Issabela Cotelin

Naty i-a luat un interviu interesant Issabelei!

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

Issabela Cotelin – „Viața mea e ca o carte”

Cine este Issabela Cotelin?

Pot să-ți răspund cu o poezie inedită? Pentru că și eu mă mai întreb din când în când.

Cine sunt eu...?

Sunt tu
Și tu
Și tu,
Sunt vorba care tace,
Tăcerea care spune nu.

Sunt fiecare dintre voi
Când ați urlat, cântat, trădat,
Mințit, iubit sau mângâiat,
Pe fiecare-n parte
V-am adunat
În carte,
În vers sau rând
Sau, printre rânduri,
Doar în gând.

Sunt fiecare dintre voi în parte
Pe orice filă din oricare carte.

Când eram mică…

eram mică și atât. Și tare bine era. Am fost un copil fericit în cel mai propriu sens al cuvântului până am intrat la școală și, implicit, în viața socială. Dacă aș vrea ceva înapoi din tot timpul vieții mele, aș vrea doar anii aceia în care eram mică. Cei șapte de acasă.

Care este visul din…

View original post 1,362 more words

Genoveva de Brabant

Mi se pare foarte interesanta! Legenda a preluat-o si prelucrat-o Mihail Sadoveanu, desi nu mai sunt sigura daca in Maria Sa, Puiul Padurii sau in altceva. Oricum, imi este cunoscuta din copilarie, de la el…

Imaginary Coffee

Legenda „Genoveva de Brabant” a fost tradusă și transcrisă de-a lungul timpului în numeroase variante. Eu am ales un volumaș tipărit în 1862, în zorii adoptării oficiale a grafiei latine: „Istoria Genovevi de Brabant”, trad, G. Pleșoian, La Librăria D-lui George Ioanid, 1862, 173 pag. + 6 file ilustrate.

Pagina de titlu

Interesant este că, deși e scrisă într-un alfabet de tranziție, în care sunt folosite deopotrivă caractere latine și chirilice, la care se adaugă și oarecare inconsistență tipografică, textul e relativ ușor de parcurs. După ce se obișnuiește puțin cu grafia, creierul citește literele nu neapărat după forma lor, ci după potențialul sens al cuvântului pe care îl formează. Așadar, m-am întors în secolul al XIX-lea, și am încercat să deslușesc textul, așa cum probabil făceau și românașii noștri, obișnuiți, la vremea aceea, mai mult cu semnele chirilice decât cu cele latinești. Sigur că procesul de latinizare…

View original post 758 more words

Amateur Writing

Being the Anti-technicus I always am, the link to which I commented below did never post… So this is it:

https://writerssupportingwriters.com/2021/08/30/amateur-writing/

Now, after having read it, my further comments…

Because I also consider myself an amateur writer, a less known, niche writer. Yes, I am trying to be as professional as possible, from the quality point of view: I attended a few courses because I could not afford more yet, I read everything possible on creative writing, trying to adapt what suits me.

However, I want to be read more than I want to be rich. Yes, it would be nice to recover at least the publishing and associated costs, but if it doesn’t happen, I can live with it. I have a profession – I am a retired economist, having worked for 22 years in European Integration and management of EU funded projects. I don’t starve living from my pension, even if I can’t afford luxuries.

I keep saying that writing is my passion, not my profession. In the moment it will feel like a job, I quit and start doing something else enjoyable. I love writing, researching for my stories, learning new things, getting out of my brain the stories and sharing them with my readers.

I observe the deadlines for submitting to contests and magazines, but I publish books when they are ready. 10 up to now, the 11th upcoming. I have already some fans, some book recommendations, including on Goodreads, some literary prizes. But I still mostly give away my books instead of selling them.

Criminal Mischief: The Art and Science of Crime Fiction: Episode #47: Amnesia and Trauma

For someone who had used amnesia in some stories…

The Crime Fiction Writer's Blog

Criminal Mischief: The Art and Science of Crime Fiction: Episode #47: Amnesia and Trauma

LISTEN: https://soundcloud.com/authorsontheair/episode-47-amnesia-and-trauma

PAST SHOWS: http://www.dplylemd.com/criminal-mischief.html

SHOW NOTES:

Amnesia has been a part of fiction for many years. Jason Bourne in The Bourne Identity is a classic example. The character was apparently based on the real-life case of Ansel Bourne, who in 1887 was likely the first documented case of amnesia. Even Agatha Christie suffered her own brush with amnesia—or maybe not. This one has been the source of argument and conjecture for decades.

I frequently receive questions from crime writers about amnesia so it remains a common topic. In fact, amnesia questions were included in my Question and Answer books. One of the best:

Can A Blow To the Head Cause Unconsciousness and Amnesia?

Q: How hard do you have to be hit on the head to be knocked unconscious? Is there…

View original post 908 more words

Legenda anotimpurilor (varianta III)

Încă o poveste frumoasă, repovestită de Naty!

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

Legenda anotimpurilor și a lunilor anului

A fost odată, demult, demult, un împărat ca toți împărații și o împărăteasă ca toate împărătesele. Numele împăratului era An iar cel al împărătesei, Ziuă.

Cei doi aveau patru prințese, una mai frumoasă ca alta.

Prima dintre ele era Primăvara.La nașterea ei, pamântul a început să fie mângâiat de razele soarelui, ghioceii și-au scos capul lor de sub zăpadă, iar copacii au înflorit de bucurie.

Sunflower, vara, petals, macro, floarea soarelui, summer, HD wallpaper | Peakpx

Când a venit pe lume Vara, pământul s-a îmbracat in holde, soarele și-a prins cercei de cireșe la urechi. 

Toamna a venit după suratele sale, iar atunci livezile s-au înmiresmat de roade bogate, viile s-au umplut cu ciorchini mari de struguri, vântul a început să bată domol. 

Iarna, gerul şi zăpada la români

Ultima dintre surori, Iarna, era frumoasă și albă ca un mărgăritar. La venirea ei peste lume s-a așternut o nea strălucitoare.

Și au crescut toate împreună, vesele și fericite, neavând nici o grijă.

View original post 130 more words

Legenda anotimpurilor (varianta II)

O poveste frumoasă. Mulțumesc, Naty!

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

Oaltă legendăne povesteşte că, într-o vreme tare îndepărtată, Soarele, le-a cerut fiicelor sale să îşi aleagă câte o parte de lume pentru a o stăpâni. Ele însă, nu au ajuns la o înţelegere, aşa că i-au spus:

– Noi nu putem să alegem până nu călătorim peste tot, să cunoaştem locurile.

– Cum doriţi voi! zise Soarele. Trebuie, însă, să oferiţi câte ceva pe unde veţi trece.

– Eu, zise Vara, am să dăruiesc căldură. Lumea minusculă a gâzelor va fi plină de viaţă. Ele mă vor iubi. În lanuri se vor coace grânele, florile vor umple totul de culoare.

– Tu, Vara, eşti caldă, dar eu, Toamna, cu puterea pe care o am, o să coc legume şi fructe nenumărate. Oamenii mă vor dori. Ei au nevoie de mine.

– Dacă voi dăruiţi bogăţie, căldură, culoare, eu, Iarna, prin iscusinţă, am să aduc bucurie…

View original post 152 more words

Reușita. Povestea unui iepuraș!

O poveste înțeleaptă, eu o știam cu o broscuță campioană.

Vorbe pentru suflet...

Trei iepurași se plimbau prin pădure. La un moment dat unul dintre ei cade într-o groapă destul de adâncă. Cei doi iepurași de pe margine au început să se agite și să strige:

– Vai, acolo o să rămâi, nu o să reușești niciodată!

Iepurașul căzut în groapă începu să se căznească să iasă. Începu să se zbată și să se agațe de margini în dorința disperată de a ieși din groapă. Cei doi iepurași rămași la suprafață, niciodată nu mai văzuseră un asemenea necaz și erau siguri că iepurașul căzut nu o să reușească niciodată, astfel că au început să-i spună iepurașului:

– Nu o să reușești niciodată!

Pe măsură ce iepurașul încerca mai mult, ei repetau același lucru, ei se învârteau împrejurul găurii și mai tare și îi spuneau că nu o sa reușească niciodată! După zeci de minute în șir de strigături și încercări, iepurașul reuși să…

View original post 138 more words

Legenda albinuței/albinei (varianta II)

Imi place si asta… si nu o stiam.

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

Se spune că atunci când Dumnezeu a făcut lumea, a dat fiecărei vieţuitoare câte o armă de apărare: unora le-a dat dinţi ascuțiți, altora le-a dat gheare.

Albinei i-a dat doar un ac mititel şi i-a zis:
– Chiar de ești mică și pari neajutorată, acest ac te va ajuta să-ți birui toţi duşmanii. Când îi vei înţepa, carnea se va umfla în jurul înţepăturii şi îi va ustura.

Albina însă nu s-a mulţumit cu ce i-a dat Dumnezeu şi i-a zis acestuia:
– Doamne, arma pe care mi-ai dat-o este prea mică. Trebuie să-mi dai şi puterea să-l omor pe cel pe care îl voi înţepa!

Văzând răutatea albinei, bunul Dumnezeu s-a întristat și i-a spus:

– Mierea ta, adunată în fagurii galbeni ca soarele, să fie dulce, iar din ceara ta creștinii să facă lumânări care să lumineze bisericile la sfânta slujbă, sub icoana Maicii Domnului.

Însă, pentru…

View original post 40 more words

Muzica cu care am crescut ♥️

Eu stiu cantecele Maricai Pitu si o ador. Fata cu ochi maslinii este unul dintre cantecele mele armanesti preferate (mai intra pe lista mea Tsi stai, feata, ninga amari, Ianula tsea dultsea, care este, in greceste, emblema orasului Volos, Calea di-asimi si inca cateva. Triandafilu imi placea in liceu, cat nu era celebru, acum mai putin)

Sweet Nothings

Intotdeauna revenirea in Constanta ma face sa iubesc si mai mult acest loc. Imi dau seama cat sunt de norocoasa ca m-am nascut in Dobrogea. La cum sunt, cred ca as zice la fel despre orice alt loc in care m-as fi nascut. Efectiv vad ce e mai frumos. Si apreciez cu atat mai mult, mai ales ca am plecat de aici. Stiu ca sunt si lucruri mai putin frumoase, ca peste tot, insa imi stric adn-ul daca ma concentrez pe ele. Si nu are rost. Prin buna am invatat lectia recunostintei cel mai bine si da, aici la malul marii este minunat, mai ales vara. Si ma bucur ca il am pe tata la care pot merge sa stau cand si cat vreau, am cativa oameni dragi si aici cu care imi place sa ma vad, am liniste, marea, bronz, plimbari, briza, muzica valurilor. Ma incarc pozitiv revenind in…

View original post 215 more words