the Fall of Rome?

Extremely interesting.

Nicholas C. Rossis

Readers of this blog will be aware of my fascination with all things linguistic. So, I just had to share Susanna Viljanen’s and Dan Toler’s answers on Quora on what happened to Latin once Rome was no more.

It may surprise many to realize that Latin is alive and well over fifteen centuries later. Latin never disappeared. It simply evolved. But it evolved differently in different places, and that’s how we ended up with the diverse set of modern Romance languages.

What Happened to Latin After the Fall of Rome (476 AD)?

After the Western Empire’s collapse, Latin continued to exist just as ever. People from Lusitania to Dacia continued to speak Vulgar Latin as their everyday language and to write Classical Latin in their letters.

But languages are living things. While many modern people think of Latin as a single, standard language, that wasn’t the case. Ecclesiastical…

View original post 1,220 more words

VINDECAREA -Kathleen O´Meara – (1839-1888)

Fiindca se potriveste vremurilor noastre…

Într-un gând, Eliza…

Edward Hopper
ROOM IN BROOKLYN, 1932

Și oamenii au rămas acasă
și au citit cărți și au ascultat,
Si s-au odihnit și au făcut exerciții
și au făcut artă și s-au jucat
și au învățat noi moduri de a fi
și s-au oprit
și au ascultat mai atent

cineva medita
cineva se ruga
cineva dansa
cineva și-a întâlnit umbra
iar oamenii au început să gândească altfel
Si oamenii s-au vindecat.

Edward Hopper

Și în lipsa oamenilor care trăiau
în mod stupid,
periculos,
fără sens și fără inimă,
Pământul începu să se vindece
iar când pericolul se sfarsi,
iar oamenii se regăsiră,
se întristara pentru morți
și au facut noi alegeri
și au visat la noi orizonturi
și au creat noi moduri de a trăi
și au vindecat complet pământul
la fel cum ei fusesera vindecați.

Edward Hopper

View original post