6 Tips for Adding Life to Your Locations

Nicholas C. Rossis

Cafe bar | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's bookOne of my favorite writing resources, Mythic Scribes, recently shared some great tips on using your locations to bring your story to life. Here is my summary. As always, you are encouraged to check out the original post for more.

The whole point they are making is that by giving your readers a chance to insert themselves into a location or scene, they’ll make it their own, bringing it to life in their heads. It’s no longer just a description, but a place that exists in their mind, and which they helped create themselves.

As to how you can accomplish that, here are the tips:

1. Level of Detail

Don’t get bogged down in details. Quite often in writing, less is more. This is definitely the case with locations. Readers aren’t stupid. Unless something is completely outlandish, most people will be able to fill in any blanks in the…

View original post 1,223 more words

PENTRU O VIAȚĂ DE MARINAR

Beloveds Return by Agnaldo AmorenoConvorbiri

{publicată în revista Convorbiri literar-artistice nr. 10/2019)

 

Pe corabia americană, ancorată nu departe de a lor, izbucnise un incendiu la bord, atrăgând atenția navei de război britanice. Câțiva marinari căzuseră în mare. Cadetul britanic știa să înoate. Împreună cu alți colegi de echipaj, la ordinul locotenentului, s-a suit în barcă, îndreptându-se spre locul accidentului. La locul potrivit, au plonjat.

A prins unul dintre americani, care se panicase și îl trăgea la fundul apei. După o vreme, acesta a încetat să se zbată și s-a hotărât să coopereze. Era și timpul! Obosise să tot lupte cu el. Deodată, atât cel salvat de cadet cât și cei recuperați de alți trei marinari englezi s-au năpustit spre barcă, aflată acum la două lungimi de braț. Toți patru s-au atârnat, cu disperare… pe aceeași parte, în același timp. Mai gândea cineva logic? Acum barca era în pericol să se răstoarne. Vâslașii s-au uitat unul la celălalt pentru o clipă, citindu-și gândurile din priviri. Părea că au convenit ce aveau de făcut pentru evitarea catastrofei. Fiecare dintre ei se apropie de americanul de lângă el și îi dădu un pumn. Nu aveau cum altfel să salveze barca, să nu fie întoarsă cu josul în sus. Nefericiții saci de box, inconștienți, se desprinseră și se lăsară la fundul apei. Celor doi din mijloc, acum speriați de primirea neprietenoasă făcută tovarășilor lor, englezii le-au dat mâinile, ajutându-i să urce în barca ușurată de greutatea periculoasă.

Cadetul se ruga în gând, în limba maternă, în timp ce se uita după bulele de aer care indicau unde s-ar fi putut scufunda cei doi. Știa să înoate, însă nu era expert în scufundări și înot sub apă. “Acum chiar aș avea nevoie de ajutorul Gorgonei!” gândi el când zări ceea ce căuta. “Dacă aș fi știut măcar secretele pescuitorilor de bureți din țara mea!” Îi admirase întotdeauna pe marinarii din insulele grecești, care se scufundau după bureți și corali.

Mâna i se încleștă într-o chică creață, apoi se ridică la suprafață cu prada. Barca era, desigur, aproape, așa că, odată ce le predă marinarul recalcitrant, ceilalți se ocupară de el. Cadetul respiră adânc, apoi se scufundă iar, mai adânc decât până acum, nu prea sigur dacă ceea ce văzuse de data aceasta erau bule de aer sau nu. Apa forma o perdea semi-opacă. Marea Egee, unde învățase, de la fratele mai mare și de la un unchi, să se scufunde, era transparentă. Salvatorul nu era sigur cum și unde să-și caute victima. “Doamne, dacă este cu voia Ta, ajută-mă, Te rog, să-l găsesc!”

Dumnezeu? Nu, altcuiva din mările natale ar fi trebuit să i se roage pentru viața marinarului american. Spre mirarea sa, văzu în față o regină încoronată, frumoasă, cu păr negru și fața albă, având trăsături familiare femeilor din zona Salonicului, îmbrăcată într-o rochie verde. În mână avea un pieptene de aur.

Știa să-i răspundă la întrebare. Nici nu așteptă să fie formulată.

– Slavă reginei mării! Fratele maiestății voastre domnește fericit, de mult mai mulți ani decât pot eu număra. Vă transmite salutări.

Nu se aștepta ca Gorgona să-i știe secretul, bine ascuns de uniforma de cadet britanic, nici să-i cunoască familia.

– Tu, Marina, te descurci bine unde te-am trimis să mă servești. Le-ai spus povestea mea marinarilor străini printre care lucrezi? Sora ta este una dintre domnișoarele mele de onoare, iar fratele tău este fericit în brațele mele.

Fata care, de doi ani și ceva, răspundea la numele perfect masculin de Martin, potrivit unui cadet, se bucură că rudele pierdute în naufragiu erau la curtea Gorgonei, un loc mai potrivit pentru o familie de marinari decât Paradisul acela cu lapte, miere și îngeri.

– Da, Maiestate, le-am spus-o. Le-a plăcut. Ei au alte sirene în legendele lor. Vă rog, nobilă regină a mării, dăruiți-mi viața marinarului american, dacă este cu voia Măriei-voastre să-l salvați, așa cum ați procedat cu mine.

– Se rezolvă, dar ce-mi oferi în schimb?

Ce putea da Marina puternicei regine a mării, care avea tot ce își dorea?

– Vă aparțin. M-ați însemnat să vă servesc acum șase ani, la naufragiu. Aveți credința mea nemăsurată, mai presus de jurământul pentru coroana britanică. Altceva?

– Vreau lacrimile tale pentru o iubire pierdută! veni răspunsul sirenei.

– V-aș oferi orice, dar eu nu am voie să plâng! Trebuie să par un flăcău serios, demn de funcția de cadet. Nu-i pot lăsa să bănuiască adevărul, protestă ea.

Considera că salvarea unei vieți merita orice sacrificiu. Nu știa ce iubire pierdută o va aștepta în viitor. În unele cântece și povești, o inimă sfărâmată se vindeca, până la urmă.

– Mă servești cu credință de pe puntea navei, și o vei mai face, mulți ani de acum înainte. Am planuri mari pentru tine. Vei afla, la timpul potrivit, ce altceva vreau de la tine! spuse regina mărilor, făcându-i semn să se apropie.

Marina făcu un gest de mulțumire, înclinându-se, cu mâinile la piept. Va căuta să fie vrednică de aceste favoruri. Asigurarea că va rămâne pe puntea unei corăbii mulți ani era tot ce își dorea. A venit lângă sirenă, primind sărutarea ei rece pe frunte, apoi o îmbrățișare scurtă, după care simți în mâinile ei textura aspră a hainelor marinărești, învelind un trup viu. Îi fusese acordată favoarea!

Atinse fundul mării, cu americanul în brațe, apoi, cu o împingere fermă, se grăbi să iasă la suprafață, ținându-l bine. Vor supraviețui amâdoi, cu binecuvântarea Gorgonei.

Mult-așteptata porție de aer proaspăt veni la timp. Barca îi aștepta. Cu toți îmbarcați, vâslașii se îndreptară spre navă. Satisfacția Marinei de a fi salvat două vieți învinsese oboseala și durerile. În plus, ascundea în suflet altă bucurie, mai mare.

Nu se miră să afle, de la americani, că, totuși, lipsea un om – cel mai tânăr locotenent.

– Nu era pe aici, altfel l-aș fi văzut când m-am scufundat, spuse ea, oboseala ghicindu-i-se în voce. Cred că s-a dus la fund în altă parte.

N-aveau decât să-l caute. Cadetul britanic era convins că nu vor găsi nici măcar trupul fără viață.

– Cum arăta cel dispărut? îi întrebă pe supraviețuitori.

Cunoștea răspunsul dinainte să i se confirme: ofițerul era un tânăr frumos, bine făcut, așa cum îi plăcea Gorgonei să-și aleagă gărzile devotate. Acesta fusese motivul pentru care sirena acceptase să-i acorde viața celui de-al doilea marinar: își luase deja, ca tribut, un ofițer.

Prezentare de cărți Marina Costa la Bookfest 2019

Bookfest2019

Joi, 30 mai, începând cu ora 19, la Cafeneaua Julius Meinl din cadrul Bookfest, vor avea loc următoarele prezentări de carte, organizate de Editura Betta:

Om aproximativ de Isabela Brănescu;
Alte vâltori ale vieții și Soarta mercenarului și alte destine, de Marina Costa;
– După cincizeci de ani de Aneta Pioară;
Misterul dosarului negru de Gabriela Banu.
Cărțile se găsesc și la Standul C10.
Editura BETTA și toți autorii vă așteaptă cu drag!
Voi mai fi prezentă joi, mai devreme, la ora 15:00, la Cafeneaua Artelor, la lansarea volumului de proză scurtă Careu de Bonsai, de Geo Naum Invitați: Emil Lungeanu, Vianu Mureșan, Christian Crăciun. Moderator: Valentin Ajder, Editura EIKON.
Sâmbătă, 1 iunie 2019, ora 17, la cafeneaua Julius Meinl voi participa la evenimentele literare organizate de Editura Astralis:1.LANSAREA VOLUMELOR: Renașterea unui imperiu – cultură și guvernare în perioada dinastiei chineze Song – de Camelia Pantazi Tudor; Dincolo, în Nemurire – de George Vlaicu; Fanteziile unui nebun calm – de Boris Marian Mehr; Ioana, ediția a II-a, revizuită – de Georgian Neculai Grigoraș.
2. PREZENTĂRI: PRIMUL NUMĂR AL REVISTEI ASTRALIS – revistă trimestrială de cultură, apărută sub egida Editurii Astralis, București și VOLUMELE: Atlasul sufletului meu – de Ion Cristea; Veșminte de Luceafăr – de Daniela Gherasă; Vitralii din cuvinte – de Dumitru Bădiță; Am doruri prea adânci – de Corina Ligia Pătrașcu; Trasee literare – de Cleopatra Luca; Stația… Viitor, ediție îngrijită de Magda Băcescu; Culori secrete, ediția II – Camelia Pantazi Tudor; Mansarda visurilor – de Cleopatra Luca; Viață îmbrăcată subțire – de Ileana Popescu Bâldea; Povești. Povestiri. Pilde pentru copii, ediția II – de Ana Pleșa.

 

Este posibil să ajung și duminică, începând cu ora 12:30, la Cafeneaua Julius Meinl, unde Editura Betta lansează antologia de poezie intitulată „Poezia iubirii”, cuprinzând versurile selectate în cadrul concursului de poezie „Radu Cârneci”, precum și ptru volume de versuri, editate ca premii la concurs.

La ora 13, la Cafeneaua Artelor, Editura Tracus Arte lansează romanul Sipetul cu îngeri de Catia Maxim, ultima parte a tetralogiei Îngerii din Moscopole. invitat: conf. univ. dr. Alexandru Gica. Tetralogia este disponibila la standul E07 al Editurii Tracus Arte.

 

M-aș bucura să mă întâlnesc cu cât mai mulți dintre voi!

At the end of April Camp NaNoWriMo

CampNaNoWinner

I won another Camp NaNo. The fourth won in my Camp history. (There was one, in April 2017, epically lost too).  I wrote, now, 20,300 words, and the novel is at about 104 pages, which means more or less half of it. I first chose 20,000 words as the target, then I lowered it at 15,000, due to a slow start of the month. I thought I would never manage 20,000, maybe not even the 15,000 finally pledged, but I succeeded.

The reasons for a slow April? Always April is harder on me, because there are more days when I can’t write, due to being my birthday, my mother’s birthday (this year the 90-th!) and Easter – which comes with cleaning, shopping and cooking for 2 households. Adding doctor’s appointments for me and for my mother… and tiredness… it doesn’t make for a good writing environment. And lately I can’t plan writing time like I used to, because in any moment there might be a small emergency requesting my presence far from the computer/ laptop…. or I might be too tired or too loaded with negativity to be able to focus on writing.

However, I succeeded to unblock “The second shuttle boat”, which had been lying in a coma since a very eventful November. I progressed nicely, and I hopefully keep progressing in May and June, in order to have another long-time-stalled novel to finish during Camp NaNo in July. (That got started during my first NaNoWriMo, in November 2016, and it is still in coma).

As they didn’t give us a diploma this time, this is the proof that I am a winner:

Camp NaNo April2019 win.jpg

Colțul scriitorului

Buturuga pirat1

A venit primăvara, și locul meu preferat de scris, pentru vreme frumoasă, este la aer, în Cișmigiu, la Buturugă. Vânzătorul a învățat deja că de obicei cer o cafea mare, cu lapte și fără zahăr. Cred că aia aveam și în poză. Dacă e prea târziu sau am băut cafea în ziua respectivă, iau apă minerală, ceai verde sau cappucino, depinde cât de obosită sunt și cât de cald este.

Se vede că sunt căpetenia piraților – am steagul lor, Jolly Roger, pe laptop (să trăiască Manda din SUA, care mi l-a adus!) S-au scris și povești cu pirați pe el, și fără… și se vor mai scrie. Butoaiele din jur nu conțin rom, cum am fost acuzată, pe nedrept, pe FB. Sunt goale, și sunt măsuțe de băut o bere în picioare.

Buturuga pirat2

Să vă arăt colțul scriitorului și acasă. Da, pe desktop am un portret de familie… oriental. Un pașă și o cadână, la un festival turcesc, acum câțiva ani. (Medicamentele prinse în poză dovedeau că eram răcită cobză atunci – am și sprayul de astm, și picăturile de nas… și soluția de curățat ochelari și monitor. Era proaspăt după Crăciun făcută poza (de obicei e și mai dezordine!) și cuprinde semnele de carte, păpușile rusești și cariocile cu care să le colorez, primite de la un Secret Santa din Grupul NaNoWriMo București.

Writers desk.jpg

Da, mai vedeți un pirat în poză. Îl cheamă Captain Albert și e pușculiță. Al meu soț mi l-a luat spunând că, în lipsă de inspirație, să-l mituiesc cu ceva mărunt ca să îmi mai șoptească ce să scriu. Din când în când, se umple, îl desfac, îi fac fișicuri de câte 10 x 10 bani… și vânzătorul care primește un leu atât de mărunt e cam “fericit”.

 

 

 

Fragment din “Echipajul”

Pentru c a este 1 Mai… si se potriveste!

Marina Costa

Protomagia-s

…Înfloriseră sălciile pe cheiul Dunării, făcând-o mai ademenitoare ca oricând. Alături de Leftheris şi de prietenii lui, am văzut desfăşurându-se sub ochii noştri uimiţi minunăţia sărbătorilor greceşti ale primăverii, cărora le-am trăit farmecul exotic de Armindeni şi de Sânziene.

De Armindeni, o şalupă a Santierului Naval, închiriată de tatăl lui Theodoros, ne-a plimbat pe ostroavele Dunării. Ca niciodată până acum, printre “palicarii” care ne invitaseră se aflau şi fete: surorile lui Theodoros, Hrisanthi şi Asteriţa, Hariklia, sora cea mică a lui Fotis, Antigoni, sora lui Ermis şi a lui Sotiris, Rinula şi încă vreo două ale căror nume nu le-am reţinut. Asteriţa, cu vreun an mai mare decât Lemoni, se împrieteni cu ea imediat, iar Hariklia îmi sări mie în braţe, spre bucuria fratelui ei, care, eliberat de griji, discuta ceva cu Virgil:

– Trebuie să căutam flori pentru maides. De aceea au venit toate fetele, îi explică el…

View original post 479 more words

Fragment din A DOUA CURSĂ

NaNo lessons.png

NaNoWriMo este în curs. Ca de obicei, eu sunt în urmă față de planul inițial – însă în aprilie era de așteptat să am mai multe obstacole decât în alte luni. Vă ofer, totuși, pentru toți cei curioși despre A DOUA CURSĂ, o declarație de dragoste… la fel de ciudată ca majoritatea alor mele  (Spoiler? Poate! Dar nu suficient! Că nu precizez nici cum este primită, nici câte îi despart…)

“- Mă bucur. Acesta este primul pas pentru a lăsa trecutul în urmă și a începe viața nouă pe care ți-o dorești. Am văzut ce bine te înțelegeai cu ele. Când îți vei găsi soția potrivită, vei fi un tată bun.
Îl văzuse cum se purtase și cu cei mici ai Nastei, ai Dașei, ai Murei. Era convinsă de ce spunea.
Cuvintele Alionei îl surprinseră, deși ea îl încurajase întotdeauna că era posibilă, cândva, o schimbare a norocului. Înghiți ceaiul pe care abia îl sorbise, spunând pe un ton resemnat, fără să se gândească, uitându-se la ceașca de ceai de parcă ea ar fi fost subiectul discuției:
– N-am eu norocul acesta, să găsesc o femeie pe potriva mea, să-i câștig inima. Mă uit tot la cele care nu-s pentru mine. Că, în afară de Marina, pierdută demult, sau, de fapt, care n-ar fi fost niciodată iubita mea, singura pe care mi-aș dori-o alături pentru o viață ești tu. Alta ca ea, prea departe de mine!
Se auzi ce spusese și înțepeni. Obrajii îi ardeau, la fel ca la șaptesprezece ani, când îi mărturisise Marinei ce simțea pentru ea. Și atunci se întâmplase brusc, după ce, împreună, puseseră pe fugă trei golani de cartier. Își ascunse stânjeneala în spatele ceștii de ceai, dorind să-l înghită pământul. N-ar fi trebuit să-și lase slobode gândurile încâlcite din după-amiaza și seara aceasta.”

Astept comentarii de la fanele vreunuia dintre personaje 😉