Din nou despre NaNoWriMo

nanobee

Nu s-a terminat încă luna. Chiar dacă astăzi este ultima zi, și, fiind ocupată cu NaNoWriMo  nu am avut timp pentru scris în blog (nu vă lăsați păcăliți de rebloguri și posturi programate de dinainte pentru noiembrie – că și pentru decembrie am câteva gata programate), pe Facebook, unde am atât pagina de scriitor cât și un grup NaNoWriMo București, am mai scris din când în când, iar acum voi da rezumate de acolo.

owlynano

15.11.: Nu mi-a mers prea bine pana acum incercarea mea de a cuceri NaNoWriMo. Se poate sa pierd la numar de cuvinte, avand in vedere probleme de sanatate si de serviciu care nu m-au lasat sa scriu cam multe zile (si se mai poate sa se intample), dar cu siguranta nu voi pierde prin abandon. Voi continua . Si week-end-urile ma vor ajuta, sper, sa mai castig din “scorul” pe care il am de recuperat.

Inspiratia? ” Caminante, no hay camino” de Joan Manuel Serrat, dupa versurile lui Antonio Machado: Calatorule, nu exista drum, cararea o fac pasii tai!

21.11.:Owly ma inspira ca de obicei. Sunt tot in urma, dar am trecut de jumatate (am deja 25.600 cuvinte) si mai am o sansa sa castig NaNoWriMo anul acesta, in ciuda tuturor dificultatilor…

26.11.: Aproape 40.000 de cuvinte – și încă au mai rămas destule zile din NaNoWriMo ca să am încredere că pot să termin cu succes!

Un personaj de-al meu ajunge în pelerinaj la Santa Virgen de la Regla, în Cuba. Iată un fragment (și statuia descrisă):

virgen20de20regla

            Intră în schitul modest cu smerenie, făcându-și semnul crucii. Interiorul nu era scăldat în aur, ca în Havana și în alte părți. Semăna mai mult cu bisericile de pe insulele copilăriei lui, deși erau, desigur, și diferențe importante. Nici statuia Sfintei Fecioare ocrotitoare a marinarilor, așezată pe tronul celest, nu era ostentativă, înălțimea ei nedepășind un cot și jumătate . Era făcută din lemn de cedru, dintr-o singură bucată, figura neagră a madonei cu coroană și aureolă abia văzându-se dintre faldurile albastre ale rochiei cu broderii de dantelă albă și mantiei din același material. Pruncul pe care îl ținea în brațe, în picioare, pe pulpa stângă, avea chipul de culoare deschisă, spre deosebire de al ei, făcându-l să se gândească la o mulatră cu un prunc carteron cum văzuse destule prin colonii.
Îngenunche în fața ei și se rugă fierbinte:
“Preasfântă Fecioară a Regulii, robul tău Andrea se roagă pentru odihna sufletului Fionei, moartă nespovedită și fără lumânare, de moarte violentă, Dumnezeu să o ierte. Să mă ierte și pe mine, prin mila Ta, dacă am contribuit cu nechibzuința mea, făcându-mă vinovat de moartea ei. De asemenea, mă rog pentru sănătate, prosperitate, pentru vindecarea sufletului meu chinuit, pentru puterea de a accepta moartea Fionei și de a-mi continua viața spre împlinirea rostului vieții mele… un rost despre care încă nu știu care este. Ajută-mă, ocrotește-mă și arată-mi ce trebuie să fac în continuare, cum să Te cinstesc și care este voința lui Dumnezeu pentru mine, căci numai prin Tine toți aflăm leac și alinare.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s