Spetsofai, gustul Pelionului

Pentru cei interesati de retete noi

Iubim Grecia

spetsofai Sursa foto: http://www.akrotiri.gr

Cu pădurile lui dese și legendele despre neînfricatul Ahile și misterioșii centauri, muntele Pelion ascunde și alte comori, cum ar fi acest preparat culinar care, atenție, creează dependență și alungă orice intenție de dietă.

Savurat pe versanții răcoroși ai muntelui, în special în satul Makrinitsa, ”spetsofai” este un fel de mâncare perfect pentru a-ți încărca bateriile după lupta pieptișă cu pantele abrupte. Simplu, nesofisticat, sățios și aromat, spetsofai adună familia în jurul cratiței, oferind cu generozitate miresme și gusturi numai bune de săturat gurile flămânde. Iar dacă amestecul de cârnați și legume este întregit de gustul cremos al brânzei feta, festinul nu poate fi decât complet.

Rețeta este simplă, bazată numai pe câțiva ardei și vreo 5-6 cârnați dolofani de porc, la care contribuie din plin niște ceapă, câțiva căței de usturoi, puțin vin și, neapărat, piper ca să iasă mâncarea picantă.

Ingrediente:

  • 5-6 cârnați groși, preferabil…

View original post 323 more words

ECHIPAJUL de Marina Costa – mesaj de Ziua Internațională a Toleranței

În luna noiembrie 2019, cu ocazia Zilei Internaționale a Toleranței, Uniunea Ellenă din România, cu sprijinul Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului României, a elaborat videoclipul de mai jos, cuprinzând fragmente relevante din romanul meu ECHIPAJUL, în limbile română și greacă:

 

Mulțumesc atât realizatorilor, cât și doamnei Olimpia Bândea, Secretar General al Uniunii Ellene din România, care a avut ideea de a selecta cartea mea pentru mesajul de Ziua Internațională a Toleranței!

Book Tag: Am / N-am

white ceramic teacup with saucer near two books above gray floral textile

Photo by Thought Catalog on Pexels.com

Leapșă luată de la Dede. Doar că eu n-am graficele ei… Ca de obicei, de la mine poate s-o ia oricine, cu precizarea sursei.

1. Am/ N-am citit o carte de Roald Dahl.

NU am citit nicio carte de Roald Dahl.

2. Am/ N-am citit cărți 14+.

AM citit destule cărți 14+. Cred că doar vreo 2-3 18+ totuși, în toată viața mea, fiindcă nu îmi plac.

3. Am/N-am citit o carte pe care am judecat-o după coperta acesteia.

NU judec cărțile după coperți când le aleg. Dar după ce o citesc poate mă gândesc ce-o fi fost în mintea graficianului, care sigur nu a citit cartea…

4. Am/N-am citit o carte în altă limbă decât engleză și română.

AM citit destule și în franceză și spaniolă, câteva în greacă… ba chiar și una în italiană și una în catalană. (Nu vorbesc aceste două ultime limbi, însă pot să înțeleg ce este scris, mai ales când este vorba de proză scurtă, cum mi s-a întâmplat mie, și textele sunt interesante).

5. Am/N-am citit un roman grafic.

NU am citit un roman întreg. Mi-au plăcut, ca benzi desenate, Piff și Rahan (mai ales Rahan!) și am citit romane foto în foileton, prin reviste, dar niciodată tot romanul.

6. Am/N-am vărsat apă pe o carte.

NU am vărsat apă pe o carte. Cafea pe actele de la serviciu… mă rog… și mai cunosc niște tastaturi care au băut cola sau cafea… și o imprimantă care a băut un pahar de Fanta…

7. Am/N-am împrumutat cărți de la bibliotecă.

AM împrumutat cărți de la multe biblioteci.

8. Am/N-am fost la Cărturești Carusel.

AM fost o dată la Cărturești Carusel și nu m-a impresionat. Prefer de o mie de ori Cărturești Verona, unde am fost de multe ori.

9. Am/N-am o carte peste 600 de pagini.

AM destule cărți peste 600 de pagini. Aș pomeni vreo patru volume de Wilbur Smith – Marius Andrei mi le-a recomandat și mă cunoaște bine! – primul fiind Păsări de pradă.  Aș mai pomeni Inimă vrăjită de Romain Rolland – și asta mi-a plăcut foarte mult – iar dacă trecem la Vicontele de Bragelonne, de Alexandre Dumas, la Mizerabilii lui Victor Hugo, la Winnetou de Karl May…

10. Am/N-am cumpărat o carte dintr-un anticariat.

AM cumpărat destul de multe cărți din anticariat… mai ales cele franțuzești, dar nu numai.

 

 

The Female Librarians Who Delivered Books On Horseback

Very interesting to know!

Nicholas C. Rossis

Dusty Old Thing recently published an article by Rose Heichelbech about The Fierce Female Librarians Who Delivered Books On Horseback During The Great Depression. While everyone’s heard of the Pony Express, this is a rarely-told story. If like me, you’d never heard it, here you are!

The New Deal’s Book Women

In the middle of the Great Depression, not only was America grappling with the tightening of just about every single household budget, but the nation was also poorly connected. At the time most rural areas were without basic services like electricity and running water. As such, these remote areas were often devoid of public institutions like libraries.

Some of the most isolated areas were nestled in the Appalachian area of Kentucky, among other locations. One of the many public programs initiated by FDR’s New Deal was the Works Progress Administration, which funded the Pack Horse Library Initiative. The…

View original post 748 more words

Drumuri si doruri – { recenzie }

Inca o recenzie la volumul meu de versuri. Multumesc, Marius Andrei!

Analogii - Antologii

Drumuri și doruri

de
Marina Costa

Editura: Amanda Edit
Anul publicării: 2019
Număr de pagini: 132

După ce ne-a încântat cu povestiri, nuvele și romane de aventuri, dragoste sau istorice, scriitoarea Marina Costaabordează și cea mai personalizată, cea mai sinceră, cea mai sensibilă zonă a literaturii, poezia.

Volumul de versuri Drumuri și doruri este structurat în două părți ca două jumătăți de suflet, complementare și reciproc integratoare.

Segmentul intitulat Drumurise constituie într-un atlas spațio-temporal cu locuri iubite.
Simbolistica lor istorică sau frumusețea acestora, încă insuficient descoperită de turismul prozaic, părând criteriile de selecție pentru poeta colecționară de sublim.

Curenți de metafore nostalgico-mobilizatoare străbat peisagistică națională:

«A fost odată un buchet multicolor,
fermecat, de leac, ademenitor, parfumat.
…..
Florile lipsă ne dor.
Într-o lume ideală
din ele s-ar putea împleti
un pod între inimi.»

Florile lipsă

Șoapte ca din mărturisirea unor taine conturează aura zărilor străine:

«Aceeași Mare Neagră

View original post 260 more words

How Hard is it to Say Yes?

As always, Nicholas’ posts are very interesting. Thank you!

Nicholas C. Rossis

Yes | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksImage: Pixabay

I recently came across a great thread in Quora about the usage of the word “yes” in various languages. The thread is concerned with explaining why romance languages use almost the same word for “yes” (si [Spanish, Italian] and sim [Portuguese]) when there is no word for “yes” in Latin.

This last bit was news to me. It’s almost as strange as the lack of the verb “be” from Russian. A language without “yes”? How can that work?

And yet, it’s true. While English (and Greek) speakers use “yes” without a second thought, it turns out that many languages have no need for it.

Romance Languages and “yes”

Dante actually classified medieval Romance languages according to their different words for “yes”:

  • “si” was found in Italian, Spanish, and Portuguese – the major “southern” Romance languages. However, Portuguese doesn’t even use “sim” very often. It still clings to…

View original post 1,237 more words