Recomandare de carte: O de la Olga de Cătălina Pană

O de la O!ga

– Zodia ispitei, cartea a treia –

de Cătălina Pană

Editura Petale Scrise, Nojorid 2023

Nu vă așteptați ca eu, cea pudică, să recomand o carte 18+ – totuși, pe aceasta o recomand, pentru ceea ce reprezintă dincolo de erotism, în sfera psihologică, romantică și chiar… polițistă.

Am fost întotdeauna de părere că este bine ca omul să citească, din când în când, și în afara zonei de confort. Uneori poate descoperi perle literare cărora nu le-ar fi dat atenție altfel, datorită genului căruia îi aparțin, sau chiar poate înțelege, prin asociație de idei, lucruri la care s-a gândit cândva, și care îi sunt revelate de o lectură din cu totul alt domeniu. Un roman erotic, sau thriller, sau din mai știu eu ce alt gen etichetat drept „comercial” poate conține aspecte psihologice cu care cititorul să rezoneze și să-i deschidă căile spre înțelegerea unor evenimente din trecutul propriu sau al altor persoane cunoscute.

Nici de data aceasta nu am făcut excepție de la ceea ce recomand altora, deși mi se întâmplă rar să abordez o carte 18+. Nu am nimic împotriva existenței lor (înfierată de unii scriitori, ca și de anumite societăți, care au interzis acest gen). Sunt necesare în gama largă a lecturilor disponibile, pentru ca fiecare cititor să găsească ceva ce-i place. După cum afirma scriitoarea Anaïs Nin, „Erotismul este una din bazele cunoașterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia”, însă nu toți cititorii doresc să se cunoască din acest punct de vedere, iar eu, pur și simplu, nu fac parte din publicul țintă al genului. Eu pot aprecia o carte interesantă, chiar și în ciuda aspectelor care nu mi se potrivesc (dar ar fi gustate de alți cititori, fiindcă sunt convinsă că fiecare carte din lume își are cititorii pe care să-i bucure). „O de la O!ga” intră în această categorie și nu îmi pare rău că am citit-o!

Cât despre titlul deosebit, fără a fi o greșeală de tipar, cum ar fi părut la prima vedere, acesta este explicat prin primele capitole ale relației protagoniștilor:

„- Acea Olga? întreabă mirat.

– Chiar ea, zâmbesc obraznic.

– Ooo… murmură vizibil amuzat.

– O, ce?

– O de la Olga! Numele tău ar trebui să vină la pachet cu un semn de exclamare.”

Ultima pagină revine la ideea de mai sus:

„- Într-o zi, micuțule, am să-ți povestesc cum numele mamei tale trebuia să vină cu semnul exclamării la pachet. Da, da! E plină de surprize Olga mea!”

Găsim în roman o poveste de dragoste puternică, cu aspecte fizice, pasionale, dar și psihologice, între Olga și Răzvan, fiecare încercat de soartă în felul său.

De fapt, cartea începe cu un prolog în care ea, o adolescentă care a fost abuzată de un adult din familie este considerată vinovată pentru acest abuz, mama, în loc s-o înțeleagă și s-o ajute, făcându-și griji cine ar accepta o soție care nu mai e virgină. Odată ce ea respinge o căsătorie cu singurul care „ar lua-o și așa”, mama vrea să alunge rușinea de la casa ei – singura soluție fiind ca fata să fie trimisă departe, la o mătușă. Nu mult după aceea, mama chiar se căsătorește cu violatorul fiicei.

Capitolul întâi o regăsește peste zece ani, o creatoare de modă care se ciocnește de un informatician, din ale căror întâlniri ies scântei… O femeie al cărei suflet a rămas cu răni adânci și a cărei sexualitate a fost profund afectată de acel abuz. Și totuși, informaticianul timid, timorat de o mamă-zmeu, de o narcisistă care îl sufocă cu grija exagerată și dorința de a-i controla viața, care l-a despărțit de toate iubitele, este impresionat profund de frumoasa ispită apărută în calea lui. Nu-i va fi ușor să o cucerească, iar când se va întâmpla acest lucru, mama lui nu se va da la o parte de la nimic pentru a o înlătura din cale…

„Sunt alta acum. Fata aceea rotunjoară și introvertită a dispărut odată cu sângele vărsat, lăsând locul unei femei instabile, nesigure, ce și-ar fi vândut și sufletul pentru un strop de iubire. Apoi am învățat să mă iubesc, să îmi admir cu mândrie cicatricile în oglinda vieții, să îmi lipesc la loc, pană cu pană, aripile smulse cu atâta brutalitate. Căderea liberă mi-a dat curajul să zbor, pentru că alternativa ar fi fost bezna suferinței, așa că mi-am întins brațele și le-am transformat în aripi, mi-am întărit sufletul și l-am baricadat împotriva durerii. M-am prăbușit de multe ori, am pierdut pe drum bucăți din mine și sunt conștientă că niciodată nu voi mai fi întreagă. Mereu va fi ceva de reparat la mine, dar, iată, am întâlnit o persoană care nu doar mă acceptă cu toate defectele mele, dar mă și iubește. Simt asta prin toți porii.”

Sentimentele personajelor sunt descrise cu talent de psiholog, iar situațiile, cu acuratețea jurnalistului aflat în miezul multor povești de viață, triste și violente. În ciuda tuturor relațiilor toxice menționate, autoarea nu le găsește scuze niciodată, promovând iubirea împărtășită și relațiile sănătoase, spre deosebire de alte romane din categoria 18+.

Baza acțiunii este un conflict între generații și personalități – soacrele fiind personajele negative din zorii snoavelor folclorice până astăzi, în toată lumea, însă cea din carte duce la extreme aceste caracteristici – menit să pună la încercare iubirea personajelor. Printre acestea, presărați, pentru o rețetă de succes, prieteni care să le stea alături protagoniștilor în drumul lor printre obstacole, unii cunoscuți cititorilor celorlalte romane ale Cătălinei Pană, și un umor bazat pe situații care li se pot întâmpla multora – fiindcă suferințe ca ale Olgăi sunt nenumărate numai în România, darmite la nivel mondial. Fete minore sunt umilite, violate de oameni în care toată familia are încredere, dezamăgite de rudele cele mai apropiate, care o repudiază în loc s-o protejeze, purtând răni psihice (uneori și cicatrici fizice) toată viața.  

„Voi doi îmi aduceți aminte de începuturile mele cu Toni, doar că eu eram o pânză goală, gata să fie pictată de bărbatul perfect, pe când pânza Olgăi a fost mânjită, mâzgălită, aproape distrusă. Îi e frică, Răzvan. Frică de ceea ce ar putea declanșa încă o dezamăgire. Are nevoie de stabilitate, iar eu nu sunt sigură că îi poți oferi așa ceva, nu câtă vreme maică-ta îți dă toată viața peste cap și îți dictează fiecare respirație,” îi spune lui Răzvan prietena lor comună.

Nu mă așteptam la finalul cu tente polițiste și întorsături de situație, care dovedește încă o dată măiestria autoarei.

Cătălina Pană este una dintre scriitoarele contemporane, cu studii de jurnalism și marketing, care a îndrăznit să abordeze un stil erotic explicit, însă responsabil. Într-un interviu de acum câțiva ani, scriitoarea declara că urmărește să „construiască o idilă în care erotismul este explozie sau alinare, un fel de tobogan care să preceadă un pasaj greu de digerat, un catalizator al sentimentelor care nu pot refula altfel decât fizic.” Romanul „O de la O!ga”, apărut în anul 2023 la Editura Petale Scrise, reprezintă întruchiparea acestei profesiuni de credință.

Un bonus, pentru mine, este că vocabularul vulgar, deși există, nu abundă, ci este judicios presărat, exclusiv pentru a revela personalitatea celui care vorbește/ gândește. La fel și scenele picante, sunt doar câteva și descrise doar cât este necesar, concentrându-se mai mult pe ceea ce se petrece în mintea și în sufletele partenerilor. Mi s-a mai întâmplat să citesc câteva romane 18+ în viața mea, inclusiv în engleză și franceză, dar acelea erau mult mai explicite.

O călătorie inedită în Japonia

Mulțumesc mult, Diana!
Mai mult decât călătoria în sine, în compania unui scriitor rus, Konstantin Simonov, m-a impresionat faptul că nu știusem, până acum, că a fost altceva decât corespondent de război și poet. Un poet deosebit, ale cărui versuri (devenite și romanță) au devenit motto-ul romanului meu Echipajul:

„Așteaptă-mă și mă voi întoarce,

Numai așteaptă mereu!

Așteaptă când te cuprinde tristețea

Ploilor aurii de toamnă…”

The Emotion Amplifier Thesaurus – SOON

This book, useful for all writers, will help you shine a spotlight on your character’s emotional state. It will be released on 13th of May.

To find out more about The Emotion Amplifier Thesaurus, here’s a list of amplifiers that will make it harder for your character to control their emotions (followed by a writing tip): https://writershelpingwriters.net/emotion-amplifiers-master-list-of-entries/

O nouă recenzie pentru Pribegii mărilor

fotografie de Nati Budu Grati

Doamna Georgeta Drăguș, o profesoară de limba română din Timișoara, mi-a făcut bucuria de a scrie foarte frumos despre romanul meu de debut, „Pribegii mărilor”. (Urmează și spoilere, totuși!)

Mulțumesc foarte mult!

,,Pribegii mărilor”, plăsmuire artistică de excepție a maestrei Marina Costa, este un roman polifonic care depășește tiparele genului. Melancolia scandinavă este împletită cu ,,tristețea bizantină” și cu exotismul amerindienilor (totelcilor).

Într-o lume a Evului Mediu timpuriu, această creație este un roman de aventuri, roman istoric și mitologic cu importante referințe culturale (mitice, simbolice, etnologice, lingvistice), roman de dragoste și despre prietenie, roman romantic și poetic. Este o creație literară călăuzită de suflet și de fantezie, în care proza are o sonoritate ca o halucinație unică, seducându-ne și ademenindu-ne ca să ne lăsăm atrași de acest ,, amestec” stilistic poetico-prozaic.

,,Peste tot lumea aparținea bărbaților. Totuși, Marina cea sălbatică și răzvrătită se întorcea împotriva întregii lumi.”(p.60) Printre rânduri, resimțim dorul viking de aventură și dorul aspru al iubirii, care ne amintește de trilogia lui Sigrid Unsedt. Pe de altă parte, apar elemente de ”cortezia” sau de ”amour courtois” mistic ca o sublimare, o spiritualizare a elanului elementar. Castitatea se opune tiraniei poftei, încurajând la maximum dorința curtenitoare, amintind de catari sau de trubaduri: ,,Dacă vrei să câștigi dragostea unei femei,/Astfel încât să-ți bucure inima,/ promisiunile să-ți fie drepte și să le ții” (p.77, din ,,Cuvintele celui Prea Înalt”- parte din ”Edda” n.a. ).

Sigurd, Lars, Rholf Jarl adoptă acest comportament în fața fecioarelor răpite (deși roabe): Marina, Loretta, Carmela și Graziana. Ca orice viteji pasionali, ei iubesc senzația de putere, riscul și jocul cu moartea. Solveig și Lars o salvează pe eroină de Iwar, cel înjunghiat, care încercase să încalce regulile iubirii curate. Rholf Jarl este omorât de Iwar unealtă a lui Knut Erlendsson, care voia să pună mâna pe întreaga insulă.

De-a lungul acțiunii, Marina își păstrează puritatea, credința și cunoașterea prin suferință, deoarece ea manifestă o îndrăzneală cvasi-masculină în toate încercările prin care trece. Ea cultivă simțul prieteniei și al onoarei, se face soră de cruce cu păgânul Lars și este iubită de noii săi prieteni. În ,,noua patrie”, ținutul aztecilor, ,,popor puternic de războinici și constructori”, se îndrăgostește de prințul Tezcatlipoca. Nunta lor are fast și grandoare, dar cei doi țin în templu cele patru zile de post și de rugăciune pentru o viață fericită. Cântecul focurilor și jocurile focurilor reprezintă un ritual de purificare și de alungare a duhurilor rele.

Secarea râului de sânge – simbol al vitalități- este semnul morții mirelui din vina lui Xolotl. Este o moarte sacră, deoarece în Tezcatlipoca era încarnat zeul războiului. Viața liniștită a Marinei, prezisă de Ruth se împlinește alături de Dionisos, soț bun, prieten și tată pentru copilul prințului ucis, odraslă care avea să se nască în vremea secetei. Este vorba de o iubire inteligentă (nu pasională) a unor oameni obișnuiți, eliberată de obsesii sau de dorințe pătimașe.

Romanul este pătruns de atmosfera romantică medievală, cu întreaga ei culoare locală: dorința de a săvârși fapte vitejești, de a trece prin aventuri pline de necunoscut, mister și mistică de diferite orientări și culte religioase, castitate și supunere, iubire pasională versus iubire pământeană, care își acceptă limitele sale firești, pline de smerenie și de împlinire lumească.