“Prietenii dreptății” va vedea lumina tiparului

Vol2 Bullfight in Mexico Frederic Remington

Tocmai am dat BUN DE TIPAR unui nou roman pentru tineret. Mă aștept să fie puțin controversat, dat fiind că, printre temele de bază, universale la vârsta adolescenței, cum sunt prima iubire, gelozia, prietenia, onoarea, alegerile bune și rele, o dragoste interzisă, războaie de cartier, prețul scump al faimei și succesului juniorilor, în sport sau muzică, în balanță cu presiunea și așteptările unei performanțe înalte, la care unii pot rezista, iar alții nu, alegerea unei cariere, sinuciderea și cei lăsați în urmă, romanul explorează lumea, exotică pentru noi, a luptelor de tauri.

Am ales, ca un prim fragment, o parte din interviul pe care personajul principal i-l ia tânărului toreador, în capitolul 11, intitulat „Ambiții mari”:

– Omul care obţine un succes important n-ar trebui să se uite la atitudinea mulţimii, ci să se agite doar pentru satisfacţia lui de a fi îndeplinit ceva așa cum trebuie. O treabă bine făcută, în orice domeniu, cere curaj, dârzenie. Cel care izbândeşte le are, altfel nu ar fi printre învingători. În urcuşul spre culmile reuşitei există eşecuri în drumul fiecăruia. Totul este ca perseverenţa să le dea la o parte. O să-ţi aduc o casetă cu Joan Manuel Serrat, un cântăreţ spaniol care are nişte cântece cu totul deosebite. Preferatul meu este cel pe versuri de Antonio Machado – „Călătorul”. Cred că se potriveşte pentru toţi cei ca noi, care urmează un ideal şi doresc să lase ceva în urma lor.

– Îl ştiu pe catalanul acela. A fost în turneu în Mexic și Statele Unite. Mi se potriveşte întrucâtva. Însă publicul dă marca succesului în arenă. Îi admiră doar pe cei îndrăzneţi, pe cei care riscă. Viaţa întreagă este un risc. Atât cel care câştigă, cât şi cel care nu a avut noroc în ziua aceea sunt criticaţi deopotrivă, din motive diferite. Eu trebuie să merg mai departe, fiindcă succesul înseamnă să obţii ceea ce majoritatea celorlalţi cred că nu se poate obţine. Sunt momente când comunicarea mea cu animalul cu care lucrez se transformă într-un dans magic, într-o pasiune totală. Respirăm împreună, devenim o singură făptură, parcă până şi vieţile ni se întrepătrund. Este o experienţă care te schimbă total. N-o pot asemăna decât cu un dans din ţinutul strămoşilor mei, indienii huichol: dansul soarelui. Dansatorii prind aripi, se înalţă şi parcă ies din trupurile lor. Viaţa şi moartea se unesc pentru acele câteva minute magice. Realitatea devine alta și nu mai poţi trăi în afara arenei. Parcă zilele în care nu lupt nici nu există pentru mine în calendar, decât dacă reuşesc s-o văd pe Louise. Ea este singura care îmi dă putere, uneori, să trec peste toate greutăţile, să îmi înving propriile stângăcii şi tot ea mă consolează în zilele când dau greş.

Ştiam asta. De câteva ori, fusesem amândouă – cu sau fără José, după cum avea timp – joia seara, să vedem vreun festival în care lupta şi Rodrigo. Louise începuse să înţeleagă ce se petrecea în arenă şi comenta cu noi, deși în vocea ei nu s-ar fi auzit niciodată patima discuţiilor dintre Rodrigo, José, Esteban şi Enrique. Și eu eram mai moderată decât ei, chiar dacă mă pasiona mai mult decât pe Louise.

– Nu treci prin viaţă doar ca să câştigi un ban, să respiri, să faci umbră pământului, ci pentru a aduce vieţii ceva în plus: o realizare, o speranţă, o viziune de ansamblu… ceva! exclamă el în continuare, după un oftat. Aşa cum spune preotul, Dumnezeu ţi-a dat viaţă ca să faci lumea mai frumoasă cu o nuanţă şi nu poţi uita această misiune, pe care fiecare dintre noi trebuie s-o realizeze în domeniul la care se pricepe cel mai bine. Dacă tu n-ai fi simţit la fel, nu am fi avut ocazia să ne cunoaştem. N-ai fi venit atunci pe Frisco Street pentru a împiedica o nedreptate. Încerc, din toate eforturile, să îmi aduc contribuţia pentru care am fost menit. Nicăieri în lumea noastră nu este uşor, nici ieftin să devii un profesionist în lupta de tauri. Spania este singurul loc în care lupta de tauri a mai rămas ceea ce a fost odinioară. Mexicul a decăzut mult în această privinţă. Sponsorii din Mexic privesc o zi de festival ca fiind o ocazie de a creşte vânzările de bere, pe când în Spania corrida a rămas un ritual serios, în care performanţele taurilor sunt egale ca importanţă cu ale toreadorilor. Aici, şcoli bune sunt la Puebla şi Ciudad de Mexico. Intră cine are bani mulţi, de obicei fiii celor care au crescătorii de tauri sau fiii toreadorilor cunoscuţi. În unele cazuri, un tânăr novillero de succes, sărac, este remarcat de sindicat, care investeşte în viitorul lui şi primeşte cea mai mare parte din încasările acestuia timp de mulţi ani. Acesta este un parteneriat riscant, la care eu nu m-aş fi încumetat. În lumea noastră contează acum extrem de mult dacă toreadorul aspirant are relaţii sus-puse, dacă provine dintr-o familie bogată care îi susţine cariera. Aceia au alte şanse, începând cu şcoala, dar şi după aceea. Un novillero lipsit de experienţă, ori se prăbuşeşte, ori trebuie să lupte împotriva unor tauri care îi depăşesc cunoştinţele, învăţând de la ei, pe parcurs. Unul ca mine, sărac, care caută oportunităţi cu disperare, oricât de talentat zic unii că aş fi, trebuie să facă eforturi triple pentru a-şi făuri o carieră de succes.

Se presupune că lansarea va avea loc, cândva, prin luna martie…

Advertisements

Finally, A New Book From Don Massenzio

Author Don Massenzio

blood match front cover2017 was a tough year. My blog grew by leaps and bounds and I finished two books, but didn’t get either one edited or published. Most years I’ve published 2-3 books, but in 2017, I published none.

But, enough of that doom and gloom. My latest book, Blood Matchis now available for pre-order on Amazon. It will be formally published on February 2nd.

You might remember that this book was a Kindle Scout candidate and it performed well lasting on the Hot List for 209 of 720 hours or some part of 11 out of 30 days with over 4,000 views.

Here is a blurb about the book:

Intelligence analyst Jake Balrich boards his Monday morning flight, as he has so many times, for routine field work. When the plane lands, a passenger fails to wake up. Jake soon realizes that the death was not accidental and is…

View original post 108 more words

The Return of Smorgasbord Open House – Interviews for all writers and other creative artists.

For any interested writer

Smorgasbord - Variety is the spice of life

The Open Houseseries ran from January 2016 for four months and was one of the most popular of the interview series.  I thought that we might revisit the theme for 2018.

This series will be joined in the next few weeks by an additional author interview which will be in audio and more details on that shortly.

Would you like to be interviewed?

It is open to writers across blogging, books, poetry as well as artists, musicians and photographers.

It is an opportunity to showcase your work from blog posts to sunsets on Smorgasbord and my social media platforms.

I also want it to showcase the person you are and discover more about what makes them tick, their inspirations and also some fun facts.

I have decided to retain the title of the series as Smorgasbord Open House. If you were interviewed two years ago that is not a…

View original post 1,176 more words

Infographic: Do You Know The Difference Between Literary, Upmarket and Commercial Fiction?

Because it is clear and concise.

Carly Watters, Literary Agent Blog

Knowing how to categorize your work is one of the most important skills a writer needs to know–especially while querying. Here’s an infographic to help. It’s not perfect and there are many places that writers won’t fit into and that doesn’t mean it’s not a marketable book. However, learning how to market yourself starts with knowing where your book stands and where it will sit on bookshelves.

Fiction Category Infographic

View original post

NaNoWriMo and other writing musings

NaNo-2017-Winner-Twitter-Header

I won November’s NaNoWriMo this year, with a little over 50,000 words. The problem is that… not all of them were for the novel listed in the certificate below. They were about half there and half to another novel. I learnt some things about myself in the process, exactly like last year. And when split in two, the victory didn’t feel as grandiose. 🙂 But the important part is that it exists. I have written those words in November, and most of them will remain into the published version. It is a victory.

(And in parallel I was also revising after beta-reader’s comments and editor’s comments my next novel, to appear in March 2018). About “Rightness’ Friends” you’ll sure be hearing more, soon!

While the “Other turmoils of life” will be finished until March and will be published this year, hopefully towards summer, the other novel I was sharing my attention with (and which doesn’t have yet a title; I have been thinking about “The young queen” but I am not convinced yet) will be published next year, even if it will get finalized sometime this year. No matter what, I still have a good progress on both. And writing plans for 2018.

I have learnt that I do better on NaNoWriMo if I can focus on 2, not on only one project, because only one might be daunting sometimes. Alternance is better. And on the two Camps, April and July, I do better with doing revisions than with writing new things.

This year I have two old stories to revise for the two Camps and publish later during the year – “The Crew“, which title will remain, and “The call of the sea“, which title definitely has to be changed, because it has a strange aliteration in original.

It sounds an exciting literary trip into 2018. And I promise a better time management, as a New Year resolution!

 

2017NaNo Certificate-small

Image

The Vulgar Tongue – Foot Wear

A vocabulary worth my pirates too… if the magistrate pays the fiddlers…

the brain melt blog

Selections from : THE VULGAR TONGUE, Buckish Slang and Pickpocket Eloquence, By FRANCINE PROSE, originally published in 1785

Foot wear

TROTTERS – Feet. To shake one’s trotters at Bilby’s ball, where the sheriff pays the fiddlers; perhaps the Bilboes ball, i.e. the ball of fetters; fetters and stocks were anciently called the bilboes.

Let me see if I can get this straight. Fetters are shackles tethered by a chain for the feet or ankles. Bilboes (always plural) were iron restraints placed on a person’s ankles or wrists. They consisted of a pair of “U”-shaped iron bars with holes in the ends, through which a bolt was inserted. So, are feet only Trotters when they’re clapped in irons? Were they otherwise known as Prancers or Strutters? Maybe even on occasion, Skippers?

View original post

Another possible sight of Vikings

Another historical theory about Vikings having been a part of Latino-American history… This one is a bit Southwards than mine, and no Quetzalcoatl/ Kukulkan / Viracocha involved, but still an Ecuadorian legend which might have meant a lot…

How much of the history we are learning is science, and how much speculation, fertile soil for the pen of historical fiction (and sometimes historical fantasy) writers? How much of it is written by the victors?

We can’t even guess…