Iar aceasta a fost transformată în:
Isprăvile de sezon ale lui Iepurilă Colorilă
pasiuni
Din isprăvile lui Iepurilă Colorilă – agenda-3
Da, anul acesta am și agendă de colorat. Un fel de bullet journal… Primit de Moș Nicolae, și colorat conștiincios, când nu am inspirație pentru scris. (Și în ultima vreme, se întâmplă cam des…)
Din isprăvile lui Iepurilă Colorilă – agenda de colorat -2
Da, anul acesta am și agendă de colorat. Un fel de bullet journal… Primit de Moș Nicolae, și colorat conștiincios, când nu am inspirație pentru scris. (Și în ultima vreme, se întâmplă cam des…)
Va urma…
Din isprăvile lui Iepurilă Colorilă – agenda-1
Da, anul acesta am și agendă de colorat. Un fel de bullet journal… Primit de Moș Nicolae, și colorat conștiincios, când nu am inspirație pentru scris. (Și în ultima vreme, se întâmplă cam des…)
Iepurilă Colorilă vă mai oferă pagini colorate de agendă și semne de carte, pe măsură ce le termină! Cu coloratul, sunt în avans față de săptămâna calendaristică din agendă….
Viking Ulfberht Swords
Interesting how ahead of their times they were…
When we think of Vikings, our minds don’t normally conjure a picture of a miner. So where did the Vikings (and others) get the iron ore to forge their tools and weapons?
As Mats Andersson says on Quora, they literally fished it out of bogs.
Bog Iron
As Wikipedia explains, Europeans developed iron smelting from bog iron during the Pre-Roman Iron Age of the 5th/4th–1st centuries BCE, and most iron of the Viking era (late first millennium CE) came from bog iron.
A lot of Scandinavia is bogland. The acidic conditions make iron settle on the bottom of the bog, in big lumps.
Humans can process bog iron with limited technology, since it does not have to be molten to remove many impurities. All you need is wood for charcoal, clay for the construction of bloomery furnaces, and water for processing.
Due to its easy accessibility and reducibility, bog iron…
View original post 458 more words
Hobby-urile Autorilor Români Contemporani! Partea II
Din viata autorilor romani… Multumesc pentru nominalizare, Cristina!
Scriitorii, pe lângă faptul că sunt scriitori au o mulțime de îndeletniciri și înclinații spre a reda frumosul. Astăzi mi-am propus să aduc în atenția cititorilor mei un articol menit să scoată în față autorul român contemporan cu toate “bijuteriile” cu care se înconjoară prin muncă proprie sau prin felul său individual de a colecționa sau învăța ceva nou. Vă destăinui faptul că am fost încântată să aflu de la fiecare în parte detalii necunoscute, parcă aș fi deschis o cutie a dezvăluirilor! Sper că o să împărtășiți cu mine acest entuziasm!
- Elena Druță autoarea cărții „Împărăția Ultimului Cerb” adoră să brodeze pe lângă citit și scris desigur. Să facă recenzii video la cărțile citite. Îi place și jocurile video, joacă World of Warcraft aproape zilnic!
- Roxana Rusu, autoarea unor serii de cărți pentru copii adoră pictura și lectura. Aceste două pasiuni după spusele scriitoarei o relaxează cel mai mult…
View original post 1,053 more words
Tipuri de scriitori
Sunt pe lume, și au fost încă din timpul când cărțile circulau sub formă de sul de papirus (sau piele de vițel), mai multe tipuri de scriitori:
- scriitori care vor rămâne, cu cărțile lor, în memoria mai multor generații; la un moment dat, devin clasici. Timpul confirmă valoarea scrierilor lor. Cu toții ne-am dori să ajungem în lista aceasta, dar foarte puțini reușesc.
- scriitori de succes, ale căror cărți se vând bine, au parte de o celebritate temporară, dar nu neapărat vor traversa bariera timpului. De exemplu, The Murder of Delicia (1899) de Marie Corelli a vândut 52.000 de exemplare în primul an, fiind o carte cu priză la public, deși cu cronici negative ale criticilor literari. (Cunoaștem și în vremea de azi astfel de bestsellers, criticate, dar cumpărate și citite). În trei ani, a acumulat vânzări de 10.000 Lire, o sumă foarte mare pentru vremea aceea. Iar The Soldier’s Wife (1852), de G. M. W. Reynolds, vândută în foileton, primele două numere, la 2 penny fiecare, s-au vândut în 60.000 de exemplare fiecare numai în prima zi. Mai știe cineva astăzi de ei? Dar au fost vedete la vremea lor.
- Scriitori ai momentului, care scriu mai multe cărți, sunt primite favorabil, eventual pe anumite nișe, rămân în cronici pozitive și negative, dar nici nu au vânzări de succes, nici nu vor deveni clasici. Pur și simplu, au atins nivelul mediu al timpului căruia îi aparțin. Și sper să mă număr și eu în această categorie, alături de majoritatea celor care frecventează cenaclurile cunoscute (și pe care îi cunosc și eu).
- Scriitori obscuri, fără mare succes la cititori – majpritatea, în orice vreme. Nu sunt cunoscuți decât de prieteni, cunoștințe sau dușmani. Unii nu au talent literar – alții poate ar avea un strop, însă nu a fost cultivat, sau sunt la început de drum (și de obicei se găsesc câte unii să-i desființeze din critici neconstructive, făcându-i din start să nu mai încerce). Unii scriu ca o pasiune pe lângă serviciul de bază, sau când ies la pensie, și se străduiesc, frecventând câte un cenaclu literar. Alții consideră că inspirația înseamnă și talent…
- Scriitori care au în ei o singură carte – și aceștia sunt mulți. Despre ei, voi scrie un articol separat. Și nu vorbesc despre cei a căror carte unică a ajuns bestseller sau clasică (vezi Pe aripile vântului de Margaret Mitchell, La răscruce de vânturi de Emily Bronte, Black Beauty de Anna Sewell, Doctor Jivago de Boris Pasternak, De veghe în lanul de secară de JD Salinger), ci despre mulți oameni convinși (pe drept cuvânt) că trăiesc și după moarte atâta vreme cât au scris o carte. Cel mai probabil, intră în categoria scriitorilor obscuri sau, poate, scriitori ai momentului – depinde, de la caz la caz. Mulți vor să scrie una, puțini se apucă și mai puțini termină. Felicitări celor care termină de scris o carte, de așternut gândurile lor pe hârtie! Deja au realizat mai mult decât alții care și-au dorit, dar nu au făcut-o.
Fiecare scriitor are motivele lui de a scrie – unii visează faimă, alții bani, unii au în minte povești care vor afară, să fie scrise și împărtășite cu alții, la fel cum, cu sute de ani înainte, erau povestite din foc de tabără în foc de tabără sau din iarmaroc în iarmaroc… Alții, pur și simplu, vor să lase ceva în urmă, nepoților și cunoștințelor.
Eu sunt de părere că fiecare carte își are cititorii ei, indiferent că sunt 30, 100 sau 300… Și fiecare carte trebuie să aibă parte și de critică constructivă, și de recomandare cercului ideal de cititori. De exemplu, mie nu îmi place literatura erotică, nici cea prea violentă (thriller, gothic, etc) – asta nu înseamnă că nu își au cititorii lor. Și dacă aș da peste o astfel de carte, aș spune că mie nu mi-a plăcut, fiindcă nu fac parte din publicul țintă, dar ar putea să le placă celor care …
Este loc sub soare pentru toate aceste tipuri de scriitori și pentru toate cărțile – publicate pe hârtie sau în diferite formate electronice (unele de descărcat în calculator/ e-reader/ tabletă/ telefon, altele de citit online). Nu ar trebui să fie loc de gâlceavă între ei. (De altfel, două vrăbii se pot certa între ele, deși nu e bine, că, atente la cearta lor, le poate înhăța uliul pe amândouă, dar nu am văzut vrabie să se certe cu căprioara sau cu ursul, decât în filmele Disney…)
Despre meglenoromâni, macedoneni megleni sau vlași…
Ca si aromanii propriu-zisi, meglenoromanii sau meglenii reprezinta o populatie romanica din inima Balcanilor, provenind in majoritate din Macedonia istorica.
Cei mai multi traiesc in satele din regiunea centrala a Macedoniei grecesti, in apropiere de localitatea Livezi, asezare de aromani gramosteni. Printre aceste sate se numara Cupa, Osani, Liumnitsa etc. La granita Macedoniei de Nord cu Grecia o comunitate importanta de megleni traieste in oraselul Gevgelija dar si mai la nord in localitatea Veles.
Exista si numerosi megleni musulmani ai caror stramosi au trecut in perioada otomana de la ortodoxie la islam. Acestia formeaza in prezent comunitati compacte in partea europeana a Turciei
In Romania familii de meglenoromani se gasesc in Constanta, in sate din Baragan si Banat insa cei mai multi locuiesc la Cerna in judetul Tulcea, acolo fiind singura comunitate mare meglena din tara.
Diferentele intre aromani si meglenoromani constau in primul rand in faptul ca cei din…
View original post 299 more words
Forty Fabulous Venetian Resources
Because Venice is my love, too…
Winter images from La Venessiana
La Venessiana, a blog-and-so-much-more offered by Iris Loredana and her grandmother Lina, just released the newest “40 Resources for You to Connect with Venice in 2021.” Until we can travel there in person, this page full of treasures will keep you busy with museum virtual tours, websites, books, videos, and articles in both English and Italian.
And guess what–Iris also includes Venice Rising: Aqua Granda, Pandemic, Rebirth!
Of course, Iris is one of the contributors to this anthology of stories about the 2019 flood and the 2020 lockdown. She is a treasure trove of information about Venetian history, foods, herbs–it’s a very long list, the many things she can share with you about Venice!
So do yourself a favor and check out her resource list. Even the photos will make you pine for the soft winter days Venice offers.
How Latin Became Modern Italian
Taking into account that my characters are Venetians and Genovese a while before the Unification of Italy, it is even more interesting…
In my last post, I explored some ways in which a new language is born.
This post examines one of the best-known historical examples (at least for anyone in the West): the way that Latin became modern Italian. As Luca Guala explains on Quora, the road taken was neither simple nor straightforward.
High Latin vs. Vulgar Latin
What we call today Latin is the language in which the classical works of Cicero, Caesar, Catullus, and Virgil were written. The language in which European erudites engaged in conversation from Rotterdam to Palermo in the middle ages. The language in which the Catholic mass was celebrated until 1965. One of the two current official languages of the Vatican.
However, this Latin was never really spoken by people, save for a few thousand people in Rome, at the very start of Roman civilization.
Instead, people spoke its contemporary, Vulgar Latin.
The…
View original post 1,945 more words
Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts 
You must be logged in to post a comment.