LIMBA NOASTRĂ

Și pentru că astăzi este ziua internațională a limbii materne…

LIMBA NOASTRĂ

Sora de la răsărit
a limbilor Imperiului Roman
răsună la fel de mândră în lume
ca portugheza, catalana,
friulana sau lombarda,
cele ce-i sunt mai aproape
ca sonoritate și structură.

Mai are surori mai mici
în Istria, în Pind, în Meglen
– unii le spun gemene neglijate.
Cronicarii au scris-o întâi
cu slove ce-i erau străine.
Mult mai târziu și-a reprimit
fireștile litere latine.

Limba a fost motivul pentru care
Transilvania, Banatul,
Valahia, Moldova,
chiar și Dobrogea
au avut primul gând de a se uni –
oricând s-a întâmplat aceasta
pe aripi de istorie.

Oamenii din țărișoare diferite
se înțelegeau între ei,
ceea ce i-a făcut pe cronicari
să ne recunoască maternitatea Romei
și pe cărturari și domnitori
să caute să împlinească vorba veche
că în unire stă puterea.

Povești cu păpuși – Aurora

Ea e Aurora. O marinăriță… așa cum îmi plac mie. De fapt, mă îndrăgostisem de ea la un Târg de Crăciun, acum niște ani, când se ținea la Universitate, la coada calului lui Mihai Viteazul 😛 . O gheretă cu suveniruri avea câteva atârnate – nu spre vânzare, ci de decor. Iar eu când văd ancore, corăbii, etc… Mă știți!

Am vrut păpușă marinăriță vreun an și jumătate, sau mai mult, până am găsit una de vânzare, prin drumurile mele. Sigur că am luat-o și i-am pus numele Aurora, pentru că Marina am deja (pereche cu Leftheris), iar Aurora era, în epilogurile de pe site-ul cu pirați, numele mai multor fiice de pirați (de data asta invers, numele fetițelor după numele corăbiei taților, că de obicei corăbiile primesc nume de fete sau femei). Așa că și fiica lui Sol Picador, și fiica lui Andrea, tot Aurora se vor numi… (Cu alt nume de sfânt pe alături, desigur).