How To Market Your Book In 2020

Interesting to see how much WE can adapt from these…

Nicholas C. Rossis

Ronita Mohan | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksHere’s another post from Ronita Mohan, one of this blog’s favorite guest bloggers. Book marketing is like building on quicksand: just when you think you know what’s what, everything changes. Thankfully, Ronita shares here some tips about the book marketing trends for the new year.

Ronita is a content marketer at Venngage, the online infographic and design platform. She is an avid reader with an interest in mystery fiction, history, graphic novels, marketing, and diversity. Twitter: @Venngage

How To Market Your Book In 2020

Book marketing in 2020 | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksPhoto by Jamie Street on Unsplash

The marketing world is in constant flux, and book marketing ends up being impacted by these changing trends.

In 2020, certain aspects of book marketing will remain the same. For example, social media and networking will be just as important as they’ve always been.

But you also need to know about the new ways you can use the digital…

View original post 1,179 more words

2019 literary review

crop carti

Fellow-authors used to list all their literary activities in 2019 and plans for 2020. I am doing the same.

BOOKS PUBLISHED: 

  • The mercenary’s fate and other destinies (Soarta mercenarului și alte destine), Hoffmann, short stories (historical/ adventure/ romance)
  • The charm of the sea (Farmecul mării), Amanda Edit, novel (historical/ adventure/ romance)
  • Other turmoils of life (Alte vâltori ale vieții), Betta, novel (historical/ adventure/ romance)
  • Roads and yearnings (Drumuri și doruri), Amanda Edit, poetry
  • Protected by mermaids (Ocrotiți de sirene), Betta, short stories (mythological/ historical/ adventure)
  • The second shuttle boat (A doua cursă), Amanda Edit, novel, contemporary romance

Add to them short stories and blog articles, as well as the interactive story in English I am writing for 9 years and a half. I should provide a word count, but I cannot. I reviewed also and published a second edition of The Crew (Echipajul) and The Wanderers of the seas (Pribegii mărilor).

BOOK-RELATED TRAVEL: armchair travel via books, videos and photos. I am stuck in my tower for a while, waiting for better days. But I researched intensively via Internet and books for my novels and short stories. My beloved city of the Danube, Braila, with various details (involvement in the Revolution, present, traditions of the Russian old-faith minority, legends of mermaids from everywhere, from Yemaya to Melusine, Yara and La Llorona, the battle of Dragasani, many other interesting historical and folklore things to research.

AWARDS – one this year and one last year. This year, Special Prize Fănuș Neagu, won at the National Short Stories Contest Nicolae Velea.

OTHER ACHIEVEMENTS – I published also short stories in various literary magazines, I got chronicles of my books in various literary magazines, I got recommendations of my books in book blogs. I succeeded to attend various literary groups and book fairs.

NANOWRIMO – I was appointed Local Co-ordinator for Bucharest. It could have gone better, though. I won the two Camps, but not the November contest.

BOOKS TO COME IN 2020: I want to review the series Life in turmoil (Vieți în vâltoare) and publish a second edition into 4 volumes, able to be read and enjoyed also individually.  I also want to write at least 2, if not more,  of the volumes of a new series, titled The price of freedom. Also, able to be read individually as well.

I have ideas for 2 short stories collections as well, but they might be gathering (and published, one by one, in magazines), not guaranteeing that they will be published as volumes in 2020.

OTHER LITERARY HOPES FOR 2020:

  • To get more chronicles and to be able to get the documentation ready for submission to the National Writers Union.
  • To get my books more widely known
  • To learn about more literary contests and to participate in them.
photo of person holding pen

Photo by Acharaporn Kamornboonyarush on Pexels.com

Sfântul Ștefan, tradiții și obiceiuri în satul de altădată.

Etnografie si folclor in zona Hârlău

Potrivit traditiei, Sf.Ștefan se prăznuiește în ziua d 27 decembrie. Este o sărbătoare cu dată fixă. În satul de altă dată sărbătoarea era prăznuită ca o mare sărbătoare de peste an. Tradiția spunea că este bine ca în aceasta zi să ai în casa o icoana cu Sfântul Ștefan, unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, pentru ca acesta îi ajuta pe cei bolnavi. Se mai spunea ca icoana trebuie sfințită în biserică tocmai în aceasta zi.

Tot Sfântul Ștefan îi ajuta pe cei care se aflau în conflict cu alte persoane, să se împace cu acestea. De asemenea, nu este bine să te cerți cu nimeni în aceasta zi, pentru a nu fi pedepsit cu boli și greutăți în anul următor.

La slujba de Sfântul Ștefan sunt pomeniți cei care au murit în împrejurari dramatice și se da de pomana celor care poarta numele sfântului.

iarna-in-sat

Pe 27 decembrie este bine…

View original post 137 more words

Playlist A DOUA CURSĂ

Marina-A doua cursă-înainte de PROTOTIP

V-am obișnuit cu playlists pentru fiecare carte, nu? Deocamdată, una nu are… dar va avea ceva și aceea, măcar inspirație dacă nu cântece direct menționate acolo (vă vine să credeți că am o carte fără cântece în ea?) A DOUA CURSĂ, însă, are, și vi le dau mai jos!

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Aveti aici si fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Între timp am descoperit că unele youtube se lasă puse în posturi, altele nu. Sau cel puțin eu fac același lucru, dar rezultatul diferă. Așa că, acest post e mixt – cu unele link și unele embedded, așa  cum au vrut ele să stea….

Îmi cer scuze și pentru că nu toate cântecele menționate de mine le-am găsit pe youtube…

Suită de branle/ brandoSuită de branle/ brando , cam ce au dansat ei la restaurantul Excalibur

Dedicația muzicală a lui Serghei pentru Aliona – de data aceasta, cântecul integral, cum a fost cântat la logodnă și la nuntă: onușka meaAli

Departe, după râul Istra,

cu străluciri argintii și curs iute,

sunt păduri frumoase

și un orizont luminos.

Alionușka locuia acolo,

împletind coronițe de flori.

Privighetoarea cânta

pentru Alionușka mea.

Cădeau flori albe din cireșii sălbatici.

Sufletul tânăr respira

răcoarea dinaintea zorilor.

Găsise urma unei iubiri îndepărtate

Albastrul nopții a înflorit și s-a vestejit,

totuși, mirosul pădurii verzi

rămâne cu mine mereu,

poveștile din jurul Moscovei

și câmpurile largi.

Acum ești cu mine, Alionușka mea,

ești dimineața mea cu soare,

zorii strălucitori și ochii luminoși…

Dedicația pusă de gemeni la Crăciun, pentru Serghei și Aliona: Opposites attract

Sunt M.C. Kat la microfon, cu rapp

Iată o povestioară care sigur vă va plăcea
O cânt, șiret și iute, cu prietena mea, Paula Abdul
Dragă, se pare că niciodată nu suntem de acord – 
Ție îți plac filmele, mie televizorul,
Eu iau lucrurile în serios, tu în șagă
Tu te duci la culcare devreme, eu petrec toată noaptea.
Prietenii noștri spun că nu vom rămâne împreună,
Fiindcă tu te miști încet, dragă, și eu sunt rapid.
Îmi place liniștea și ție să strigi,
Dar când suntem împreună, toate se rezolvă. 
[Refren:]
Eu fac doi pași înainte, tu faci doi pași înapoi,
Ne întâlnim, că extremele se atrag.
Și tu știi, nu e imaginație, doar un fapt natural:
Suntem împreună, fiindcă extremele se atrag!
Cine ar fi crezut că putem fi iubiți!
Ea face patul și el fură păturile,
Ei îi place curățenia și el face mizerie,
Eu iau lucrurile în șagă, dragă, tu devii obsedată de ele
Ea are bani, el e mereu falit,
Mie nu-mi plac țigările, dar ție îți place să fumezi,
Nu avem nimic în comun –
Dar când suntem împreună, ne distrăm de minune!
[Refren]
Nimic în comun, decât această încredere:
Sunt ca un minus, ea e ca un plus,
Unul urcă, altul coboară,
dar părem să aterizăm pe teren comun.
Când lucrurile nu merg bine, corectăm
Pentru a păstra totul în direcția bunp.
Încearcă să mă contrazici, Jack, dar îți spun
Că e în zadar, extremele se atrag.
Dragă, nu-i așa că-i remarcabil
cum am rezistat atât împreună, tu și eu?
Dovedind că ceilalți n-au avut dreptate…
Nu cred că vom reuși vreodată să ne eliminăm diferențele.
Dar nu are importanță, de fapt,
Fiindcă ne potrivim perfect!
Pescarul – dedicatia pe care i-au pus-o la Anul Nou grecesc lui Serghei, sa danseze rembetiko cu micul Dinos: Pescarul – Stelios Kazantzidis

De ce nu mă vrei, doamna mea?

Doar fiindcă sunt pescar?

Sunt puțin cam golan,

Ca orice pescar și barcagiu,

și crezi că n-o s-o duci bine cu mine?

Dar am o bărcuță cu vâsle și pânze

În fiecare seară ies la pescuit…

…Știu să am grijă de femeia

care rămâne lângă mine,

să-i fac toate capriciile,

chiar dacă sunt pescar!

Și un exemplu de dans rembetiko cu un star mult mai mic decât Dinos (care avea 11 ani)
Dansul măturii, din fostele colonii venețiene
colindele rusești pe care le cânta Aliona și de care rușii lipoveni nu auziseră
Unul dintre cântecele de Paști ale Domnei Samiou, care răsunau în taverna Mazi – din Tracia
Cântecul de la logodnă și primul dans de la nuntă – Dacă ești o stea  de Nikos Vertis
Si un bonus, care, desi nementionat nicaieri, se potriveste cu atmosfera de A doua cursa, continuare a Echipajului, cu prieteniile care iau noi dimensiuni si cu nasii copiilor. Am ales o versiune care se vede mai neclar, dar are si dansatori. fata de altele din concerte.

Pe când noi eram încă copii

Pe drumul cu mărăcini
De-a lungul râului
Culegeam corcoduşe
Sub privirile turturelelor
Anton, Ivan, Boris şi eu
Rebecca, Paula, Johanna şi eu
Duminica, pentru mers la dans
Ne puneam cu toţii pantofii
În acelaşi coş
Şi, ca să nu îi murdărim,
Ne duceam la bal desculţi
[x2] Anton, Ivan, Boris şi eu
Rebecca, Paula, Johanna şi eu
Asta cam complica un pic viaţa
Trei băieţi pentru patru fete
Eram toţi îndrăgostiţi
Tu de mine şi eu de el
Una ieri celălalt azi
Anton, Ivan, Boris şi eu
Rebecca, Paula, Johanna şi eu
Dar la vremea căsătoriei
Cu toţii am plecat să căutăm
Aiurea ceea ce aveam
Alături de noi.
Ne-am părăsit prietenii dragi
[x2] Anton, Ivan, Boris şi eu
Rebecca, Paula, Johanna şi eu
Astăzi, ori de câte ori ne scriem
Este pentru că ne vine un copil
Lumea noastră în zadar se vrea mare
Şi abia de-i cuprinde
Pe copiii noştri şi pe naşii lor.
Anton, Ivan, Boris şi eu
Rebecca, Paula, Johanna şi eu
Sașa, Sonia, David şi eu
Dimitri, Yanni, Natașa şi eu
Sașa, Sonia, David şi eu
Dimitri, Yanni, Natașa şi eu.

Tagul literar al Crăciunului

piratesanta2015_zps68845c32

Luat de la Anasylvi, că-i de sezon! Și încerc să nu dau aceleași răspunsuri ca ea, că m-ar fi tentat, în vreo 3 cazuri… Nici ca în celălalt tag de Crăciun!

1. Bradul – Verde tot timpul anului. O carte clasică nemuritoare, care ți-a rămas în suflet.

Ar fi destule…  Nu prea cu iarnă, totuși. Frumoasa din Perth, de Walter Scott, să zicem la ora asta.

2. Steaua din vârful bradului. Un volum care încheie „la înălțime” o serie preferată.

Taina cavalerilor de Ioan Dan.

3. Ce carte ați asocia cu beteala – strălucitoare, atractivă, începând cu coperta și titlul?

Rochia aurie de Theo Anghel.

4. Globurile. O carte îndrăgită cu tema Crăciunului.

Spărgătorul de nuci de ETA Hoffmann

5. Instalația de lumini. O carte care te-a făcut să zâmbești.

Aventuri aproximative de Vlad Mușatescu. Plus orice carte de San Antonio (deși are un umor cam deocheat) sau de Rodica Ojog Brașoveanu.

6. Cadourile de sub brad. O carte surprinzătoare, cu răsturnări de situație neașteptate.

Don’t cry, just fly de Georgiana Vâju.

7. Bomboane de pom. O serie care dă dependență.

Seria Nemuritor de Oana Arion. Sau seria Logofătului Radu Andronic a Rodicăi Ojog Brașoveanu.

8. Felia de cozonac. O carte pe care ai citit-o pe nerăsuflate.

Până la sfârșitul timpului de Raluca Alina Iorga.

9. Vinul fiert. O carte „fierbinte”.

Oricare ale Amandei Quick. (Că doză mai mare de fierbințeală nu prea servesc).

10. Colinde. O carte care te-a răscolit.

Colți-Lungi, Uniunea Triburilor de Alex Cuc. Lumea amazoniană pe care o descrie, cu mlaștinile în care se ascunde răul, este tulburătoare.

11. Zăpada. O poveste petrecută într-un decor hibernal.

Crăiasa Zăpezii, de Hans Christian Andersen. Mai era și Aripi albe de Constantin Chiriță,

12. Moș Crăciun. O carte care te-a impresionat în copilărie.

Fram, ursul polar de Cezar Petrescu (să ne menținem la tema hibernală, că ar fi altele în top deasupra, dar acelea se cunosc deja din alte taguri).

Leapsa TARDIS

Poate l-oi face candva!

adropofinspiration

Serialul Doctor Who prezintă aventurile unui Lord al Timpului care, după ce a părăsit planeta sa de origine, începe să exploreze universul în nava sa TARDIS. Cu această navă, doctorul și însoțitorii săi pot călători în orice loc, mergând în viitor și în trecut. TARDIS-ul este echipat cu un sistem de cameleon, care îi permite să ia aspectul care se potrivește în peisajul locului pe care îl explorează Doctorul Who, dar după ce a ajuns pe Pământ în anii ’60, sistemul cameleon a încetat să funcționeze și Tardis-ul doctorului a rămas camuflată ca o cabină telefonică din anii ’60.

Mulțumesc Cuvinte Vrăjite pentru această provocare!

Așadar să pornim în această călătorie specială și să vedem ce se întâmplă!

  1. ~~ TARDIS te duce în trecut. În ce roman istoric sau clasic ai dori să călătorești?

As dori sa pornesc din Roma pana in Britannia impreuna cu eroii din Legio IX Invicta…

View original post 340 more words

Staroverii în sărbătoare (fragment din A DOUA CURSĂ)

(Este vorba de Crăciunul pe stil vechi, dar cred că merită citit azi, pentru atmosfera de sărbătoare)

russian-christmas-menu-F9P80B.jpg

Abia în primele zile ale noului an calendaristic, du­pă plecarea Nastei, în cartierul Pisc începu să se audă gui­țatul final al porcilor sacrificați. În curtea lui Serghei nefi­ind niciun fel de animale, iar Harpena și Mura stând la bloc, ei nu aveau această grijă.

Harpena și cu Mura erau cu gătitul, ca de obicei. Soțul ei, Serghei și Theodoros ajutau cu cumpărăturile. Aliona li se alătură, să învețe să gătească și alte specialități rusești decât pelmeni sau vareniki, pe care știa de la mama ei să-i facă. Ce altă modalitate de a fi asimilată în familie era mai bună?

Cina Sfântă din Ajunul Crăciunului era de post, cu douăsprezece feluri, pentru toți cei doisprezece apostoli. Începea după răsăritul primei stele pe cer, fiind considera­tă steaua ce i-a călăuzit pe regii magi către locul Naşterii Mântuitorului. Crăciunelul, un colac în formă de opt, spe­cific mesei de Crăciun, fusese frământat de Harpena, din grâu amestecat cu alte cereale din ultima recoltă. Avea să fie ținut, la icoană, până de Bobotează, și apoi dat la ani­male – cine avea, că la ei nu era cazul. Tot ea împletise și colacii, din același fel de aluat. Mura fiersese kuteaua – grâu fiert, îndulcit cu miere – orez cu prune uscate, sar­male umplute cu crupe și făcuse borș de sfeclă. Dașa și socrii ei aduseseră borș de pește, chifteluțe din pește, vărzări și cozonac de post, cu nucă. Fructele le puseseră pe masă Serghei și Aliona, împreună cu vareniki, dulci și să­rate, de post. Era multă mâncare, însă fiecare trebuia să guste din toate, fiindcă toți cei doisprezece apostoli propo­văduiseră Evanghelia.

Aliona făcuse o prăjitură, sperând să le impresione­ze pe femeile din familie. Atât de mulți musafiri, găzduiți de ea, o cam speriau, deși greul pregătirilor nu căzuse pe ea. Oricum, nu putea să refuze. Era, cu adevărat, locul cel mai potrivit, prin apropierea de biserică. Și era normal pentru Serghei să aibă toată familia alături de sărbători.

În ziua de ajun, cu mult înainte de a se întinde a­ceastă masă, soțiile sau mamele vecinilor de alături, priete­nii lui Serghei din copilărie, le aduseră, la rândul lor, co­laci și orez fiert cu prune uscate, primind, în schimb, bom­boane și biscuiți primele, iar celorlalte, sosite după ce a­junsese familia Harpenei cu cele gata pregătite, le fuseseră oferite aceleași feluri de mâncare, doar făcute de alte mâini. Colacii și orezul se împărțeau în tot cartierul.

– Vecina Evdochia o să comenteze despre calitățile tale de gospodină, îi spuse Harpena Alionei. Noi știm că nu este adevărat, și că ne-ai ajutat, dar ce să-i fac, dacă a pornit cu împărțitul înaintea tuturor?

De câte ori venise la Brăila, în ultima vreme, Alio­na nu fusese cu ei la biserică. În alți ani, de sărbători, i se întâmplase. Mai ținea minte cum decurgeau lucrurile și cum se plictisea în timpul slujbelor lungi. Știa că de Cră­ciun era una dintre acestea.

Harpenei îi făcea plăcere s-o ajute să se aranjeze pentru biserică, să fie prima care o admira în costum tra­dițional. Era în regulă, cu atât mai bine cu cât, dacă se gândea bine, era, cumva, și costumul strămoșilor ruși ai A­lionei. N-o fi fiind ea chiar de-a lor, dar rusoaică tot era, măcar pe jumătate, gândi sora cea mare, deja împăcată cu ideea că aceasta urma să-i fie viitoarea cumnată. În fond, o alegere mult mai bună decât altele pe care ar fi putut să le facă fratele ei. Avea s-o studieze, astăzi, tot cartierul – cei care o cunoscuseră dinainte și ceilalți.

Aliona nu-l văzuse până acum pe Serghei îmbrăcat în costumul de mers la biserică. I se părea mai frumos astăzi. Ținuse el să se asorteze cu ea, sau fusese ideea Har­penei și a Murei? Oricum, cămașa lui rusească, fără guler, era la fel de albastră ca ochii lui și ca fusta ei. Broderiile de pe margini erau în culori oarecum asemănătoare.

Slujba de vecernie era mai lungă decât de obicei, în Ajunul Crăciunului, fiind formată din două părți. Spre sfârșit, corul de bărbați din strană dădu tonul colindului sfânt, “Hristos se naște!” Abia la sfârșitul serii, după ce trecuseră și colindătorii și se așezară la masă, înțelese A­liona, cu mirare, că ei nu aveau mai multe colinde, ca ro­mânii și grecii. Doar pe acesta, pe care îl auzise de la copi­ii și tinerii cartierului, hristoslavciki, cu colaci în ștergare înflorate, veniți să aducă vestea cea bună a nașterii Prun­cului Sfânt.

Știa deja că toate mesele de sărbătoare începeau și se terminau cu o rugăciune. Nici sfânta cină din ajun nu făcea excepție.

– Eu știu trei colinde rusești, din singura iarnă pe­trecută la rude, spuse ea. În zona din jurul orașului Cerdîn, unde e satul de origine al familiei mele, se cântau, în case­le oamenilor, chiar și pe vremea socialismului.

Începu să cânte colindul copiilor:

“Căluțu-i slab, boii la fel,

Păstori blânzi așteaptă lumina:

Prunc Isus, măicuță sfântă,

Bunule sfinte Iosif,

veniți în noaptea aceasta…”

            După cum se așteptase, toți copiii o urmăreau cu o­chii mari. De fapt, și adulții, care nu o mai auziseră cân­tând. Melodia era frumoasă, vorbele ei clare, vocea caldă.

– Ce frumos! Mai știi și altele? întrebă Lena. Mi le scrii și mie?

– Sigur!

Le cântă și pe celelalte două – “Pădurea a crescut un pom de Crăciun” și “Dumnezeu este cu noi”. Mura se întreba, în sinea ei, de ce ei nu le învățaseră, ajungând la concluzia că de vină era pomul de Crăciun lipsă. Nu se gândise că fuseseră scrise prin 1800, după ce staroverii se băjeniseră.

Harpena nu comentă. Tradițiile fuseseră respectate; era loc și de ceva în plus, atâta vreme cât nimic din ceea ce trebuia să fie nu lipsea. Soții lor ascultaseră noile sonori­tăți cu același interes ca și copiii. Se obișnuiseră cu spe­cificul sărbătorilor rușilor lipoveni. Aliona aducea un strop de aer proaspăt, gândiră ei.

Și a doua zi de dimineață se duseră, cu toții, la bi­serică, la Sfânta Liturghie. Câtor oameni nu le fusese pre­zentată aseară, le fu prezentată astăzi. Aliona nu-i putea ține minte pe toți, însă îi saluta, respectuos, în rusa ei li­terară. Preotul dădu comunității binecuvântare și dezlegare pentru mâncarea de dulce. Era Crăciunul pe stil vechi!

Abia după o rugăciune în fața mesei, se așezară să guste din prânzul de sărbătoare. Pe lângă nelipsitul crăciu­nel, care trona pe masă, au mâncat borș tradițional, rusesc, cu sfeclă și smântână, piftie cu hrean, vareniki cu brânză, pateuri cu măruntaie de porc, coapte la cuptor, tăiței fierți în supă de pasăre, numiți lapșa, chifteluțe de pește, cârnați și friptură cu hrean, cozonac.

Era o sărbătoare simplă, axată pe credință și pe fa­milie, în contrast cu tot ce se vedea în jur, unde sărbătorile însemnau, în primul rând, daruri scumpe. Alionei îi plăcea. Îi zâmbi, fericită, lui Serghei. Și în alte dăți simțise căldura familiei de ruși lipoveni care o adoptase. Dumnezeu să-l odihnească pe moș Porfiri – și de el îi era dor acum, fi­indcă el știuse să păstreze familia unită, atât cât putuse, în vremuri grele. Rosti acest gând cu voce tare, și toți ceilalți se emoționară. Înțeleptul staroste al bătrânilor pescari fu­sese iubit de toți.

Russian Christmas1.jpg