Bright Midsummer Night to You

Midsummer passed already, but these greetings from Finland, that I just discovered, are worth reading and listening to!

Yelling Rosan Blogi

In Finland Midsummer, 24.6.2021, is the biggest festival day of the year. It is the celebration of the summer solstice when Finns spend time with friends and/or family at summer cottages away from the cities. The Midsummer traditions come from the pagan era even though many of Finns either know them well. For example the bonfire was the gift to Ukko ylijumala (a Finnish God of Thunder) and the flames kept also the evil spirits away. The Midsummer Eve and Night is time to perform magic spells which normally revolve around love. You can for example hide wild flowers under your pillow in the hope of catching a glimpse of your future husband in a dream.

White-Night -Magic video has an English commentary. It show the spells that young girls did in past. I guarantee that this video is worth watching.
http://www.visitfinland.com/white-night-magic/

My Midsummer Postcard 2021 to You. The Name…

View original post 172 more words

Mi fuerza mi sonrisa, a ti te lo regalo yo

A gift which keeps sharing…

Sweet Nothings

I know I posted this song some time ago, along with others. I feel like I have to listen to it again in the summer time, as for me, Spanish/ latino songs equal summer, life, joy, dance, love, smile. Paying more attention to words or may be feeling it differently, I have just realized that it resonantes with me too: my strengh is my smile. 🙂 A smile to give. A gift for you!

Elena G

View original post

Sărbătoarea de Sânziene (fragment din ECHIPAJUL)

Aşteptasem cu nerăbdare Sânzienele anul acesta, cu atât mai mult cu cât Theodoros îmi lăsase de înţeles că soră-sa n-avea de gând să ne strice serbarea. Rămăsese o sărbătoare locală, a micii comunități din strada Plevnei; de la reînființare, Comunitatea Greacă nu organizase nimic de genul acesta. Poate conducătorii nu-și mai aminteau că părinții lor, pe vremuri, aprindeau focurile sfântului Ioan.

Am depus într-un colţ coroniţa de mai, uscată, după care ne-a ieşit în întâmpinare Hariklia, sora lui Fotis, şi încă o fetiţă, mai mică decât ea, care ţinea în mâini un ulcior, cu mare atenţie. Cele mai mici conduceau ceremonia. Fetiţa cu ulciorul nu avea voie să vorbească, nici să râdă, până nu se termina totul, fiindcă trebuia să fie “mută ca apa”. Ele trecuseră din timp pe la toate fetele cartierului, să ia gajurile. Doar noi le-am dat acum: agrafa în formă de fluture a Lemoniei, Narcisa a pus o insignă în ulcior, iar eu, care mă gândisem îndelung ce gaj aş putea da, adusesem o cruciuliţă din lemn de măslin, provenită de la Ierusalim sau de la Muntele Athos.

Cununile uscate au fost strânse de către Theodoros şi aprinse, în timp ce vocile se reuniseră în cântece vesele. În jurul focului se întinsese hora. Leftheris a sărit primul peste vâlvătaia care cuprindea şi o mulţime de obiecte nefolositoare, trăindu-şi în flăcările de Sânziene ultima clipă de glorie. Dacă săreai de trei ori, însemna că tot anul vei avea noroc.

Mie şi Lemoniei ne era cam frică. La fel ca în fiecare an, până la urmă am îndrăznit, după ce focul se mai domolise. Aveam nevoie de noroc.

Fetița cea mai mică luă un obiect din ulciorul cu gajuri, şi îl strânse în pumnişori, să nu-l vadă nimeni, în timp ce Hariklia îi întreba pe băieţi:

– Cine vrea să recite?

A început Nondas, cu o poezie de Odyseas Elitis , foarte frumoasă, chiar dacă eu nu prea înţelegeam katharevusa .

– A cui e insigna?

– A mea este, aud vocea Narcisei, care, după obicei, a trebuit să i-o ofere lui Nondas, cu o sărutare.

A urmat rândul Antigoniei, căreia i-a recitat Dimos, şi al altora…

– Cine vrea să cânte? întrebă Hariklia la un moment dat. Prea multe poezii!

– Eu, se oferi Leftheris, cu un cântec de multe sute de ani:

Fată din Samos, când vei veni,

Într-o navă cu pânze aurii,

Voi presăra petale de măceş la golf

Şi petale de trandafiri pe nisip.

Fată din Samos cu ochi de stea,

Când n-o chemi vine dragostea,

Spre noi încet se strecoară,

La golful cu măslini și portocale.

Era unul dintre cântecele mele preferate.

– A cui este cruciuliţa aceasta?

Ani întregi mă bucurasem de serbarea de Sânziene din toată inima, indiferent cine îmi dedicase melodia tradiţională. Acum îmi venea să intru în pământ de ruşine la gândul că trebuie să-l sărut în faţa întregului cartier, deşi mă bucuram că alesese tocmai cântecul acela şi se întâmplase să fie pentru mine.

Yannis şi Mihalis ne fluierară, protestând:

– Ştiţi ce pedeapsă se cuvine celor care nu plătesc gajul? Să vă vedem, nu trişaţi!

Era rândul lui Fotis să-şi încerce vocea, cu o melodie haiducească:

Lămâiţă parfumată,

Nu-ţi mai răspândi aroma aşa,

Că mă prinde noaptea-n drum.

Şi dacă mă prinde noaptea,

Trebuie să aştept să răsară luna…

Lemoni îi oferi agrafa – fluturaş.

– Prea de tot! mormăi eu cu voce tare, fără să-mi dau seama.

Mă mirase coincidenţa că pentru Lemoni fusese un cântec despre o lămâiţă. Drept răspuns, Asteriţa, care era lângă mine şi mă auzise, îmi dădu un cot discret:

– Discutăm altădată, numai noi două!

Mă făcuse curioasă. Am pândit ocazia să vorbesc cu ea, aflând astfel secretul Sânzienelor din sursă sigură, fiindcă, acum câţiva ani, fusese ea în locul Harikliei: se putea trişa la gajuri, cu complicitatea celor mici. De obicei, o săptămână întreagă conducătoarele procesiunii aveau “foalele tobă” de prăjituri şi ciocolată, de la cei interesaţi în astfel de aranjamente. Treaba lor era să reţină ce gaj dă o anumită fată, şi să convină cu băiatul care le… solicitase colaborarea un semn prin care să-i dea de ştire că au în pumn gajul respectiv. În cazul de faţă, Fotis, avându-şi sora şi verişoara în echipă, fără îndoială că fusese primul să-şi exprime preferinţele.

– Se întâmplă şi altfel, câteodată, râse Asteriţa, în timp ce îmi povestea. Când eşti mică, nu ai curajul să refuzi pe nimeni, dar uneori nu-i poţi servi pe toţi. Uneori vin la tine, fără să ştie unul de celălalt, doi băieţi pentru aceeaşi fată. Atunci ştii sigur că după serbare vei avea parte de o bătaie bună. Iar scuza că “te-ai încurcat” nu prea ţine…

(#fragment de #roman#Echipajul de #MarinaCosta)

Medieval Name Generators

It might be interesting. I use name lists, not exactly generators, but I might try.

Nicholas C. Rossis

Reedsy's Medieval name generator | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's books

You may recall my previous posts on naming your characters (Old Anglo-Saxon Character Names, Free Online Character Name Generators, and Naming your Characters the Easy Way).

There is now a new character naming tool on Reedsy, the Medieval Name Generator.

If you’re struggling to come up with your own medieval name, that’s what this medieval name generator is for. Having stood the test of time, these medieval names now stand at the ready for your use.

Here are some tips for you to consider while using this medieval name generator:

  • Experiment with the spelling of the name. The language was changing in the medieval period and what’s exciting is that many forms of a given name might exist. For your reference, this medieval name generator uses the standardized spelling of the name.
  • Consider the meaning of the surname when using a medieval name. Surnames in…

View original post 176 more words

Tamplarul

Ideile Ștefaniei

“Un tîmplar bătrîn era la vîrsta pensionării și i-a spus șefului său despre planurile pe care le avea de a pleca și de a trăi o viață mai ușoară cu soția lui. O să-i lipsească salariul, dar trebuia să se pensioneze.

Șefului i-a părut rău că avea să piardă un tîmplar atît de bun și l-a rugat să mai contruiască o ultimă casă, așa ca o favoare personală.

Tîmplarul a fost de acord, dar pe măsură ce munca progresa, se putea vedea că. făcea lucru de mîntuială și nu folosea materiale de calitate. Era un mod trist de a încheia o carieră plină de dedicație.

Odată casa terminată, angajatorul a venit să inspecteze casa. El i-a dat cheile casei tîmplarului. ”Aceasta este casa ta,” i-a spus acesta. ”Este darul meu pentru tine.”

Tîmplarul era șocat! Ce păcat! Dacă ar fi știut că își construia propria casă, ar fi făcut-o cu…

View original post 85 more words

Poezie și imagine

Provocarea lui Nautilus. Poezia Ailei. Imaginea mea (se vede lipsa de talent foto… la desen nici atât).

Neputința

O lacrimă pe chip se scurge în zadar

Atunci când sufletul îți plânge de atât amar

O urmă a durerii așteaptă să calce pământul ud

Ascunsă sub copacul bătrân, gârbovit și surd

Nimic nu o reține să fie o umbră redusă la absurd

Decât spaima de tortură pe care nici ea, nici ceilalți nu o exclud

Trezită parcă dintr-o întâmplare

Descoperi, că și inima puțin te doare

Nu ai puseul de tensiune netratat

Aseară, nu ai mâncat deloc sărat

Dar gândul aleargă de colo-colo disperat

Iar tonusul, din păcate este destul de alterat

Nu ai avut o noapte liniștită

Boala parșivă iar te-a chinuit

Durerea ca o rochie de seară, mulată, neagră și abia croită

De corpul tău cu patimă stă aprig strânsă și lipită

La fiecare a ta mișcare

Se mai aude câte un oftat

Tu Doamne care ai creat a mea ființă

De ce mă lași să mă zbat în așa grea suferință?

Cu ce am păcătuit eu, că de micuț copilaș

Piciorușele nu le mai mișcai

La botez eram un îngeraș, așa vioi și drăgălaș

Dar la un an nimic nu mai simțeam, de mă pișcai

Doar mama m-a îngrijit până acum

Când și ea a luat-o pe un alt drum

În ceruri, ea plecă parcă forțată

Nu a vrut ca eu să fiu cea anunțată

La Doamne, Doamne acum eu știu că pentru mine ea se roagă

Să se întâmple o minune, să nu mai fiu oloagă

De când eram eu în pruncie

Mama și-a dorit această lungă călătorie

Nu a știut cum să facă ea suferința să îmi curme

Chiar dacă nimic nu trece din senin fără să mai lase urme

Doamne, eu te implor, te rog să faci din bunătate

Să înțeleagă Omul că-n viață important e să ai doar Sănătate

Să fie fericit când dimineața se trezește

Că poate merge oriunde inima lui dorește

”Este grec!”. Povestea alergătorului în fustanelă

O poveste frumoasă, despre care am mai auzit. Se spune că favoritul maratonului era un sportiv grec renumit, Kiriakidis, și acesta avea avantajul necesar ca să câștige maratonul. Spiros ar fi ajuns pe locul doi, tot o victorie onorabilă, parcă cu niște englezi pe urme. Kiriakidis a pățit ceva la picior la vreo 50 m sau mai puțin de linia de finish. Spiros s-a oprit, l-a luat în brațe și au rupt împreună linia de finish, fiind aclamat pentru sportivitate.

Au existat si controverse în jurul lui Spiros, unii au spus că nu a câștigat cinstit… Se pare că invidioși au fost mulți, fiindcă jocurile acelea trăseseră multe sfori politice.

Iubim Grecia

Nu putem vorbi despre Grecia fără să ne gândim la Jocurile Olimpice, evenimentul care astăzi cuprinde cu febra lui sportivii din întreaga omenire și care își are obârșia pe tărâm elen. Amestec de legende referitoare la forța fizică a oamenilor și intervenția zeilor, Jocurile au împărțit marele timp al Antichității în perioade de câte patru ani, care însemnau succesiune de pace și de război, de pregătire intensă și de savurare a victoriei. Tocmai de aceea, reluarea Jocurilor Olimpice în epoca modernă a însemnat reînvierea vechilor principii de ”egalitate”, ”apreciere”, ”pace”, ”depășirea propriilor limite”.

Spiros Louis, băiatul sărac din Maroussi

Cea de-a doua ediție a Jocurilor Olimpice Moderne, din anul 1896, a adus o nouă probă: cea a maratonului, la care s-au înscris atleți care deja câștigaseră diferite probe de alergare în ediția precedentă și care credeau că cei 42 de kilometri pe care îi aveau de străbătut din localitatea Marathonas…

View original post 714 more words

De gustibus: povești și rețete savuroase – Issabela Cotelin

Poftă bună, copii și lăcuste!

adropofinspiration

Cum, necum, iată că seria De gustibus: povești și rețete savuroase a ajuns la ediția cu numărul 13, care este cu noroc. De această dată, am plăcerea de a invita o poetă. Bineînțeles, Issabela Cotelin, căci despre ea este vorba în propoziție, este o scriitoare completă, având lucrări diverse din punctul de vedere al construcției și al speciilor literare de care aparțin, însă poezia ei este una dintre cele mai prețioase descoperiri pe care le-am făcut în ultimii ani.

Pe Issabela am cunoscut-o inițial datorită blogului său, unde m-am delectat de multe ori cu versuri și povestiri inspirate și inteligente. Aflarea veștii că va publica a fost un prilej de bucurie, fiindcă e întotdeauna încurajator să vezi oameni talentați care își aduc creațiile pe piața de carte, spre a fi citite și îndrăgite de cât mai mulți.

Debutul – Macii sunt întotdeauna roșii – este o carte specială…

View original post 697 more words

The Mermaids of Brittany

Could I miss any mermaid story?

Bonjour From Brittany

The bestiaries of the Middle Ages included fantastic beasts such as the unicorn, mermaids and dragons but popular belief in such creatures did not entirely die away after the Age of Enlightenment. Along Brittany’s wild coastline, stories of sailors and seashore gatherers encountering mermaids remained commonplace well into the 19th century.

In May 1636, the Duke de Retz, Marquis of Belle-Île, reported the presence of a merman seen seated on a rock near the Pointe des Poulains on his island’s north coast, the creature’s “body appeared to be the size of a barrel of wine, covered to the shoulders with hair, very big and rather white. His beard was similar and went to his stomach. His eyes were very big and rough.” Credible witnesses claimed “they could not see whether the legs and feet were of a man or of a fish tail, although some assure the latter,” and said…

View original post 4,996 more words