Hobby-urile Autorilor Români Contemporani! Partea II

Din viata autorilor romani… Multumesc pentru nominalizare, Cristina!

Vorbe pentru suflet...

Scriitorii, pe lângă faptul că sunt scriitori au o mulțime de îndeletniciri și înclinații spre a reda frumosul. Astăzi mi-am propus să aduc în atenția cititorilor mei un articol menit să scoată în față autorul român contemporan cu toate “bijuteriile” cu care se înconjoară prin muncă proprie sau prin felul său individual de a colecționa sau învăța ceva nou. Vă destăinui faptul că am fost încântată să aflu de la fiecare în parte detalii necunoscute, parcă aș fi deschis o cutie a dezvăluirilor! Sper că o să împărtășiți cu mine acest entuziasm!

  • Elena Druță autoarea cărții „Împărăția Ultimului Cerb” adoră să brodeze pe lângă citit și scris desigur. Să facă recenzii video la cărțile citite. Îi place și jocurile video, joacă World of Warcraft aproape zilnic!
  • Roxana Rusu, autoarea unor serii de cărți pentru copii adoră pictura și lectura. Aceste două pasiuni după spusele scriitoarei o relaxează cel mai mult…

View original post 1,053 more words

Tipuri de scriitori

Sunt pe lume, și au fost încă din timpul când cărțile circulau sub formă de sul de papirus (sau piele de vițel), mai multe tipuri de scriitori:

  • scriitori care vor rămâne, cu cărțile lor, în memoria mai multor generații; la un moment dat, devin clasici. Timpul confirmă valoarea scrierilor lor. Cu toții ne-am dori să ajungem în lista aceasta, dar foarte puțini reușesc.
  • scriitori de succes, ale căror cărți se vând bine, au parte de o celebritate temporară, dar nu neapărat vor traversa bariera timpului. De exemplu, The Murder of Delicia (1899) de Marie Corelli a vândut 52.000 de exemplare în primul an, fiind o carte cu priză la public, deși cu cronici negative ale criticilor literari. (Cunoaștem și în vremea de azi astfel de bestsellers, criticate, dar cumpărate și citite). În trei ani, a acumulat vânzări de 10.000 Lire, o sumă foarte mare pentru vremea aceea. Iar The Soldier’s Wife (1852), de G. M. W. Reynolds, vândută în foileton, primele două numere, la 2 penny fiecare, s-au vândut în 60.000 de exemplare fiecare numai în prima zi. Mai știe cineva astăzi de ei? Dar au fost vedete la vremea lor.
  • Scriitori ai momentului, care scriu mai multe cărți, sunt primite favorabil, eventual pe anumite nișe, rămân în cronici pozitive și negative, dar nici nu au vânzări de succes, nici nu vor deveni clasici. Pur și simplu, au atins nivelul mediu al timpului căruia îi aparțin. Și sper să mă număr și eu în această categorie, alături de majoritatea celor care frecventează cenaclurile cunoscute (și pe care îi cunosc și eu).
  • Scriitori obscuri, fără mare succes la cititori – majpritatea, în orice vreme. Nu sunt cunoscuți decât de prieteni, cunoștințe sau dușmani. Unii nu au talent literar – alții poate ar avea un strop, însă nu a fost cultivat, sau sunt la început de drum (și de obicei se găsesc câte unii să-i desființeze din critici neconstructive, făcându-i din start să nu mai încerce). Unii scriu ca o pasiune pe lângă serviciul de bază, sau când ies la pensie, și se străduiesc, frecventând câte un cenaclu literar. Alții consideră că inspirația înseamnă și talent…
  • Scriitori care au în ei o singură carte – și aceștia sunt mulți. Despre ei, voi scrie un articol separat. Și nu vorbesc despre cei a căror carte unică a ajuns bestseller sau clasică (vezi Pe aripile vântului de Margaret Mitchell, La răscruce de vânturi de Emily Bronte, Black Beauty de Anna Sewell, Doctor Jivago de Boris Pasternak, De veghe în lanul de secară de JD Salinger), ci despre mulți oameni convinși (pe drept cuvânt) că trăiesc și după moarte atâta vreme cât au scris o carte. Cel mai probabil, intră în categoria scriitorilor obscuri sau, poate, scriitori ai momentului – depinde, de la caz la caz. Mulți vor să scrie una, puțini se apucă și mai puțini termină. Felicitări celor care termină de scris o carte, de așternut gândurile lor pe hârtie! Deja au realizat mai mult decât alții care și-au dorit, dar nu au făcut-o.

Fiecare scriitor are motivele lui de a scrie – unii visează faimă, alții bani, unii au în minte povești care vor afară, să fie scrise și împărtășite cu alții, la fel cum, cu sute de ani înainte, erau povestite din foc de tabără în foc de tabără sau din iarmaroc în iarmaroc… Alții, pur și simplu, vor să lase ceva în urmă, nepoților și cunoștințelor.

Eu sunt de părere că fiecare carte își are cititorii ei, indiferent că sunt 30, 100 sau 300… Și fiecare carte trebuie să aibă parte și de critică constructivă, și de recomandare cercului ideal de cititori. De exemplu, mie nu îmi place literatura erotică, nici cea prea violentă (thriller, gothic, etc) – asta nu înseamnă că nu își au cititorii lor. Și dacă aș da peste o astfel de carte, aș spune că mie nu mi-a plăcut, fiindcă nu fac parte din publicul țintă, dar ar putea să le placă celor care …

Este loc sub soare pentru toate aceste tipuri de scriitori și pentru toate cărțile – publicate pe hârtie sau în diferite formate electronice (unele de descărcat în calculator/ e-reader/ tabletă/ telefon, altele de citit online). Nu ar trebui să fie loc de gâlceavă între ei. (De altfel, două vrăbii se pot certa între ele, deși nu e bine, că, atente la cearta lor, le poate înhăța uliul pe amândouă, dar nu am văzut vrabie să se certe cu căprioara sau cu ursul, decât în filmele Disney…)

Despre meglenoromâni, macedoneni megleni sau vlași…

Turism si cultura in Balcani

Ca si aromanii propriu-zisi, meglenoromanii sau meglenii reprezinta o populatie romanica din inima Balcanilor, provenind in majoritate din Macedonia istorica.

Cei mai multi traiesc in satele din regiunea centrala a Macedoniei grecesti, in apropiere de localitatea Livezi, asezare de aromani gramosteni. Printre aceste sate se numara Cupa, Osani, Liumnitsa etc. La granita Macedoniei de Nord cu Grecia o comunitate importanta de megleni traieste in oraselul Gevgelija dar si mai la nord in localitatea Veles.

Exista si numerosi megleni musulmani ai caror stramosi au trecut in perioada otomana de la ortodoxie la islam. Acestia formeaza in prezent comunitati compacte in partea europeana a Turciei

In Romania familii de meglenoromani se gasesc in Constanta, in sate din Baragan si Banat insa cei mai multi locuiesc la Cerna in judetul Tulcea, acolo fiind singura comunitate mare meglena din tara.

Diferentele intre aromani si meglenoromani constau in primul rand in faptul ca cei din…

View original post 299 more words

Forty Fabulous Venetian Resources

Because Venice is my love, too…

seductivevenice


Winter images from La Venessiana

La Venessiana, a blog-and-so-much-more offered by Iris Loredana and her grandmother Lina, just released the newest “40 Resources for You to Connect with Venice in 2021.” Until we can travel there in person, this page full of treasures will keep you busy with museum virtual tours, websites, books, videos, and articles in both English and Italian.

And guess what–Iris also includes Venice Rising: Aqua Granda, Pandemic, Rebirth!

Of course, Iris is one of the contributors to this anthology of stories about the 2019 flood and the 2020 lockdown. She is a treasure trove of information about Venetian history, foods, herbs–it’s a very long list, the many things she can share with you about Venice!

So do yourself a favor and check out her resource list. Even the photos will make you pine for the soft winter days Venice offers.

View original post

How Latin Became Modern Italian

Taking into account that my characters are Venetians and Genovese a while before the Unification of Italy, it is even more interesting…

Nicholas C. Rossis

In my last post, I explored some ways in which a new language is born.

This post examines one of the best-known historical examples (at least for anyone in the West): the way that Latin became modern Italian. As Luca Guala explains on Quora, the road taken was neither simple nor straightforward.

19th century map of Italy | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's book

High Latin vs. Vulgar Latin

What we call today Latin is the language in which the classical works of Cicero, Caesar, Catullus, and Virgil were written. The language in which European erudites engaged in conversation from Rotterdam to Palermo in the middle ages. The language in which the Catholic mass was celebrated until 1965. One of the two current official languages of the Vatican.

However, this Latin was never really spoken by people, save for a few thousand people in Rome, at the very start of Roman civilization.

Instead, people spoke its contemporary, Vulgar Latin.

The…

View original post 1,945 more words

Every Swordsman Cheats

Nicholas C. Rossis

When writing fantasy, we often have to describe fight scenes. Swordfights, in particular, make for great descriptions. But we often forget one crucial aspect of fighting: when it comes to life or death, everyone cheats. Even the good guys, as Martin Lloyd points out on Quora.

Miyamoto Musashi

Miyamoto Musashi | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksSource: Vagabond fandoom

Miyamoto Musashi is one of history’s most celebrated swordsmen. But he was not the quintessential samurai. He was the quintessential anti-samurai. Where samurai went right, he went left. Musashi was famous for a unique style of double-bladed swordsmanship (it wasn’t unique if other samurai were doing it) and winning his duels through trickery (which other samurai fell for).

Musashi’s philosophy was essentially a “strategist” beats a “sword fencer”, so he probably cheated on principle to prove it.

Before he entered his first duel, his father started apologizing to the guy Musashi was supposed to fight. Musashi surprise-attacked him…

View original post 581 more words

Nave turcești fluviale de Dunăre (4)

Inca o incursiune in istoria zbuciumată a Dunării mele dragi. Mulțumesc, Nicolae Ariton și Tudose Tatu!

MISTERELE DUNARII


         Un nou episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (4)

autor Tudose Tatu

În raportul  “ambar emini” respectiv eminului hambarelor de Isaccea, anume Halil, se va menționa existența unui asemenea vas.|[1] Datorită înghețului Dunării lui îi fusese transferată sarcina de a…

View original post 1,025 more words

The Real Wild West

Surprising details, indeed!

Nicholas C. Rossis

We all know of the Wild West. Or do we? There are so many misconceptions and myths surrounding it, and so many of these are repeated in cowboy fiction and Western movies alike. So, here are some common misconceptions about the cowboys, Native Americans, and the Wild West courtesy of Jon Mixon on Quora and other sources.

Everyone wanted to be a cowboy

Cowboy was not a desirable job. The individuals that you see in films would be insulted in real life if they were called “cowboys”, as they were actually partial to the higher status sobriquet of “ranch hand”. Cowboy was essentially the convenience store worker of the Old West – an entry-level job that most people tried to move away from when they gained some money and experience.

Anybody working as a cowboy probably didn’t even own their own saddle or gun. You hired on and the Ranch…

View original post 823 more words

Nave turcești fluviale de Dunăre (3)

Va era dor de corabioarele de odinioara, de pe Dunare si chiar de pe Marea Neagra?

MISTERELE DUNARII


         Iarăși un episod al serialului nostru, marca Tudose Tatu, dedicat navelor turcești care au navigat pe Dunăre în perioada 1711-1792. O lectură captivantă și cu informații prețioase privind viața dunăreană în perioada secolului al XVI-lea. Citiți și pătrundeți în lumea Dunării de Jos, de acum aproape 3 secole, cu ambarcațiuni la cârma cărora se aflau moldoveni, greci, valahi și turci, vorbind lingua franca, mâncând ciulini, bând vin de Niculițel și bucurându-se de frumusețea sălbatică a fluviului și Deltei Dunării. Nu uitați să apreciați munca scriitorului gălățean, Tudose Tatu, autorul rândurilor de mai jos, pregătite special pentru blogul nostru, până când vor fi cuprinse într-un volum. Lectură sănătoasă!

Nicolae C. Ariton


Nave turcești fluviale de Dunăre (3)

autor Tudose Tatu

   Caic va apare și în cronica lui Miron Costin „Letopisețul Țărâi Moldovei de la Aron Vodă încoace …” acoperind perioada 1594-1661 lucrare terminată în 1675. Îl mai găsim în…

View original post 1,045 more words