(Avertisment: fragmentul se referă la aspecte din Santeria) :
Bătrâna pregăti o baie rituală, adăugând salvie, rozmarin, busuioc, gălbenele și petale de trandafiri – plante aromatice pe care le preferau Oggun, Ochun și Yemaya. Unul dintre ucenicii ei, un carteron doar un pic mai mare decât Andrea, a fost rugat să o asiste.
– Ai de gând să îl inițiezi? întrebă tânărul, intrigat de faptul că subiectul discuției, cel care avea să beneficieze de baia rituală de purificare, era alb.
Doar Concha și toți ceilalți santeros repetaseră de atâtea ori, în cursul anilor, că nimeni care nu are sânge african nu poate afla numele africane ale sfinților și ce se ascunde în spatele a ceea ce vedea oricine cu ochiul liber, interpretând în spirit catolic. Lui Goyo i se părea că tocmai Concha cea respectată se pregătea să facă o greșeală gravă. Ori spiritele îi revelaseră ceva deosebit în legătură cu acest tânăr, menit să fie excepția care confirmă regula? Și merita riscul?
– Nu în felul în care ai fost tu inițiat, Goyo, îi explică ea cu răbdare. Nu ar înțelege asta. Spiritele l-au ales, însă nu ca să ne urmeze calea; capul lui nu va primi binecuvântarea pe care au primit-o ale noastre, și tu nu ești aici ca naș. De fapt, știi că ai fi încă prea tânăr pentru o astfel de responsabilitate. Tu ești doar ajutorul meu, să înveți ce este de făcut când sufletul are mai mare nevoie de purificare decât trupul.
Continuă, alegându-și cu grijă cuvintele:
– Mă vei asista și vei recunoaște diferențele dintre ritualurile folosite la cele două inițieri de care ai avut parte și cele pe care le vei vedea acum, menite doar să vindece, să curețe, să purifice, și să îi facă pe Oggun, Ochun și Yemaya să își recunoască fiul și să îl ajute mai mult de acum înainte.
Cidrul a venit primul și a fost turnat frățește în patru pahare.
– Pentru viață, și pentru ca marea să dea înapoi ce i se încredințează! toastă cel cu cercelul, iar ceilalți ciocniră cu el imediat.
– Și pentru frumoasele sirene care îi salvează pe naufragiați, răspunse Andrea în franceză, ciocnind prima dată cu Fiona, apoi și cu ceilalți.
Doar gândurile lui știau că primul toast nu era doar pentru ea, ci în primul rând pentru Gorgona. Și înainte de a sorbi, vărsă trei stropi pentru sufletele camarazilor de pe “Marie Gallante”. Era și aceasta o formă de a o include pe Gorgona în mulțumiri și urări de bine.
Fiona roși la auzul toastului neașteptat. Andrea se întrebă ce îl atrăgea la ea, fiindcă multe femei erau frumoase, și totuși îl lăsau rece. Cucerirea femeilor nu era sportul lui preferat, așa cum fusese al unor prieteni de pe nava scufundată. Tânărul venețian nu era afemeiat, și îi lipseau îndrăzneala și siguranța de sine pe care le aveau aceia cu femeile pe care le întâlneau în porturi.
Și acum, un fragment despre botezul unei corăbii:
Preotul binecuvântă moneda de argint și o așeză sub cârmă. Hurricane Thad rânji, puțin disprețuitor. Tradiții prostești, o monedă irosită. Și corabia mai avea una sub marele catarg, tot spaniolă, fără îndoială, pusă la ceremonia de numire și lansare la apă, de către primul proprietar, să îi poarte noroc și ca nava să știe că va fi îngrijită și respectată. Dacă Sol Picador era atât de înfumurat încât să creadă că, prin faptul că i s-a acordat comanda și partea cuvenită, corabia era un pic și a lui, vrând să adauge propriul ban odată cu numele ales de el, treaba lui. Asta nu schimba lucrurile cu nimic.
Părintele Jacques Bonnet continuă netulburat rugăciunea, știind că moneda de aur e a bisericii și a lui. În asemenea condiții, să tot faci sfeștanie de corabie! O pereche mai săracă nu dădea atât la o nuntă.
– Ne rugăm Sfintei Fecioare și sfinților Mihail, Nicolae, Petre, Clement, protectorii marinarilor, să îi dea tărie acestei corăbii să meargă înainte, învingând furtuni și dușmani, și să se întoarcă cu bine în port. În numele tuturor celor care au navigat la bordul ei în trecut și în numele celor care vor naviga la bordul ei în viitor, le oferim mulțumirile noastre pentru protecția acordată goeletei până acum, suntem recunoscători că întotdeauna ea a găsit adăpost de furtuni, întorcându-se cu bine în port, și fie ca întotdeauna să se întâmple așa!
You must be logged in to post a comment.