Mulțumesc, Marius Andrei Iriș, pentru recenzie!
http://mariusandbooks.caminist.ro/2022/12/25/recenzie-anotimpuri-istorice-de-marina-costa/
Month: December 2022
După douăzeci de ani (partea I)
Noi doi și cu muschetarii lui Alexandre Dumas, nu?
Adică acum douăzeci de ani, după o telenovelă de Romeo și Julieta erau mici copii, am reușit, în ziua de sâmbătă, 28 decembrie 2002, să ne unim destinele la Casa de Căsătorii a sectorului 2, pe atunci încă pe strada Olari, lângă Liceul George Coșbuc. Era singura zi în care se permiteau cununii civile, de pe 22 decembrie până pe 6-7 ianuarie, că bugetarii aveau punte… Deci era puțină înghesuială acolo, în curte, și cam frig.
În așteptarea rândului care se încurcase (se întâmplă adesea să fie chemați alții înainte, am pomenit și când eram simplu invitat), mama își pierduse răbdarea, fiindcă îngheța la o cununie pe care nu o dorise, și a făcut o scenă, ca să înțeleagă toți din familia lui că ne căsătorim fără voia ei. A trecut timpul… și noi tot împreună suntem!
Iar acum, după douăzeci de ani de la căsătorie și douăzeci și opt și jumătate de când ne cunoaștem, pot spune că nu am regretat nicio clipă acest pas. Nu ne-a fost tot timpul ușor, însă, în bună înțelegere, le ducem pe toate.
Vă urăm, și vouă, cititorilor, dar și pentru noi, un an nou liniștit, plin cu sănătate, bucurii și realizări în toate domeniile.
Interview with the writer Cage Dunn
Australian author Cage Dunn is one of the writers whose stories are featured in the soon-to-be-published anthology The Haunted Train: Creepy Tales from the Railways. Here she answers our questions about train journeys and writing.
What fascinates you about trains?
As a child, I lived with my family in the arid zone of Western Australia, way, way, way out on the outer edges of the black stump that was exiled from the middle of nowhere (only a slight exaggeration). The long snakes of open-topped ore carriages from the nearby talc mine trundled past the back of our house at set times each day. The engines changed – which my brother pointed out – and the engineers changed, but never the schedule. I’d wake up to the early morning whistle, go outside and sit on the back veranda to watch it crackle the tracks, sparks flying up as the dust combusted, but my favourite part was the ghostly image it left behind. The talc dust created amazing beings, and as variable as clouds (which we didn’t often see in that arid zone) and I had great fun imagining monsters and angels. Mainly monsters. Monsters made great stories to tell my many siblings at night when the wind snuck in through the cracks under the door, around the window frame, and rattled dead branches against the glass. Monsters made little kids pull the cover over their head and hide, quiet as quiet can be in case the monster hears them.
What are train stations like in Australia where you live?
In the country areas, outside the large regional towns and cities, train stations are a lump of tin attached to a loading ramp (a stock siding). Mainly. Occasionally, there’s a house or two, a bit of greenery. Not often. A few of the older stone or convict-made brick buildings have been renovated to become museums or residences. They’re usually small, the train often still runs on one side of the building, and most people don’t appreciate the long trains stopping the streaming of shows. It’s sad, but Australia is losing its rail history, and it was such an important infrastructure for the the people who lived and worked so far from civilisation. Historically, those trains were the only contact with the world, bringing in critical supplies, mail, and transporting stock and vehicles, as well as people.
Do you remember your first ever train journey? What was it like?
Ah, the first. That journey was memorable, but maybe not for the right reasons, It was a trip with my first boyfriend. We travelled from Perth (Australia), along the Avon River to Northam, a town with a military base (now vacated). That was when I found out he wanted to become an officer. He stayed; I took the next train back to Perth.
On the plus side, that train ride back gave me the opportunity to watch the mighty Avon River in full flood flow – a very rare event. I’d like to take the Ghan one day, first class, from Adelaide to Darwin, and I hope it’s one of the years when there’s water in the desert, because although I love the outback, there’s nothing like seeing it after a good rain event. The desert becomes a place of stark beauty, of colours so sharp against the red dirt that it becomes surreal, especially the ghost gums with their bright white, luminescent trunks on a full moon night. Perfect fodder for storytelling ideas.
What’s the strangest kind of train you’ve travelled in?
Oh, oh, oh! That’s the Puffing Billy railway in Victoria, Australia. It’s a tourist train now, but at one time it carted anything from timber and livestock, passengers to plants and foodstuffs to serve the local communities that lived in the hills.
. The bridges were wobbly and swung wide over the steep edges of the foothills. The seats were soft timber – yes, really – worn to a silky-smooth texture by time and use. It’s a steam train, and it sings a soulful sound as it comes down one specific descent. The sound grinds against the stones alongside, the voice squeals like a child at one turn before pitching up to a majestic diva putting her best tone to the audience. The experience was multi-sensory – and scary, because the wheels popped and cracked at each sharp turn! The carriages had a roof but no windows (open-sided!), and people hang out of or sit on the windowsills.
What’s the best thing you’ve ever written?
The best would be a story submitted to a competition for short stories. Slightly dark, a country town, a pub, and secrets hidden in plain sight. This story – The Cook, the Crook, and the Peppercorn Tree – will be part of the collection of Aussie Pub Yarns, due to be published in 2023.
Where do you find inspiration for your writing?
May you live an interesting life – who said that? Some may think those words a curse, but my life has taken me to places so deeply spiritual that it brings a person to their knees just to breathe the air, and other places that stop the breath with the fear of attracting attention. And other places that would creep out the stoutest lad, or make the fastest runner of a lounge-lizard. These are memorable experiences.
And I’ve worked at so many occupations and jobs that I can’t remember them all, but the moments within some of them – driving a taxi on nightshift, where a suicidal man wants to help you drive off the bridge because it’s always better if you take someone with you – but they are snippets of a life lived with people, within communities, and outside the norm. Fertile ground for storytellers, in my view, and not a curse at all to have lived an interesting life, all the while noting the moments of high tension, fear, love, joy, and connection.
ABOUT CAGE DUNN
Cage Dunn is a storyteller, a fibber, fabricator, and teller-of-tall-tales, though not all her tales are outright lies. She was born in the drylands of Western Australia, way, way, way out on the outer edges of the black stump that was exiled from the middle of nowhere (only a slight exaggeration). Currently residing in Adelaide, South Australia, after having lived in every state, every city, most regional towns, and working at any job that came along (from sewage trucks to taxi driving, from bartender to tutor, from copywriter to migration law, from legal library assistant to programmer, and so on until etc.) and occasionally staying somewhere long enough to end up with a BA Comm (Professional Writing) and Grad Dip Computing. A wanderer’s soul, still wandering through stories of wonder.
ABOUT THE BOOK THE HAUNTED TRAIN: CREEPY TALES FROM THE RAILWAYS
Come on board for a Gothic journey in a funicular railway in Victorian England, a freight train in the Carpathian mountains, a high tech sky train in Bangkok, an underground railway in Tokyo. Visit stations which lure with the promise of safe shelter but harbour unexpected dangers. Meet the people who work on the tracks – stationmasters, porters, signal-men – and those who travel – commuters, tourists, dead bodies, murderers and ghosts.
In this volume, editor Rayne Hall has collected twenty of the finest– and creepiest – railway tales. The book features the works of established writers, classic authors and fresh voices. Some stories are spooky, some downright scary, while others pose a puzzling mystery.
Are you prepared to come on board this train? Already, the steam engine is huffing in impatience. Listen to the chuff-chuff-chuff from the locomotive and tarattata-tarattata of the giant wheels. Press your face against the dust-streaked window, inhale the smells of coal smoke and old textiles, watch the landscape whoosh past as you leave the familiar behind and journey into the unknown.
But be careful: you can’t know the train’s real destination, nor your fellow travellers’ intentions. Once you’ve closed that door behind you and the wheels start rolling, you may not be able to get out.
The ebook is available for pre-order from Amazon at the special offer price of 99 cents until 31 January 2023. (After that date, the price will go up.) https://mybook.to/Train .
The paperback edition will be available soon.
Crăciun modern
Pentru noi, Isus se naște
în fiecare an, în Bethleem,
cântat în colinde,
și este răstignit, la fel,
pentru păcatele omenirii,
în fiecare an, la Ierusalim.
Ca și la recensământul de atunci,
nici acum nu este pace
sub măslinii de acolo –
doar că altfel se poartă războiul
și, în toată lumea, mulți rămân
indiferenți la vestea bună a credinței.
Împodobește brad de plastic
la ultimul etaj al blocului din centru!
Măcar așa să nu contribui
la masivele tăieri de păduri.
Oricum, apartamentul este mult prea mic
pentru un brad ca în copilărie.
Tradițiile mor la oraș,
chiar și fără această molimă apăsătoare.
Copiii nu mai vin cu colindul,
părinții nu îi lasă la oameni necunoscuți,
înregistrări audio sau video
ne aduc acum în casă obiceiurile străbune.
Cozonacii și sarmalele se cumpără,
biserica este ocolită de mulți,
magazinele devin temple
ale deșertăciunii unor sărbători
ce pentru orășeni și-au pierdut înțelesul.
Oameni, Isus s-a născut pentru noi!
Împodobește crucea din cimitir
cu coroană de brad,
să le fie aproape sărbătoarea
și celor duși dintre noi,
că Hristos se naște în fiecare an,
pentru vii și pentru morți.
Sărbători fericite!
…din partea autoarei, Marina Costa, și a familiei Accorsi din seria VIEȚI ÎN VÂLTOARE!
(fancasting: Roxana – Hillary Swank ; Luigi – Luke Evans). Și da, graficul de sus a fost făcut acum vreo 2 ani… De aceea are ultimul volum din prima ediție prin el!
DE LA ÎNCEPUT
O poveste cu pirați, în primul rând apărută în revista Convorbiri Literare nr. 31/2022. În curând va apărea și în volumul de proză scurtă intitulat „Răzvrătiții mărilor”…
autor: Marina COSTA
Pentru Clara, văduvia venise cu surpriza neplăcută că cel ce i se stinsese în brațe era înglodat în datorii. După ce creditorii îi luaseră tot, singura oportunitate de a-și câștiga pâinea fusese să se angajeze însoțitoarea unei doamne în vârstă, care se îmbarcase spre Saint Maartens, unde fiul ei se căsătorise cu fiica unui proprietar de plantație. Bătrâna avea rău de mare și toane îngrozitoare. Clara făcea eforturi să rămână calmă și s-o suporte. Ea nu-și tratase așa nici camerista, nici bucătăreasa! Perspectiva vieții noi în colonii se arăta cam sumbră…
Când corabia a fost atacată de pirați, stăpâna ei a murit de frică la prima salvă de avertisment. Pur și simplu, i-a cedat inima, nu prea sănătoasă oricum.
Fiind navă de transport de mărfuri, cu echipaj mic, neobișnuit să lupte, căpitanul a coborât pavilionul și ancora, predându-se, ca să cruțe viața echipajului. I-a predat documentele navei…
View original post 546 more words
2022 at its end – a review
I am starting with this photo, because I think it characterizes me the best: Greece, sun, sea and boats – what to wish for more?
Fellow-authors used to list all their literary activities in the past years and plans for the new coming year. I did the same last years, and now I am keeping with the tradition. Actually, I found out that I like keeping this yearly journal – it shows how my priorities change from time to time, how small or great are my progresses in certain fields…
NANOWRIMO: I keep being the Local Municipal Liaison for Bucharest. I should have been the national one, because there is no other Municipal Liaison left, but the two regions should have been merged and the NaNoWriMo headquarters did not do it. I am glad that I succeeded to organize a few online writing sprints for the Romanian NaNoWriMo team, not only for the Bucharest one, and a few local write-ins for the Bucharest team. I will be the Municipal Liaison for 2023, too. Afterwards, I am not sure anymore, it depends how the Romanian group grows.
The contest, however, could have gone better, from outside eyes. I won the two Camps, but not the November contest, where I succeeded only about half-marathon – 25,000 words. I am satisfied with this result, though, as I met my personal objectives – I finished revising what I had to and I sent the volumes to the publisher.
PUBLISHED THIS YEAR:
- The second edition, reviewed, of the series Life in turmoil (Vieți în vâltoare). It is now in 4 volumes, after an initial edition in 3 volumes. Now, each volume is able to be read and enjoyed also individually. It has an online presentation.
- A new poetry volume, Historical Seasons (Anotimpuri istorice), which had a public launching
- I also had the publish launching I could not do in 2021 due to pandemic restrictions, with the short stories volume De dor, de dragoste, de moarte, published last September.
- short stories and a few poems, in literary magazines and anthologies, and blog articles here.
I am glad that the number of anthologies and literary magazines I am in has increased, so I guess it applies for being wider known….
AWARDS won:
- Third prize for short stories at the festival Simfoniile verii
- Third mention for short stories at the festival Elogiul iubirii
- Mention at the National Short Stories Contest Nicolae Velea 2022.
OTHER WRITING – RELATED ACHIEVEMENTS:
- I got a few chronicles of my books in various literary magazines
- I got some recommendations of my books in book blogs
- I succeeded to attend more literary events
- I met the readers for a few days at GAUDEAMUS international book fair. I attended various book launchings but I also stood 2 days at the Hellenic Union stall.
- I succeeded to make myself known more in various reader groups
- I am now a redactor of the literary magazine AGORA ARTELOR. I will try my best to do my duties as highly as possible!
TRAVEL: Besides armchair travel via books, videos and photos and researching intensively via Internet and books for my novels and short stories, I actually managed the first trip longer than 1 day since 2017, and the first trip abroad since 2012 or 2013 (that last one being for work, in Vienna): I got to see Greece again after 15 large years of dreaming…
And, the way I like it, I got to speak Greek with the locals (even if I did not succeed to gather subjects for new writing inspiration), I filled myself of blue and green and I succeeded to pull the Greek words out of my memory’s full (and quite tied) bag… Nikos, a local neighbour, was glad that my room mate and I spoke Greek, even if hesitantly, and invited us for a coffee and some discussions. He had visited Romania in his youth (before the Revolution) and he remembers the monasteries in Bucovina, the architectural beauty of Bucharest, Iași and Brașov.
I also went on 3 day trips in Romania – two in my favourite city, Brăila (one being a pilgrimage) and one in Drăgășani (about which I had written a short story, but I had never visited it before.), as well as on a 3 days trip to Onești area, overdue for about 20 years…
PERSONAL ACHIEVEMENTS IN 2022 AND PLANS FOR 2023:
- I succeeded to empty my mother’s apartment and donate everything I could not keep and still could be rehomed. In January 2023 I will put it for sale – may God help me to sell it well enough so I can buy the apartment of my dreams (15+ years younger than that one)
- I succeeded with the inheritance paperwork and I also did what needed done at the cemetery. In 2023 my husband and I need also to take a photo for putting it there…
- I succeeded to enhance my volunteering activities and I will keep with it.
- I started again to take care of my health and I will keep doing it. I had neglected myself when I could not go to the doctors because my mother needed me permanently.
BOOKS TO COME IN 2023:
- There will be a short stories volume titled Rebels of the Seas (Răzvrătiții mărilor), already with the publisher
- I also want to publish another short stories volume as well, The old craftsman’s apprentice (Ucenicul bătrânului artizan) and another contemporary one, title still undecided.
- I have plenty to write, but not to publish yet – the pirate series started in 2016, plenty of short stories volumes are growing with each story published in magazines and anthologies…It is the Rebels of the Mountains, ongoing, the Stories of Good Old Times, the Roads, People,Songs travel impressions, ongoing, and another nameless contemporary stories volume just started, plus the Stories with Animals and Fishes, ongoing. There is also another novella or novel (not sure yet) which wants out of my brain after I finish more of the ongoings…
OTHER LITERARY HOPES FOR 2023:
- To get my books more widely known
- To learn about more literary contests and to participate in them.
- To get more chronicles
As I said last year too – I am trying to keep living and going forward, according to the motto I have always lived according to: Caminante, no hay camino – se hace camino al andar! (Antonio Machado, as sung by Juan Manuel Serrat) – Traveller, there is no road – you are forging the road with your steps!
Maintaining A Creative Output During The Holidays
Good advice for all the writers!
The holidays are a time for relaxing and taking a break, even Stephen King doesn’t write on Christmas day!
But writers like to make ourselves feel guilty if we aren’t penning down words, even when it’s time for a well-earned break, so here are some tips for maintaining a creative output during the holidays.
Make A To-Do List
Even Santa makes a list at Christmas. You don’t need to check yours twice, but at least have something to look at that’ll keep you on track.
There are a million things to think of and do this time of year, so list writing tasks and non-writing tasks, work out a plan for getting them all achieved, and then tick off each task. It’ll keep you motivated, organized, and get things done. That might sound like a lot for one little list to do, but hey, it’s Christmas, the season…
View original post 399 more words
Recomandare de carte: Mariette de Cosmisian
MARIETTE – Muza și inspirația lui Jules Verne
de Cosmisian
192 pagini
Editura Siono, 2022
ISBN 9786306509027
Cosmisian este unul dintre scriitorii români contemporani cu o voce și un stil proprii, ușor de distins, transformând cuvintele în muzică fără note și literatura într-o nouă artă. Își denumește stilul neoproză smart emotional și mărturisește public: „Metafora este Sublimul tradus pe înțelesul meu”.
Într-adevăr, în toate cărțile sale de până acum („Mouelle Roucher – Dezliterarea pe fuior de timp”, „Lucette – Viața dincolo de imunitate zero”, „Toamna este o ciornă rescrisă” și cea pe care o recomand în prezent), dacă ar fi așezată altfel în pagină, proza sa poate deveni ușor poem epic în vers alb, iar emoțiile autorului, redate astfel încât să rezoneze direct în sufletul cititorului, sunt întotdeauna prioritare față de acțiune.
Am găsit, în „Mariette – Muza și inspirația lui Jules Verne” alte două trăsături comune cu cele două romane care au precedat-o, pe lângă cele enumerate mai sus: toate trei au un personaj principal cu un nume de rezonanță franceză și toate trei pun dragostea în prim plan, însă fiecare dintre ele o altfel de iubire cu turnuri misterioase, izvorâtă din alte aspecte existențiale care constituie excepții la cotidianul cu care suntem obișnuiți.
Prefața este semnată de scriitoarea Petruța Petre, care afirmă că povestea este un labirint cu surprize. Într-adevăr, principala surpriză este tehnica de povestire. Pe lângă metaforele ce transformă povestea în poezie, sau poate chiar într-o magie a vorbelor, naratorul practică metareferința, intervenind în poveste, împreună cu Firul Narațiunii, personificat – sau, uneori, aceștia doi se mulțumesc să asiste la desfășurarea acesteia:
,,M-am abținut cu greu să nu intervin. Cu toții știm, dacă Naratorul îi permite Firului Narațiunii să intervină pentru a-și salva personajele, doar pentru c-ar putea să le schimbe destinul.”
M-am adâncit în lectură, curioasă să înțeleg legătura dintre fetița cu două codițe la fel, pasionată de cărțile lui Jules Verne, și scriitorul căruia se pare că i-a devenit muză, plus rolul personificărilor Firului Narațiunii și Naratorului. În paginile cărții, realitatea se împletește cu visul, în noi incantații magice, implicând un manuscris tainic al lui Jules Verne, o călimară cu cerneală, un joc vechi de șah și un dans subtil între prezent și trecut, între România și Franța:
„Nimeni nu știe cum părinții fetei au ajuns în posesia unei călimări, a tablei de șah și, mai presus de orice, cum de în familia lor s-a născut o fetiță cu codițe, un soi de Colier despre care Manuscrisul 66 era plin. Chipul ei era ca revărsatul Neașteptării.”
Mariette este o fetiță cu două codițe la fel… doar că ea nu este la fel ca ceilalți, ci suferă de Sindromul Down. Se joacă, citește, îi place șahul, o fascinează poveștile și aventurile… dar, când se îmbolnăvește, doctorilor le este greu s-o ajute. Pe unii nu-i interesează, pe când alții recunosc direct că încă nu se cunosc suficiente detalii despre acest sindrom, care să poată fi aplicate în cazul ei. Și totuși, părinții ei o iubesc și se zbat pentru ea, iar, de peste timp, scriitorul pe care îl admiră ea cel mai mult, un om care, la vârsta copilăriei, s-a confruntat cu altfel de discriminări și necazuri, dar o poate înțelege, îi trimite o vibrație în ajutor…
Lumea noastră este mai frumoasă cu cartea despre Mariette, așa cum lumea părinților ei era mai frumoasă cu fetița cu codițe… Vă las să-i descoperiți misterele prin lectură!
Confesiuni de cititor: “De dor, de dragoste, de moarte” -Marina Costa
Mulțumesc mult pentru apreciere, sofisticatedwords!
…de veșnicie, de cer și pământ, îmi spun, citind povești în noapte cum de multă vreme nu am mai citit. Vorba te ademenește iar timpul se rupe în bucăți. Pe cât de lin curgătoare, pe atât de intensă, vie, febrilă ori înfrigurată e proza Marinei.
Paginile tulburatoare inspirate din istoria poporului chilian (cu descrieri despre locuitori, religie, etnie, cultură) întâlnite în cele două povestiri “Lecția de prietenie” și “Vacanță la Bristol”, sunt mai ales despre acceptare, percepție, atitudine, includere și excludere. Copiii unui popor izgonit, rătăcitori fără de vină, numesc casă și țară locul unui alt pământ. Personajele se cunosc din primul an de liceu, șicanându-se la început, dar aflând curând adevăruri crude unii despre ceilalți (aduși în fața realității fiecăruia) sfârșesc prin a se împrieteni, iubi, și a-și uni destinele.
“Fugarul“ și “Eșarfa în culorile toamnei”, sunt două povestiri uluitoare. Doi dintre supraviețuitorii Bătăliei de la Bogside din…
View original post 407 more words
Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts 
You must be logged in to post a comment.