Recomandare de carte – NU SUNT EU de Maia Morgenstern

NU SUNT EU

de Maia Morgenstern

192 pag.

Editura Litera 2020

ISBN 978-606-33-6597-3

Eu, în general, nu fac recenzii. Consider că nu mă pricep, și că alții pot vorbi mult mai frumos despre cărțile care mi-au plăcut și mie. Totuși, din când în când, mai fac câte o recomandare de carte, în special ale scriitorilor români.

Actrița Maia Morgenstern s-a născut în anul 1962. A studiat IATC la clasa lui Dem Rădulescu și, până în prezent, a jucat în țară și în străinătate, în piese de teatru, filme cu palmares la Cannes, dar și în serialele noastre populare de televiziune și a cântat, în limba română și în idiș, cu Bucharest Klezmer Band. A obținut premii și distincții pe plan național și internațional pentru activitatea artistică. Din anul 2012 este directorul Teatrului Evreiesc de Stat din București. Doi dintre cei trei copii ai ei sunt, la rândul lor, actori, Tudor Aron Istodor și Cabiria Morgenstern.

O admir demult și mi-am dorit să citesc această carte, căreia îi dau 5 stele (că 4,5 nu ia Goodreads).

Nu sunt eu cuprinde gânduri din jurnalul actriței în perioada 2014-2020, inclusiv amintiri din copilăria marcată de lipsuri, însă și de iubirea părinților, a mătușilor și a bunicilor. O cunoaștem mai bine pe omul adevărat din spatele rolurilor – cu rude ucise în lagărele naziste, cu un unchi care fusese prizonier în Uniunea Sovietică timp de mulți ani, însă reușise să supraviețuiască și să se întoarcă acasă, cu prieteni buni de toate națiile, dar și confruntată, din când în când, cu antisemitismul unor oameni, fie ei mărunți sau mai mari în funcții.

Este aceeași Maia care a avut onoarea de a-l vedea ultima oară, la cină, pe regizorul Theo Anghelopoulos, mort în aceeași noapte, la Florina, în Grecia, în timp ce filmau Privirea lui Ulisse și cea care a trebuit să răspundă la interviuri spinoase după rolul din Patimile lui Christos. A reușit – fiindcă, așa cum spunea și ea, toți suntem copiii lui Dumnezeu.

Un roman, îl apreciezi în funcție de dezvoltarea personajelor și de firul acțiunii. Dacă este istoric sau fantastic, și după modul de creare al întregii lumi în care se desfășoară acțiunea. La școală, am învățat să apreciem poezia după metafore și alte figuri de stil, după rimă și imaginile pe care le evocă. Cum poți, însă, să apreciezi un jurnal, crâmpei din sufletul celui

Nu sunt eu este un volum de amintiri care se citește ușor, într-o după amiază ploioasă, lăsându-ne mai înțelepți cu înțelegerea unui om deosebit, a unei celebrități naționale care nu se simte celebritate, ci om, cu bune și rele.

Vă las plăcerea de a descoperi fiecare amintire în parte și de a vă lăsa capturați de ele.

Amintiri

Fiindcă îmi place muzica balcanică, vă mai ofer o salbă de melodii.

Sweet Nothings

Cand eram mica, ascultam multa muzica la radio. Nu erau pe atunci atatea jucarii si site-uri. Printre multe feluri de muzica, ascultam cu placere si muzica balcanica. Venind din Constanta, eram si sunt obisnuita cu muzica diversa, m-as plictisi enorm sa stau sa ascult doar un singur fel. Prindeam cu antena radioului posturi bulgaresti si sarbesti. Dadeau asa o muzica frumoasa, mai completam si cu o caseta bulgareasca pe care o ascultam foarte des, mai dansam, mai cantam. 🙂 Pe youtube mi-am facut un playlist cu acest gen de muzica si ma bucur cand recunosc cate o melodie din copilarie sau descopar ceva nou.

Asa am descoperit-o pe Silvana Armenulić. Am ascultat prima piesa de aici, insa acum cativa ani nu a percutat ca acum. Greu de descris. Asa ca am cautat mai multe cantece de-ale ei si am dat peste alta piesa. Wow! Nu am inteles cuvintele (le-am cautat…

View original post 132 more words

Early Wheat Recipes

Interesting.. and true that meat runs away or fights back!

Nicholas C. Rossis

I recently wrote about what ancient Greeks and Romans used to eat. But how about earlier people? If your fantasy takes place in a neolithic or even paleolithic setting, then you can spice it up (pun intended) with these early wheat recipes, courtesy of Alice Twain of Quora.

Obviously, hunter-gatherers didn’t particularly enjoy eating raw wheat. So, what they did was gather the seeds of wild grains, which were much smaller and less rich in starches than the modern-day grains. Once you have gathered them, you can use them in a variety of ways. You will still need to remove the husks, but once you get the naked kernels you can just add them to soups, stews, and other dishes.

Modern-day spelt soup: the whole spelt kernel is just added to the soup and boiled until done. Image: Quora

An extra process would be to simply crack the…

View original post 234 more words

Cel mai frumos “echipaj”

Multumesc pentru recomandare, Potecuță!

Poteci de dor

Nu mă puteţi contrazice, nu aveţi cum. Eu aşa am simţit, asta cred şi aşa voi crede mult timp de acum încolo. Şi vă spun şi de ce, chiar dacă pare că amestec ideile şi cumva, poate, asta trebuia să fie undeva pe la mijlocul prezentării: pentru că deşi e foarte bine sudat, echipajul ăsta m-a primit cu braţele deschise de la început, chiar dacă de obicei se acceptă mai greu noi membri. Nu am dat decât proba nerăbdării (şi am scris bine, că despre nerăbdarea mea a fost vorba), am lăsat greu, spre deloc, cartea din mână şi da, au fost dimineţi în care abia am deschis ochii să ajung la muncă, dar cam asta se întâmplă când o carte se lipeşte repede de suflet. Se lipeşte şi de mâini. Şi nu numai cartea asta mi-a făcut aşa ceva, am avut plăcerea şi onoarea să citesc mai multe cărţi…

View original post 605 more words

Book recommendation – STALKS OF GOLD by Celeste Baxendell

STALKS OF GOLD

by Celeste Baxendell

514 pag., Amazon

I received a free copy of this book from the author, in exchange for a honest review. Available now in paperback and set for release on Kindle on the 28-th of January, Stalks of Gold is a YA retelling mix of the classical fairy tales Rapunzel and Rumpelstitkin.

This is the first fairy tale retelling I am reading and I enjoyed it very much.

The story is complex and so are the involved characters. The mix of the two inspiration sources is seamless, with the author having interwoven her imagination between them, and the love story clean, with several other interesting subplots.

The main character is Aurelia, a miller’s daughter who can spin well. She gets caught into a sort of a love triangle with Sandor, her childhood friend, who had kept a secret that he was the king’s bastard, and with Ruskin, a stranger with magical powers who is there for her to help her when Sandor can’t… or, as it seems to Aurelia, won’t. With the new king, Sandor’s legitimate brother, deep in debt and greedy for gold, there are rumours that Aurelia can spin gold, so the king wants to spouse her… after his previous 2 wives had died more or less mysteriously.

The adventure starts from there, including two kidnappings, spectacular rescue scenes which go wrong, Stockholm syndrome up to a point, but respectfully treated, the more or less successful imixtion of the legitimate princess, sister to the king and half-sister to Sandor, magical loss of sight for one of the characters, who has to learn to overcome his new disability…

I read the book breathlessly, rooting for the happy ending and admiring the writer’s skillful world and character building. I wholeheartedly recommend it to those who like fairy tales but also to YA fans.

The Real Robinson Crusoe

I know the story for several years, but I love reading it again… And offering it to my readers, too!

Evharisto poli, Nikola!

Nicholas C. Rossis

Everyone has heard of Robinson Crusoe. But how many know the real-life inspiration behind the character?

As Alex Turner explains on Quora, this would be Alexander Selkirk:

Alexander Selkirk. Image: Quora

Selkirk was a Scottish sailor, born in 1676. He was a rather hotheaded man, who tended to look for exciting voyages whenever he could. In the early 1700s, he served in the War of the Spanish Succession, and after gaining valuable experience at sea, in 1704, he joined a British expedition to the South Pacific, just about as far away from Scotland as you can get.

On this voyage in 1704, Selkirk and his crewmates had made it as far as the totally uninhabited Juan Fernandez Islands, an archipelago more than 400 miles off the coast of Chile, when they discovered they needed supplies and fresh water. However, when their ship docked at Juan Fernandez Island, Selkirk realized…

View original post 810 more words

Kukeri to Chase away Corona

Interesting Bulgarian traditions! We have our masks too in the North…

Discover the Magic of Bulgaria

The world’s gone crazy, it seems. These days, it’ll be a difficult task to repair the rift that divides our land. In times of old, people would call on the kukeri (or survakari) to chase away the evil spirits causing such discord. We’ve written about this group in the past on our blog, but this seems an appropriate time to resurrect the topic.

Kukeri Bulgarian Kukeri. Masked men, who chase away evil spirits away, during the Bulgarian custom “Surva.”

Kukeri are fascinating, so much so that we’ve included them in our fiction and non-fiction books alike. But what are these beings? Are they human or creature?

In today’s culture, they’re merely men (with women becoming more involved as the years go by). In the past, however, they were something more. The participants had magical powers. They were Thracian warriors who dressed in animal skins in order to battle with evil…

View original post 308 more words

Recomandare de carte – Învață să visezi de Susan Elisabeth Phillips

Nu știu ce să-i fac să se așeze cum trebuie… jur că poza din calculator e landscape, cum trebuie!

ÎNVAȚĂ SĂ VISEZI

de Susan Elisabeth Phillips

448 pag

Editura Litera 2018

ISBN 9786063323690

Eu, în general, nu fac recenzii. Consider că nu mă pricep, și că alții pot vorbi mult mai frumos despre cărțile care mi-au plăcut și mie. Prea rar scriu despre o carte de un autor străin, pe care nu am primit-o exact pentru o opinie sinceră (cum a fost cazul celor câteva în engleză, menționate pe blog și pe Goodreads).

Am fost surprinsă să aflu că autoarea, de care eu personal nu mai auzisem, a primit 4 premii RITA pentru „Cel mai bun roman“, precum și Premiul pentru întreaga activitate din partea Romantic Times. Premiul RITA al anului 1999 a fost chiar pentru această carte, ceea ce m-a făcut curioasă s-o citesc cât mai repede – și ÎNVAȚĂ SĂ VISEZI a fost ceea ce aveam nevoie înainte de Crăciun.

Bazată pe clișeul clasic în care două persoane care nu se pot suferi inițial, ajung să se iubească și să depășească toate obstacolele interne și externe în calea dragostei lor, cartea se citește ușor,

Rachel Stone este văduva unui predicator escroc, care a înșelat multă lume dintr-un orășel american. Toți sunt convinși că a făcut-o pentru soția lui, lacomă de lux, când, în realitate, el făcuse să pară astfel. Acum, cu un copil de cinci ani, o mașină stricată și fără alt loc unde să se ducă, Rachel este gata să-și înfrunte dușmanii, întorcându-se în orășelul unde nu este dorită.

Gabe Bonner, distrus după pierderea soției și fiului într-un accident, este într-o depresie profundă, la un pas de sinucidere. Nu îi place insistența cu care femeia vrea locul de muncă pentru care el aștepta un bărbat, nici faptul că băiețelul o însoțește peste tot. Și totuși, ea reușește să se facă angajată, muncind cu disperarea persoanei care nu are altă soluție.

Între ei, va răsări sămânța iubirii, care va crește, printre manifestările de ostilitate ale unora dintre locuitori împotriva văduvei pastorului escroc, și printre eforturile ei de a se face cunoscută, celor care o acceptă, așa cum este, câștigându-și noi prieteni.

Avem și o altă poveste de dragoste, în plan secundar, pe care vă las s-o descoperiți. Recomand această carte tuturor romanticilor dornici de câteva clipe într-o lume unde dragostea și ura se pot împleti, cu triumful iubirii.

Book recommendation – Viking by Ole Asli and Tony Bakkejord

VIKING

Two Kings – Book 1 (119 pag.)

by Ole Åsli and Tony Bakkejord

ISBN: 978-82-93794-98-1 (e-book)

I received a free copy of this book from the authors, in exchange for a honest review, and I enjoyed it very much.  I was curious about it, as I am interested in Vikings history, having published a novel about them too, and I was surprised by the thorough historical documentation of the two writers, which helped me be transported directly in those times and places.

I was with Ulv and Marcus, the two main characters, in the British village, then aboard the ship, then I followed the young outcast warrior and his war slave through all their adventures aboard the longship, in battle and everywhere. I liked the idea that Marcus, even if a Briton now, had as ancestor a Roman soldier.

The pacing is good, the tension and the fact that we see alternating the point of view of various characters is exciting. All the characters are lively written. Each of them could have matched a living person of that time, and their adventures could have happened in the real world they were living in.

I was less satisfied with the ending, though. I understand wanting to leave the story on a cliffhanger for the next volume, but, at first sight, I was thinking that each volume should be self-sufficient and having a satisfactory ending per se, while still allowing sequels. When reading the ending for a second time, I had to admit that, even if it is an open possibility ending, leaving something for the reader’s imagination, it is still an acceptable ending, so… looking forward for the next volume!

Ajunul Bobotezei – Obiceiul Arapilor

Pentru ca este interesant…

Iubim Grecia

Cele douăsprezece zile de sărbătoare dedicate Nașterii lui Hristos se încheie, în Ellada, cu marea zi a Bobotezei sau a Theofaniei (a arătării Sfintei Treimi), când lumea întreagă se sfințește, lăsând în urmă necazurile și încercările anului care tocmai s-a încheiat și pregătindu-se de o reînviere așteptată pe Pământ și în Cer. Acum nesuferiții kalikantzaroi se ascund înapoi în lumea lor subpământeană unde, timp de un an, se vor strădui fără succes să taie Arborele Lumii care susține întreaga creație a lui Dumnezeu. Încet-încet, ritmul vieții reintră în cursul firesc, oamenii se întorc la muncile zilnice și febra sărbătorilor își pierde treptat din intensitate.

Sursa foto: http://www.kavalanews.gr

Nu este de mirare că, pentru această perioadă, satele elene au păstrat în zestrea lor de tradiții și obiceiuri manifestări ale credințelor populare legate de lupta întunericului cu lumina, a nopții cu ziua și a iernii cu primăvara. Botezul Domnului se mai numește…

View original post 298 more words