Nicolae VASILE – Volumul II, Enciclopedia SCRIITORI din GENERAȚIA 2000

A aparut volumul doi al enciclopediei literare! Multumim domnului dr. Ing. Nicolae Vasile, conducatorul cenaclului literar LiterarIng, ca ne-a pus la dispozitie formatul electronic al enciclopediei!

Reviste de cultură

                                                                

Enciclopedia de față trebuie privită nu ca o catalogare de tip dicționar în care cărțile tind să se regrupeze virtual în căsuțele clasificate ale bibliotecomiei, ci ca un organism viu. Meritul absolut al cărții este, în primul rând, unul estetic și, de aici, consecința – valoarea culturală. Acest lucru, reprezintă tocmai nivelul înalt al promovării judecății de valoare privind, bunăoară, existența ca atare a fenomenului greu de cuantificat. Nicolae Vasile are temeinice cunoștințe de filozofia, statistica și sociologia fenomenului cultural-artistic, el ia în calcul media producției epocii (Paul Georgescu) spre a stabili, în cunoștință de cauză, coordonatele cronologice ale valorii literare făcând trimitere prin acel „din” la o anume structură estetică a generației 2000, deși sunt aici probleme extrem de dificile, dat fiind faptul că această „generație” este și nu este ea însăși perfect cuprinsă în indici cronologici.

O altă calitate a studiului este faptul că pune la dispoziția…

View original post 211 more words

Haideţi la Brăila, la raia !

Este orașul meu de suflet!

MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea

     După două postări dedicate bacalaureatului, ne întoarcem la istoria Dunării, care ne place atât de mult. Cu ocazia aceasta, mă ţin şi eu de cuvânt privind un articol despre raiaua Brăilei, cam târziu, ce-i drept… dar mai bine mai târziu, decât niciodată.

     Aşa cum spuneam în postări mai de demult, confuzia şi asemănarea dintre Tulcea şi Brăila – strict din punct de vedere istoric – este destul de mare, pentru noi, nespecialiştii. Faptul că sunt tot pe malul Dunării, pentru mine, cel puţin, însemna că sunt două oraşe destul de asemănătoare. Nu prea!

View original post 503 more words

Citind-o pe Marina Costa. Cartea “De dor, de dragoste, de moarte”

O recenzie marca Cristina, la De dor, de dragoste, de moarte. Multumesc mult!

Vorbe pentru suflet...

Marina Costa a debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul intitulat “Pribegii mărilor”. A urmat, în anul 2017, la aceeași editură, “Vieți în vâltoare”, ambele romane istorice, iar în anul 2018 romanele pentru adolescenți “Prietenii dreptății”, la Editura Astralis, și “Echipajul”, la Editura Amanda Edit. Anul 2019 a început cu apariția volumului de proză scurtă “Soarta mercenarului și alte destine”, la Editura Hoffmann, urmat de romanul istoric de aventuri “Farmecul mării”, la Amanda Edit, și de prezentul “Alte vâltori ale vieții”, la Editura Betta.
De asemenea, Marina Costa a publicat poezii în antologiile “Poeți în ARENĂ”, 2018, “Sub semnul iubirii”, 2019, în antologia bilingvă româno-turcă “Din universul poeziei române actuale”, toate apărute la Editura Betta, și proză scurtă în antologiile “Sub cupola Unirii”, Editura Betta 2018, “Amprente pe cerul înstelat”, Editura Astralis 2018, “Noi am sărbătorit Centenarul Unirii – 2018”, Editura Amanda Edit 2018, “Rația de libertate”…

View original post 441 more words

VISITAMOS LA NAO VICTORIA, RÉPLICA DEL PRIMER BARCO EN CIRCUNNAVEGAR EL MUNDO

Los barcos veleros que me encantan tanto… Gracias para escribir sobre ellos!

Foro Naval

Proveniente de Puerto Sherry, la réplica de la nao Victoria con la que Juan Sebastián de Elcano dió la primera vuelta al mundo de la historia, visita el puerto de La Bajadilla de Marbella por segunda vez, comenzando así su periplo europeo para conmemorar el V Centenario de la Primera Circunnavegación del Planeta.

La Nao Victoria atracada en el puerto de La Bajadilla durante la primera visita que realizó a Marbella en el año 2016 (Foto: JuanCris Ortiz)

Esta réplica fue construida en el año 1991 bajo la dirección de Ignacio Fernández Vial, que realizó una enorme labor de investigación previa en el Archivo General de Indias de Sevilla, para que participara en la EXPO 92 de Sevilla en un estado lo más fiel posible a la original, saltando a los noticieros por su accidentada botadura en Isla Cristina, en el que por motivos protocolarios las autoridades no tuvieron en…

View original post 1,950 more words

What Were Stone Age Clothes Made of?

Very interesting for historical nerds like me…

Nicholas C. Rossis

Many fantasy books mention clothes. These are usually made of wool or linen. If there’s an “Asian” civilization nearby, perhaps even silk. But what did early civilizations really use for their clothes? I’m not talking about Medieval clothes or even Roman ones. I’m talking before that. Way before. About 8,000 years before that, to be exact.

A recent study mentioned in Phys.org answers that question with a surprising answer.

Çatalhöyük

As many as 10,000 people lived in Çatalhöyük (ancient Iconium) in Turkey some 8,000-9,000 years ago. This makes it the largest known settlement from what archaeologists call the Neolithic and Chalcolithic periods.

The inhabitants lived in mudbrick houses that were crammed together. No footpaths or streets were used between the dwellings, which were clustered in a honeycomb-like maze. Most were accessed by holes in the ceiling and doors on the side of the houses, with doors reached by ladders…

View original post 855 more words

Did YOU know?

Just for fun… Trivia!

Chris The Story Reading Ape's Blog

Q: Why men’s clothes have buttons on the right while women’s clothes have buttons on the left?

A: When buttons were invented, they were very expensive and worn primarily by the rich. Since most people are right-handed, it is easier to push buttons on the right through holes on the left. Because wealthy women were dressed by maids, dressmakers put the buttons on the maid’s right! And that’s where women’s buttons have remained since.

Q: Why ships and aircraft use ‘mayday’ as their call for help?

A: This comes from the French word m’aidez –meaning ‘help me’ — and is pronounced, approximately, ‘mayday.’

Q: Why zero scores in tennis called ‘love’?

A: In France , where tennis became popular, round zero on the scoreboard looked like an egg and was called ‘l’oeuf,’ which is French for ‘egg.’ When tennis was introduced in the US, Americans (mis)pronounced it ‘love.’

Q. Why…

View original post 485 more words

Citind-o pe Simona Mihuțiu. Cartea “Liberi să (nu) gândim”

Și mie îmi plac mult scrierile Simonei Mihuțiu, care a primit premiul Constantin Stan anul acesta la Concursul Național de Proză Scurtă Nicolae Velea!

Vorbe pentru suflet...

Autoarea Simona Mihuțiu este medic oncolog. Privește în față boala și moartea în fiecare zi, ducând o luptă susținută care lasă urme în gând și în suflet. Mama ei și-a dorit ca ea să ajungă medic și, iată, dorința i s-a împlinit, tatăl acesteia o văzuse scriitoare, și aici tot autoarea s-a realizat cu succes. Brașovul e orașul copilăriei autoarei, studiile și le-a finalizat la Cluj-Napoca, în Bucovina, a fost medic de țară și, într-un final s-a stabilit în vestul țării, în Oradea. E căsătorită tot cu un medic, care a făcut din meseria lui o artă. În relația cu el se declară împlinită.

Autoarea are în palmaresul său niște cărți ce se așează pe suflet într-un mod fenomenal, acestea sunt „Fereastră spre mâine „, „Destinul, o jucărie stricată” iar anul acesta i-a adus încă două, una despre care voi vorbi chiar astăzi,
“Liberi să nu gândim – Povestiri despre…

View original post 839 more words

Donez!

Aceasta a fost colecția revistelor Magazin Istoric circa 1970-1976 – deja donată. Șifonierul pe care a fost, promis deja, așteaptă și el să fie luat…

Cam rar am postări personale, dar s-au adunat mai multe frustrări și simt că dacă nu le scriu, cine știe cum aș putea răbufni.

Situația face ca în ultima vreme să am de golit și renovat un apartament. Ceea ce înseamnă ori să arunc tot ce nu mai îmi trebuie, fără discernământ, ori să fiu omul care se gândește și la alții, și la ecologie, etc. și să donez tot ce este în stare suficient de bună pentru a putea fi folosit de altcineva – mobilă, îmbrăcăminte, cărți, etc. Să se bucure cei cărora le folosesc!

Există și diverse grupuri pe FB care pun în legătură oameni care donează ceva în București cu cei care au nevoie de acele obiecte, grupuri de colecționari (revistele Magazin Istoric și timbrele, de exemplu, se încadrează aici), de amatori de lucru de mână (eu nu m-am înscris la ultimul, am preferat să contactez persoane cu astfel de preocupări pe care le cunoșteam deja și să le întreb dacă nu vor ce îmi prisosea, că pentru mine nu s-a inventat lucrul manual!)

Buuunnn… Postezi fotografia obiectului, scrii ce donezi, și din ce cartier se ridică. După care, cineva spune că îl interesează, iar tu scrii că este rezervat, să știe ceilalți, să nu mai scrie…

Dar crezi că nu-ți mai scriu? Am donat acum o lună electrocasnicele din bucătărie; vă vine să credeți că încă îmi scriu oameni să mă întrebe dacă le mai am/ dacă mai este valabil anunțul, când eu am precizat clar, încă de atunci, că au fost donate? Sau că după ce au fost rezervate (orice lucru!) urmează încă o listă de doritori care, aparent, nu știu să citească… Iar dacă mi-am exprimat această mirare față de cineva care a făcut același lucru, mi-a spus că am o limbă ascuțită și generez energie negativă! Dacă și asta este limbă ascuțită, atunci cele pe care le știu eu posesoare cu adevărat ale acestei trăsături de caracter, sunt îngerași…

Altcineva, îmi spune că le vrea, dar nu are transport, n-aș putea să i le și aduc? Adică cum vine asta? După ce că este pe gratis, nu poți nici să te deplasezi să le iei, și să găsești pe cineva cu mașină? Nu plătești obiectele, deci poți plăti un taxi, în cel mai rău caz, dacă nu ai niciun prieten cu mașină!

Alții, spun că vin să le ia, au nevoie, etc… dar nu mai vin după ele și aștepți ca fraiera.

Cazuri, și cazuri… Persoane de toate felurile. Poate, ca scriitor, îmi prinde bine să-i studiez, dar…

Înfrânții lui Valentin Șerbu

Interesant scriitor tulcean…

MISTERELE DUNĂRII-despre Dunăre și Tulcea

Citind, aproape, din scoarță în scoarță penultimul volum publicat de Valentin Șerbu, „Tărâm necunoscut”, în anul 1983, cu ocazia digitizării acestuia și republicării în format electronic pe site-ul www.tulceacultural.ro, am descoperit un alt scriitor Valentin Șerbu. Ca aproape toți tulcenii, care nu i-au citit întreaga operă, alcătuită din 13 volume, am constatat cu ocazia acestei lecturi că distinsul nostru autor nu este doar un satiric, situat la granița umorului cu tragicul provincial, ci și un minunat creator de fantastic și mister. În plus, nuvele cuprinse în acest tom sunt dedicate în totalitate Deltei Dunării, iar orașul Tulcea este citat de nu mai puțin de 12 ori, în comparație cu volumul „La iarbă verde”, unde nici măcar nu este amintit. Credem că cea mai reușită nuvelă, dina cest volum, o reprezintă „Înfrânții”, despre care greu îți dai seama dacă este un text de ficțiune sau o sumă de cronici istorice…

View original post 2,360 more words

De dor, De dragoste, De moarte. Marina Costa

Multumesc mult, Adrian, pentru recenzie!

CIMPOERU ADRIAN

Talentata autoare de origine română, doamna Marina Costa, ne surprinde și în 2021 cu o nouă apariție literară, volumul de proză scurtă intitulat “De dor, De dragoste, De moarte”, publicat la editura Astralis.

Înainte de a intra într-o amănunțită discuție despre această minunată creație, țin să menționez că pe autoarea Marina Costa o găsiți on-line pe Instagram, Facebook sau blog.

Revenind, dragi cititori, la subiectul zilei de astăzi. Da, pot spune că am adăugat un nou titlu pe lista preferatelor, în topul cărților lecturate de mine anul acesta sau, mai bine zis, dintotdeauna. Nu aș putea să scriu o recenzie “propriu-zisa”, în care să urmăresc anumite date cronologice de la început la final, deoarece avem 16 povestiri de proza scurta, 16 fire narative, însa voi încerca să acopăr cât mai mult din conținutul cărții, fără a oferi, desigur, vreun spoiler.

Textele cuprinse în acest volum sunt:

View original post 401 more words