Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!
Blues-ul negrilor de luptă împotriva nedreptăților
”În adâncul inimii
Eu sper şi cred
Că vom învinge într-o zi!
Vrem să fim liberi mereu
Şi să ne dăm mâna…
Vom trăi cu toţii în pace şi
Vom învinge într-o zi!”
Agustina de Sonora – și cum e cu ridicatul în slăvi, la sfârșit…
Cântecul celor cincisprezece ani (doar ca pe youtube in versiunea găsită, nu e adaptat pentru aceasta aniversare):
“Să sărbătorim împreună, domnilor,
Această zi cu deosebită plăcere,
Şi fie ca sfântul patron să-ţi ocrotească
Veşnic inima credincioasă!
Trăieşte fericită în lume,
Cu mintea netulburată!
Îţi vom pune cunună de lauri pe frunte
Şi perle şi scoici din ocean.
Dumnezeu binecuvântează această zi norocoasă
Şi pe cea pe care o ador
Astăzi îngerii cântă în cor
Pentru cei cincisprezece ani ce-mplineşti.
Stelele se îmbracă de gală
Şi luna se umple de încântare
La această frumoasă aniversare
Dumnezeu binecuvântează această zi de plăceri.
N-a rămas decât o amintire
Din copilăria ce te părăseşte.
Îţi serbăm a cincisprezecea aniversare,
Prietenii tăi, părinţii şi eu!”
Dansul pălăriei, de la care a pornit povestea lor de dragoste.
EL JARABE TAPATÍO – EN VIVO – 1989
Dedicația de pe partitura misterioasă – Nat “King” Cole | las chiapanecas
O prefer cu accent american, cântată de Nat King Cole, pentru că celelalte versiuni arată mai mult dansul de fete decât cântecul vocal în sine (sau au doar o frantura din cantecul vocal, si nu cea potrivita).
„Am rupt o garoafă şi am plecat în munţi,
Pe drumul din sus de fermă.
Calul meu credincios m-a dus ca vântul
Să ajung mai repede lângă tine.
Frumoasă floare de aprilie,
Poftim această garoafă
Pe care ţi-o dedic cu toată pasiunea.
Nu mă refuza, că taina iubirii mele
Este pe buzele tale!”
Și dedicațiile Emiliei, una declarată – Quien sera de Celia Cruz
„Cine o fi cel care mă iubeşte? Cine o fi, cine o fi?
Cine o fi cel care-mi dăruieşte iubirea sa? Cine o fi, cine o fi?
Nu ştiu dacă într-o bună zi îl voi putea întâlni
Nu ştiu, nu ştiu…
Nu ştiu dacă voi mai iubi vreodată…”
și una nedeclarată – Clavelitos a Saritei Montiel, să-l facă pe misteriosul admirator să se dea de gol.
Garofiţe, cui dăruiesc garofiţe?
Garofiţe, pe care le dăruiesc cu ochii închişi
Şi le port la pieptul meu, la un preţ modest,
Roşii, încondeiate şi multicolore.
Dacă mă iubeşti, dragul meu,
Îţi voi oferi o garofiţă frumoasă
Şi vei vedea că vom pleca de mână,
Şi vom rămâne împreună într-un colţ…
Dacă mă iubeşti, mândrul meu de la munte,
Eu te iubesc mai mult pe tine,
Şi toate garofiţele din lume vor fi pentru tine!”
În versiunea inițială a romanului, Jose îi răspunsese (în seara primului sărut, după ce i se povestise odiseea dedicației misterioase) cu altă dedicație cu garoafe, însă, desigur, am șters multe cântece din versiunea finală – ceea ce nu înseamnă că nu vi-l pot oferi aici, pe blog:
„Garofiţe, garofiţe ale inimii mele,
Îţi aduc garofiţe de culoarea căpşunilor.
Dacă vreodată nu voi mai reuşi să-ţi aduc garofiţe
Să nu crezi că nu te mai iubesc,
Ci doar că nu am reuşit să le culeg atunci.
Alaltăseară la miezul nopţii
Ţi-am văzut gura ca o vişină
Şi nu există în tot Santa Cruz
Altă guriţă mai frumoasă.
Şi apoi, văzând garoafa pe care o purtai în păr
Am crezut că văd un norişor de pe cer…
Fetiţo, dă-mi garoafa gurii tale!
Pentru asta nu trebuie să te ruşinezi!
Eu îţi voi da un clopoţel, ţi-l promit, fetiţă,
Dacă îmi dai mierea din guriţă!”
Melodia aminteşte în realitate de Santa Cruz, o localitate din Mexic, însă oraşul Nogales din Arizona este situat în comitatul Santa Cruz, ceea ce dă nuanţa dedicaţiei.
Javier Solis Novillero – este cantecul cu care se deschid corridele.
„Într-o duminică după amiază a ieşit în arenă
Să-şi liniştească emoţiile de novillero.
Toreador viteaz, desfăşoară mantia
Fără teamă de moarte.
Fecioara Maria te are în grijă,
Vălul ei sfânt de Manila te acoperă.
Băiete, la fel te bazezi
Pe o parare energică, elegantă, şi pe banderillas.
Toreadorule, cine ştie dacă preţul triumfului
Nu-l vei plăti cu viaţa şi sângele tău!”
Pedro Infante – Mañanitas Tapatias – una dintre serenadele de sărbătoare ale mariachis – nu cea clasică, mai bine cunoscută. Eu am luat varianta pentru cele trei flori de aprilie:
Acestea sunt serenadele
Pe care le cânta şi regele David,
Şi de ziua voastră de naştere
Vă cântăm aşa:
Treziţi-vă, prietene, treziţi-vă,
Iată că s-a făcut dimineaţă,
Deja păsările cântă
Şi luna s-a dus la culcare!
În ziua când v-aţi născut voi
S-au născut toate florile
În dimineaţa când aţi venit pe lume
Cântau privighetorile.
Au zburat patru hulubi în toate oraşele –
Vă felicităm astăzi de ziua voastră,
Venim să vă salutăm astăzi cu flori şi muzică
Şi vă cântăm cu toată formaţia de ziua voastră.
Treziți-vă, prietene, treziți-vă,
A trecut timpul somnului,
Cocoşii au cântat veseli!
Zorile se arată, a apărut lumina zilei.
Aş vrea să fiu Sfântul Ioan sau Sfântul Petru
Să vin să vă salut cu muzica celestă –
Zorile se arată, a apărut lumina zilei,
Treziți-vă de dimineaţă, iată că zorile vin!
Dintre stelele de pe cer
Am vrea să vă coborâm două,
Una să vă salutăm
Şi una să ne luăm rămas bun.
Uite că zorile se-aprind,
Lumina noii zile ne-a văzut,
Treziţi-vă, prietene,
Că s-a făcut dimineaţă!”
Chotis norteño (una dintre variante, nu cea din Sonora, din păcate)
Astea sunt duelurile de coplas care m-au inspirat la duel cu los Gavilanes del Norte, de genul care incep pe scena si se pot termina la spital
Mai era unul care a fost sters in ultimii 7-8 ani, de cand il vazusem eu, tot dintr-un film cu Pedro Infante si Jorge Negrete. Ajunsesera trei rivali sa ii cante serenade aceleiasi fete, care saraca, daca a vazut ca s-au adunat toti trei sub fereastra ei sa se bata in coplas (mai intai, ca ce urma dupa…) a refuzat sa aleaga pe vreunul, si in loc sa iasa la fereastra, isi facea bagajul sa fuga undeva sa nu mai stie de niciunul). Acesta este
inceputul, dar versiunea asta nu arata mult, cea care trebuia, a fost stearsa.
Dansul săbiilor (
machete de fapt) al lui Rodrigo cu Beto la serbare –
Jarabe Nayarita
Această iubire plină de pasiune
Este nerăbdătoare să se întoarcă.
…Ne-am despărţit de-o vreme,
Dar a venit clipa să recunosc
Că am pierdut.
Tu aveai multă dreptate
Şi îmi iau inima în seamă.
Mor dacă nu mă întorc la tine!
Şi să mă întorc, să mă întorc
În braţele tale încă o dată,
Voi ajunge oriunde ai fi tu
Fiindcă ştiu să pierd
Şi vreau să mă întorc la tine!”
Cântecele de logodnă- cel cu inelul
“Logodnica mea îmi este zbuciumul,
Zi şi noapte nu mai ştiu ce simt,
Chipul ei atât de frumos mă face să sufăr.
Logodnica mea, clopoţel de aur şi argint,
Tu eşti cea care trebuie să-mi fie soţie.
Te iubesc mult, chip de floare albă.
Voi cânta cu bucurie când te voi duce la altar –
Că în afară de tine n-am iubit pe nimeni,
Logodnica mea…”
Și cel de la petrecere:
“Suntem logodiţi,
Ne leagă aceeaşi dragoste profundă,
Câştigând cu aceasta ce-i mai frumos pe lume!
Ne iubim, ne sărutăm ca doi logodnici…
Şi câteodată chiar ne certăm fără motiv.
Suntem logodiţi,
Împărtăşim un sentiment curat,
La fel ca ceilalţi, căutăm
clipa cea mai neaşteptată
să discutăm, să visăm,
să ne dăm sărutarea cea mai dulce,
Să ne amintim ce culoare au cireşele…
Fără alte comentarii –
Suntem logodiţi…”
Cântecul de adio al lui Rodrigo
Rămas bun, băieţi, prieteni de-o viaţă,
Eu mă retrag şi mă resemnez:
Împotriva destinului nimeni nu învinge!
Îmi amintesc de fata la care am ţinut:
Mai frumoasă ca o zână era
Şi ce beată de iubire îmi bătea inima!
Dar destinul mi-a răpit-o
Cufundându-mă în tristeţe…
Cântecul surpriză de la petrecerea de împăcare între găști, s-ar putea spune că e imnul Prietenilor dreptății – Circle of Friends ~ Point of Grace ~ lyric video
“Am fost făcuţi să iubim şi să fim iubiţi,
Dar preţul cerut de lumea aceasta este prea scump
Am petrecut prea mulţi ani doar încercând să mă adaptez –
Acum mi-am găsit locul în acest cerc de prieteni.
Într-un cerc de prieteni avem acelaşi tată,
Într-un cerc de prieteni ne rugăm cu toţii
Ca fiecare suflet orfan să ştie şi să caute
Să intre în acest cerc de prieteni.
Dacă plângi, voi plânge împreună cu tine,
Dacă de bucurie ţi-e cântul, vocile noastre te urmează.
Dar orice ai simţi, nu este nevoie să te prefaci –
Aşa merg lucrurile în acest cerc de prieteni.
Într-un cerc de prieteni avem acelaşi tată,
Într-un cerc de prieteni ne rugăm cu toţii
Să ne reîntâlnim, oricâte curbe are drumul.
Nu voi pierde acest cerc de prieteni –
Printre popoare şi triburi de orice limbă avem fraţi şi surori…
Să sărbătorim această prietenie, pe prietenii noştri…
Nu va mai trece mult timp
Până când toţi vor înţelege şi vor intra
În acest cerc de prieteni, să le fie adăpost!”
Dedicația de la petrecerea de adio – Moliendo Cafe
O suferinţă din dragoste, o tristeţe
Se pierde în noapte, când macini cafeaua.
Durerea şi amărăciunea râşniţa ţi-o cântă –
Se pierd în noapte, când macini cafeaua…
Și, de bonus, câteva dintre cântecele cajune din Louisiana, pe care le asculta Emilia cu Alex Dutran – ca să auziți cum chinuie unii franceza, în dialectul lor…
Mardi Gras,
Je suis orphelin,
J’ai passe devant ta porte, și ultimul, cu instrumente specifice,
Y a du train a la maison – nu mă întrebați ce înseamnă, trebuie să fie vreo expresie locală… La cum chinuie ei franceza, orice e posibil.
