Book Tag: Am / N-am

Photo by Thought Catalog on Pexels.com

Leapșă luată de la Dede. Doar că eu n-am graficele ei… Ca de obicei, de la mine poate s-o ia oricine, cu precizarea sursei.

1. Am/ N-am citit o carte de Roald Dahl.

NU am citit nicio carte de Roald Dahl.

2. Am/ N-am citit cărți 14+.

AM citit destule cărți 14+. Cred că doar vreo 2-3 18+ totuși, în toată viața mea, fiindcă nu îmi plac.

3. Am/N-am citit o carte pe care am judecat-o după coperta acesteia.

NU judec cărțile după coperți când le aleg. Dar după ce o citesc poate mă gândesc ce-o fi fost în mintea graficianului, care sigur nu a citit cartea…

4. Am/N-am citit o carte în altă limbă decât engleză și română.

AM citit destule și în franceză și spaniolă, câteva în greacă… ba chiar și una în italiană și una în catalană. (Nu vorbesc aceste două ultime limbi, însă pot să înțeleg ce este scris, mai ales când este vorba de proză scurtă, cum mi s-a întâmplat mie, și textele sunt interesante).

5. Am/N-am citit un roman grafic.

NU am citit un roman întreg. Mi-au plăcut, ca benzi desenate, Piff și Rahan (mai ales Rahan!) și am citit romane foto în foileton, prin reviste, dar niciodată tot romanul.

6. Am/N-am vărsat apă pe o carte.

NU am vărsat apă pe o carte. Cafea pe actele de la serviciu… mă rog… și mai cunosc niște tastaturi care au băut cola sau cafea… și o imprimantă care a băut un pahar de Fanta…

7. Am/N-am împrumutat cărți de la bibliotecă.

AM împrumutat cărți de la multe biblioteci.

8. Am/N-am fost la Cărturești Carusel.

AM fost o dată la Cărturești Carusel și nu m-a impresionat. Prefer de o mie de ori Cărturești Verona, unde am fost de multe ori.

9. Am/N-am o carte peste 600 de pagini.

AM destule cărți peste 600 de pagini. Aș pomeni vreo patru volume de Wilbur Smith – Marius Andrei mi le-a recomandat și mă cunoaște bine! – primul fiind Păsări de pradă.  Aș mai pomeni Inimă vrăjită de Romain Rolland – și asta mi-a plăcut foarte mult – iar dacă trecem la Vicontele de Bragelonne, de Alexandre Dumas, la Mizerabilii lui Victor Hugo, la Winnetou de Karl May…

10. Am/N-am cumpărat o carte dintr-un anticariat.

AM cumpărat destul de multe cărți din anticariat… mai ales cele franțuzești, dar nu numai.

 

 

The Female Librarians Who Delivered Books On Horseback

Very interesting to know!

Nicholas C. Rossis

Dusty Old Thing recently published an article by Rose Heichelbech about The Fierce Female Librarians Who Delivered Books On Horseback During The Great Depression. While everyone’s heard of the Pony Express, this is a rarely-told story. If like me, you’d never heard it, here you are!

The New Deal’s Book Women

In the middle of the Great Depression, not only was America grappling with the tightening of just about every single household budget, but the nation was also poorly connected. At the time most rural areas were without basic services like electricity and running water. As such, these remote areas were often devoid of public institutions like libraries.

Some of the most isolated areas were nestled in the Appalachian area of Kentucky, among other locations. One of the many public programs initiated by FDR’s New Deal was the Works Progress Administration, which funded the Pack Horse Library Initiative. The…

View original post 748 more words

Drumuri si doruri – { recenzie }

Inca o recenzie la volumul meu de versuri. Multumesc, Marius Andrei!

Analogii - Antologii

Drumuri și doruri

de
Marina Costa

Editura: Amanda Edit
Anul publicării: 2019
Număr de pagini: 132

După ce ne-a încântat cu povestiri, nuvele și romane de aventuri, dragoste sau istorice, scriitoarea Marina Costaabordează și cea mai personalizată, cea mai sinceră, cea mai sensibilă zonă a literaturii, poezia.

Volumul de versuri Drumuri și doruri este structurat în două părți ca două jumătăți de suflet, complementare și reciproc integratoare.

Segmentul intitulat Drumurise constituie într-un atlas spațio-temporal cu locuri iubite.
Simbolistica lor istorică sau frumusețea acestora, încă insuficient descoperită de turismul prozaic, părând criteriile de selecție pentru poeta colecționară de sublim.

Curenți de metafore nostalgico-mobilizatoare străbat peisagistică națională:

«A fost odată un buchet multicolor,
fermecat, de leac, ademenitor, parfumat.
…..
Florile lipsă ne dor.
Într-o lume ideală
din ele s-ar putea împleti
un pod între inimi.»

Florile lipsă

Șoapte ca din mărturisirea unor taine conturează aura zărilor străine:

«Aceeași Mare Neagră

View original post 260 more words

How Hard is it to Say Yes?

As always, Nicholas’ posts are very interesting. Thank you!

Nicholas C. Rossis

Image: Pixabay

I recently came across a great thread in Quora about the usage of the word “yes” in various languages. The thread is concerned with explaining why romance languages use almost the same word for “yes” (si [Spanish, Italian] and sim [Portuguese]) when there is no word for “yes” in Latin.

This last bit was news to me. It’s almost as strange as the lack of the verb “be” from Russian. A language without “yes”? How can that work?

And yet, it’s true. While English (and Greek) speakers use “yes” without a second thought, it turns out that many languages have no need for it.

Romance Languages and “yes”

Dante actually classified medieval Romance languages according to their different words for “yes”:

• “si” was found in Italian, Spanish, and Portuguese – the major “southern” Romance languages. However, Portuguese doesn’t even use “sim” very often. It still clings to…

View original post 1,237 more words

Leapșa: 2019 review

Leapșă luată de la Dede. De la mine, o preia cine vrea, cu menționarea sursei, că eu nu o bag pe gâtul nimănui…

1) Câte cărţi ai citit în 2019?

Nu le număr. Cred că vreo 20, 25…

2) Dintre ele, care au fost cele mai memorabile (în sensul bun)?

Livada de mango de Robin Bayley și Până la sfârșitul timpului de Raluca Alina Iorga.

3) Care e cel mai frumos citat pe care l-ai descoperit în 2019?

Nu mai colecționez citate de peste 20 de ani…

4) Ce carte citită în 2019 ţi-a displăcut/te-a dezamăgit cel mai tare?

Hora cu noduri a vieții de Maria Carolina Maya. Autoarea i-a dat și un mister polițist (dispariția unei fete) rămas neelucidat și transformat în superstiție locală. Dacă rămânea la portretele din copilărie fără acest detaliu, sau dacă îl dezvăluia, nu m-ar fi dezamăgit.

5) Ai participat la vreun eveniment literar anul trecut (lansare, târg de carte etc)? Dacă da, care a fost preferatul tău?

Am participat la multe, dar nu atât de multe cât mi-aș fi dorit. Bineînțeles că lansarea cărților mele face parte dintre preferate, dar poate cea mai importantă a fost festivitatea de premiere a concursului de proză scurtă Nicolae Velea 2019.

6) Care este cel mai bun film pe care l-ai văzut în 2019?

Nu mai țin minte. Nu am văzut prea multe, și nu în ultima vreme.

7) Ce cuvânt rezumă cel mai bine anul 2019 pentru tine?

Griji și oboseală. Din iulie m-am mutat la mama și e greu. Am ajutor de la soțul meu, ceea ce presupune cumpărături sau efort fizic la curățenie, și câte o încurajare când mă apucă… dar nimic altceva, de la nimeni. Am zile mai bune și zile mai rele.

8) E vreun moment de anul trecut pe care nu vrei să-l uiţi?

Sunt sigură că sunt, dar eu sunt prea obosită în ultima vreme ca să-mi aduc aminte exact.

9) Ce dorinţă ţi s-a împlinit în 2019?

Publicarea anumitor cărți și încă un premiu literar.

10) Scrie o dorinţă pentru anul 2020.

Noi succese literare. Nu precizez care, că pot fi diferite…

Poate lansarea pe care o visez pentru Echipajul și A doua cursă… dar mă tem că visez prea mult și voi cădea din pat (adică ce îmi doresc eu pentru lansare nu se va întâmpla, fiindcă depinde de bunăvoința altora, și bani nu am, care deschid multe porți…).

 

 

 

 

Alte recenzii la Vieți în vâltoare

Recenzia Otiliei Mazilu este nou-nouță, așa că sigur nu ați mai văzut-o. Premieră absolută! Și fotografiile din acest post, tot ei îi aparțin. A făcut cărților mele o adevărată ședință foto, pentru care îi mulțumesc la fel de mult ca pentru recenzie.

Despre a Antoanetei Rădoi, nu mai țin minte dacă am pus-o pe blog acum doi ani, când a scris-o, sau nu… așa că își va avea și ea locul pe pagina aceasta, cu multe mulțumiri.

 

”Ziua Babei”

Babinden exista si pe la noi prin Dobrogea, iar numele sonor ma face sa cred ca in Tracia a fost luat de la vecinii bulgari….

Iubim Grecia

După cele 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, dedicate pregătirilor sufletești și trupești, femeile din Tracia și Makedonia de Răsărit au o zi doar a lor, în care se distrează și lasă bărbații să aibă grijă de copii și case. Este ”Ziua Babei” celebrată în fiecare an pe data de 8 ianuarie, ziua când bărbații se află ”sub papuc”, iar femeile își iau o vacanță de câteva ore de la muncile și îndatoririle lor zilnice.

Adus de imigranții din Roumelia, obiceiul este o recunoaștere publică a meritelor femeii în comunitate, în special a bunicilor care îngrijesc de întreaga familie. În sate din Evros sau Rodopi, acum sunt sărbătorite moașele care ajută la venirea pe lume a copiilor timp de un an întreg. Dacă în satl respectiv nu mai există moașe, este sărbătorită cea mai bătrână femeie care a născut mulți copii și are nepoți sau strănepoți.

Sursa foto: http://www.cretewoman.gr

Moașele…

View original post 634 more words