NaNoWriMo is starting tomorrow!

NaNo Municipal Liaison.jpg

NaNoWriMo is starting tomorrow.  This year, I have been appointed Local Municipal Liaison for Bucharest. I hope to succeed to co-ordinate the meetings and make them happen, to create a united group – more united even than the previous years, when I loved it.

I am nervous, what if I can’t succeed with it? What if the task is bigger than me?

This month’s project is finishing the novel I started at my first NaNo, in 2016. Yes, I always finish what I start, just that, in some cases, it takes some time (when other writings are higher priority, for a reason or another – since November 2016, I have published 7 books, and 2 more are coming until the end of the year. Out of these 9 all, at least 5, if not more, have been edited, finished, polished or written entirely during NaNoWriMo events  – Novembers, Aprils ad Julys). It is a historical adventure, focusing on the Golden Age of Pyracy – in the time, but not in the style of Black Sails (neither Pirates of the Caribbean). If In November 2016 I titled it THE PRICE OF FREEDOM, now I know it is the title of the whole series, planned to have at least 4 independent volumes (if not 6). The first volume will be titled SWORD ANGEL, and the second, which I think I’ll start this November, SWORN BROTHERS.

More information about all the event, later during the month… or at its end.

Previous NaNoWriMo related posts in English:

Before my first NaNo, 2016, then NaNoWriMo 2016 conclusions and, with it, The fantastic five winnersNovember 2017Losing it in November 2018April 2019 camp

Previous NaNoWriMo related posts in Romanian (comprising, i.a., quotes from the writing in progress):

Noiembrie 2016, Noiembrie 2016Noiembrie 2017 , Noiembrie 2017Aprilie 2018iulie 2018noiembrie 2018Concluzii utile decembrie 2018

Nuntă însângerată

Convorbiri

(publicată în revista CONVORBIRI LITERAR-ARTISTICE, nr. 12/2019)

 

Orășelul, un ac în carul cu fân al Imperiului Otoman, era împodobit de sărbătoare în lunea aceea de început de vară. Tânărul primar, cel mai înalt rang pe care o raia ortodoxă îl putea obține, se însura. Hora tradițională umplea pajiștea. Veniseră oameni din destule sate și orășele din jur să petreacă împreună cu rudele lor de aici.

Dimitri, un bărbat de vreo treizeci de ani, suficient de bogat cât să-și fi cumpărat funcția de la autoritățile turcești, era apreciat în comunitate. Putea să fi luat pe oricare dintre fetele satului. Dar, în locul uneia care abia atinsese anii ieșirii la horă, cum își alegeau majoritatea, el pusese ochii pe Maria, o mireasă mai în vârstă decât altele. Avea să împlinească, în curând, douăzeci și cinci de ani. Destui o considerau fată bătrână, în ciuda zestrei bune, a onoarei ireproșabile și a familiei bune din care provenea.

În zorii adolescenței, ea fusese logodită cu altul, care plecase în străinătate, să adune bani de nuntă. Se întâmpla adesea pe acolo ca tinerii să-și caute norocul sub stele îndepărtate, întorcându-se cu averea necesară întemeierii unei familii. Alții rămâneau departe, cu voia lor sau pentru că nu reușiseră să învingă sărăcia. Unii se stingeau prin străini, uciși de boli, de tâlhari sau de condițiile de muncă.

De logodnicul Mariei nu se mai știa nimic. Părinții ei așteptaseră, după datină, șapte ani, întoarcerea lui. Pe urmă, îl acceptaseră pe Dimitri ca ginere. Putea ea să se împotrivească alegerii? În niciun caz. Tot satul ar fi condamnat-o. Se resemnase. Cel puțin, nu-i va mai spune nimeni fată bătrână. Va fi soția primarului, cu o gospodărie înfloritoare de condus.

În vremurile acelea, în zonă, o nuntă, cu toate obiceiurile care trebuiau împlinite, dura o săptămână întreagă – de miercuri până miercuri. Miercurea se frământa coca pentru colacii de nuntă. Ambele perechi de socri puneau monede de aur și argint în aluat. Joia, familia mirelui venea la mireasă. Se făcea schimb de daruri și plecau cu zestrea miresei. Vineri, mireasa petrecea cu familia ei, mirele cu ai lui și cu nașii. Era cusută flamura de nuntă, primind în vârfuri trei mere roșii, simbolul fecioriei. Nimeni nu se îndoia că Maria își așteptase, castă, mirele – fie el primul logodnic, Ghiorghi, sau cel sortit, până la urmă, să-i fie soț, Dimitri.

Sâmbăta mirele era ras de cavalerii de onoare, iar mireasa era ajutată de domnișoarele ei de onoare să se pregătească pentru părăsirea casei părintești. Își luau rămas bun de la feciorie, știind că, de mâine, vor fi numărați printre oamenii căsătoriți.

Ceremonia religioasă avea loc duminică. Nașii de cununie veneau să ia mireasa. Se întindea masa și până la ora slujbei, se petrecea la casa miresei. Aveau loc noi schimburi de daruri, se juca hora miresei. Mireasa primea o monedă de aur, s-o poarte la gât, apoi se cânta versiunea locală de “Ia-ți, mireasă, ziua bună.”

După taina cununiei, toți s-au dus la casa mirelui. Maria făcu semnul crucii pe pragul ușii, cu două pâini la subțiori și cu un ulcior cu apă în mâna stângă, astfel încât viața de femeie măritată să-i fie îmbelșugată, cu voia Domnului. Intră în casă, alături de Dimitri. Soacra mare îi primi cu un ștergar alb, învelindu-i pe amândoi în el și trăgându-i înăuntru. Din acea clipă, Maria făcea parte din familia primarului.

Deși măritată legal și religios încă de duminică, deci, încredințată familiei mirelui, în noaptea de duminică spre luni nora era onorată ca mireasă, nu încă nevastă pe deplin. Își petrecea vremea cu soacra și cumnatele, pentru a întări legăturile cu noua familie. Abia marți dimineață se juca rachiul roșu.

Acum era luni după amiază. Petrecerea de la casa primarului era în toi. Curtea era prea mică pentru câți musafiri veniseră. Au mutat hora pe o pajiște din apropiere. Flamura albă de nuntă, cu merele roșii în vârf, flutura în capul horei, în mâna miresei. Era frumoasă. Toată lumea o admira. Bârfitoarele se mirau ce noroc dăduse peste ea.

Din depărtare venea un călăreț. Asculta și el cântecele de nuntă. Nimeni nu-l recunoscuse. Se apropie și descălecă. Văzu mirele și mireasa.

– Să vă trăiască perechea, să aibe mulți copii și să procopsească! Bucurați-vă de nuntă, cu sănătate! I-am adus un dar miresei, că-i sunt văr de departe.

Maria, auzind vocea, se grăbi spre el, cu inima bătând să-i spargă pieptul. Se împlinise, cu anii, însă era vocea iubitului din adolescență, care-i apărea în vis de atâția ani. Ghiorghi, logodnicul ei demult pierdut, cel pe care l-ar fi așteptat o viață, dacă tatăl ei nu ar fi insistat s-o mărite cu primarul, sosise prea târziu. Încă mai păstra ceva din trăsăturile flăcăiandrului de odinioară, cel de-o seamă cu ea, deși oboseala și lipsurile lăsaseră urme pe chipul lui. Se vedea că munca prin străini nu-i fusese ușoară.

– Mă recunoști? o întrebă el, cu lacrimi în glas. Ai tot dreptul să mă fi uitat, sau să mă disprețuiești, fiindcă am lipsit aproape nouă ani. Dumnezeu știe că nu am putut ajunge mai repede la tine. Am fost prins în războiul iscat pe meleagurile acelea. Nimeni nu a avut voie să părăsească țara până la proclamarea păcii. Ia-ți inelul înapoi și trăiește în pace cu noul tău soț! Vă doresc o viață lungă, fericită!

Inima îi era grea de tristețe, nu de resentimente. El știa cum se petreceau lucrurile. Părinții hotărau nunțile copiilor. Nu era vina ei că nu îl așteptase; așa le fusese soarta. Maria nu-i fusese menită lui; altfel, Ghiorghi s-ar fi putut întoarce când promisese.

Mireasa, însă, nu voia să știe de nimic altceva. Nu-i păsa că era deja măritată legal și parte a noii familii, nici că toată lumea era martoră scenei. Îi sări în brațe, fericită:

– Ghiorghi, ce bine că te-ai întors! Nimeni nu m-a crezut când le-am spus că vei veni înapoi la mine!

Aceasta era o jignire pe care mirele n-o putea îndura. Ca primar, avea dreptul să poarte armă, pentru a asigura respectarea legilor printre ai lui. Doar că nu putea intra în conflict cu un musulman. Așa că luă pușca – aflată la îndemână, din moment ce începutul horei fusese marcat de o salvă de bucurie, în aer – o încărcă și îl ținti pe Ghiorghi. Cu atenția concentrată la Maria, acesta nu-l văzuse. Simți arsura crâncenă și se prăbuși la picioarele ei.

– Nu voiam să trăiesc fără ea, așa că mi-ai făcut un bine. Viață lungă împreună să aveți! spuse el, cu ultima răsuflare.

Se stinse privind-o pe Maria în ochi. Aceasta, plângând în hohote, protestă:

– Ghiorghi, cum poți să crezi că aș putea trăi vreo clipă împreună cu cel care te-a ucis? Blestemat să fie omul mânjit cu sânge pe mâini. Luați-l de lângă mine! Eu nu m-aș mărita cu altcineva decât cu mortul. La mănăstire e locul meu, să mă rog pentru iertarea păcatelor tuturor celor care mi-au înecat viața într-un val de sânge.

Nuntașii s-au răspândit care-ncotro, îngroziți. Au spus povestea nunții însângerate de atâtea ori, încât a devenit cântec, răspândit de la o stână la alta, și de la un foc de tabără al caravanelor de negustori la altul. Lacrimile miresei călugărite se pare că au fost izvorul unei fântâni cu apă sărată ca ele, spre amintirea tristului eveniment.

Ocrotiți de sirene – un nou volum de proză scurtă de lansat la GAUDEAMUS

Coperta OCROTITI DE SIRENE

Acest volum este editat cu contribuția ADEPC și revistei Arena literară, urmare a premiului „Fănuș Neagu” câștigat de autoare cu proza „Viață pentru viață”, în cadrul ediției a III-a a Concursului Național de Proză Scurtă „Nicolae Velea”.

Vă așteptăm la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, duminică 24.11.2019, începând cu ora 13, la sala Virgil Madgearu, pentru festivitatea de premiere, lansarea antologiei dedicate Revoluției din 1989, care cuprinde lucrările premiate în cadrul ediției a III-a a Concursului Național de Proză Scurtă „Nicolae Velea” și lansarea volumelor editate ca premiu de către câștigători.

Veți găsi în volumul acesta o nouă aventură a lui El Moreno, cunoscut deja din Soarta mercenarului și alte destine, editată ca premiu la concursul de anul trecut, veți face cunoștință cu căpitanul de pirați Sol Picador și navigatorul său, Andrea da Colomba, zis Îngerul cu Sabie și, mai ales, veți cunoaște legendele mai multor sirene care ocrotesc marinari sau scufundă îndrăzneți…

 

Jocul de-a v-ați ascunselea

Si alt punct de vedere, al altei iubitoare de carte, despre acelasi roman de debut al lui Em Madara.

Dana Fodor Mateescu

Nimeresc pe niște ulicioare rustice. Nasul meu detectează cina cu acuratețe de vreo sută de pași. Caut un loc pe terasa Pensiunii Csatari și comand repede. Masa are vedere spre râul şi sălciile pletoase din curtea cochetă a pensiunii. Nu ştiu ce-mi face mintea să stea în loc: clipocitul apei sau iarba care vibrează, pătrunsă de soare la asfinţit. Este verdele din grădina raiului.

Scot bilețelul albastru. Singura fărâmă de scop care mă mai mișcă într-o direcție oarecare. Naufragiații care dau din mâini şi din picioare, agățați de o scândură în mijlocul oceanului, suferă de aceeaşi iluzie ca mine. Cred aiurea că zbaterea lor îi duce undeva.

Mă uit la bilet, fără să clipesc. Albăstrelul nu se intimidează.

— Gulașul dumneavoastră.

— Mulțumesc, zic încercând să-mi țin saliva în gură.

Pornesc asaltul cu lingura.

Dar mai am o mână liberă, care nu-și găsește liniștea. Netezesc hârtia. O fac să pivoteze…

View original post 378 more words

Jocul de-a V-ați ascunselea – Em Madara

O recenzie interesanta, pentru o carte interesanta, pe care o voi citi si eu, dupa Gaudeamus.

Lansarea oficială  va avea loc la târgul internațional de carte Gaudeamus, sâmbătă 23 noiembrie 2019, la ora 13:30, în spațiul de evenimente MIRCEA SÂNTIMBREANU (găzduit de Romexpo).

adropofinspiration

Jocul de-a v-at ascunselea

Piața de carte din România se mărește constant în zilele noastre, ceea ce nu poate fi decât îmbucurător. Oameni pe care îi știu din blogosferă decid să publice, iar asta este foarte bine, atunci când au ceva de spus. Acesta este și cazul cărții de față, scrisă de Em Madara, pe care o urmăresc pe blogul cu același nume – Jocul de-a V-ați ascunselea.

Am descoperit astfel un roman contemporan surprinzător, care atinge zone foarte familiare multora dintre noi, mai ales generației celor trecuți de 30 de ani, din care fac parte și protagoniștii Ada și Anton.

Încă de pe prima pagină a romanului se remarcă trei păpuși Matrioșka, pe care sunt scrise motto-urile ce vor urmări fiecare capitol, ca un fel de incantație: “Jojo decide să joace“, “Cine nu e gata, îl iau cu lopata!” și “Ultimul scapă turma!?“. Despre ce…

View original post 637 more words

Emotional Beats Wins Second Award

Congratulations, Nicholas! Polla sinharitiria!

And yes, maybe others want to know about it too….

Nicholas C. Rossis

Emotional Beats header ad | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's books

I was just notified that my emotional thesaurus book, Emotional Beats: How to Easily Convert your Writing into Palpable Feelings, has been selected as a FINALIST in the TopShelf Book Awards!

Emotional Beats: How to Easily Convert your Writing into Palpable Feelings

Emotional Beats is an award-winning finalist in the 2019 TopShelf Indie Book Awards Emotional Beats is an award-winning finalist in the 2019 TopShelf Indie Book Awards

Because of the way our brains are wired, readers empathize more strongly if you don’t name the emotion you are trying to describe. As soon as you name an emotion, readers go into thinking mode. And when they think about an emotion, they distance themselves from feeling it.

A great way to show anger, fear, indifference, and the whole range of emotions that characterize the human experience, is through beats. These action snippets that pepper dialogue can help describe a wide range of emotions, while avoiding lazy writing. The power of beats lies…

View original post 78 more words

Haideți la premii printr-un simplu de-a v-ați ascunselea

Fiindca imi sunt dragi si autoarea, si cea care face recenzia… si abia astept sa citesc cartea, ceea ce va doresc si voua!

Despre sufletul meu

Prima dată când am citit-o pe Em mi s-a părut că lumea ei este sofisticată, nu ca a mea. În lumea ei erau jocuri de oameni mari, iar eu nu prea intru în ele. Recuperez ceea ce am pierdut în copilărie: m-am maturizat rapid, așa că nu am avut timp de jucării. Lasă că mă ocup acum de ele! Și nu-mi mai pasă de oamenii mari.

Dar aceasta a fost eterna mea impresie – că pot sări peste propunerile maturilor. Se pare, însă, că există și maturi de care trebuie să țin cont – și unul dintre ei este Em. (De aceea mi-am stabilit eu o limită de 50 de pagini dintr-o carte, după care o las jos din mână; dacă o las după prima pagină s-ar putea să pierd! Nu întotdeauna calci cu dreptul – nici ca om, nici ca personaj de roman!) După ce am revenit, mi-am…

View original post 291 more words

Fantasy

I simply loved it and I am sure you will, too!

adropofinspiration

camping-2790968_960_720

Here by the sea

a flute is playing

a most intriguing melody.

Come stranger,

join me by the fire,

break my bread

and drink my water.

Watch in the flames

the shape of water,

the shape of air,

the shape of all.

A gate is near.

The gate of thunder,

the dawn is breaking,

it’s upon us.

Don’t stop to look over the shoulder,

don’t shy your eyes,

the light is new.

View original post

Lume, lume, s-a deschis biblioteca virtuală tulceană www.tulceacultural.ro

Interesant.

MISTERELE DUNARII


Stimați tulceni, începând de vineri 18 octombrie 2019, s-a deschis biblioteca on-line a Tulcei, la adresa http://www.tulceacultural.ro cu program non-stop: 7/7, 24/24… Deocamdată se poate citi aproape toată colecția revistei culturale „Steaua Dobrogei”, seria 1999-2012., însumând 18 numere și 4000 de pagini urmând, ca în perioada imediat următoare să se adauge alte reviste, ziare și chiar cărți. Pentru că subtitlul bibliotecii virtuale este „loc de pescuit cultură tulceană”, musai o să vă ținem la curent și cu locurile și datele unde „dă” cel mai bine cultura. Intrarea gratuită, ieșirea la fel. Dați click pe imaginea de sus, sau pe linkul de mai jos. Pentru a „frunzări” o revistă, click pe coperta numărului care vă interesează, apoi pe cuprins și după câteva clipe de așteptare se va deschide conținutul. Bibliotecă administrată de MistereleDunării. Dacă sunt probleme tehnice, nu ezitați se ne anunțați. Dacă se oprește curentul sau internetul, nu avem nici…

View original post 7 more words

The Fire That Sunk The Titanic

Very interesting!

Nicholas C. Rossis

Titanic | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksWhat’s that you say, it was an iceberg which sank the Titanic? Sure, but why did the iceberg cut through the ship’s steel like it was hot butter? Senan Molony, Titanic expert and author of Titanic: why she collided, why she sank, why she should never have sailed, believes he has the answer: a fire that burned for days, possibly weeks, inside the ship had weakened the hull and bulkheads.

Amazingly enough, this fire was still burning when the Titanic sailed. Even worse, the ship’s crew knew of this but was under intense pressure to sail anyway… and they did.

A fatal shot

As History 101 explains, the new information was unearthed by Molony in 2017, when a photo album was discovered in an attic that held never-before-seen photographs of the Titanic before its maiden voyage. As he spoke to photo album owner, Titanic enthusiast Steve Raffield, Molony saw…

View original post 2,242 more words