ЕРОФЕЙ ИВАНОВ – СТИХИ

Poet brailean, din cartierul Pisc, cartier cunoscut cititorilor romanelor mele ECHIPAJUL si A DOUA CURSA.

Traducerea in romana a versurilor e dupa originalul in rusa. Scroll cu rabdare!

PoezieRusa

image

Ерофей Иванов родился 10 октября 1939 г в Румынии в липованском селении Хутор , который раскинулся вдоль высокого берега реки Дуная .Детство и отрочество прошло на Хуторе в старообрядческой крестьянской семье После школы обучался в Бухаресте лицее №32 , в 1966 г закончил факультет славянских языков Бухарестского университета , отделение русского и румынского языков .Всю свою жизнь проработал в школе .Он писал на русском языке, кргда многие писали на румынском . Ушел из жизни в 2007 году ”

image

Липованы

С Дона , Севера , Кубани ,
С давних смутных тех времен
Староверы – христиане
Уходили за кордон .

Дом родной , родные дали ,
И российские края
Оставляли , покидали,
От расправы уходя .

Веря в силу непростую
Древнерусского креста ,
Покидали Русь святую ,
Славя Господа Христа .

За подводами подводы
Шли , скрываясь за холмом ,
Призрак веры и свободы
Ждал их там за рубежом .

Незнакомые просторы

View original post 628 more words

Descântec de primăvară

Anotimpuri

(publicată în Antologia ANOTIMPURI, Editura Betta, 2020)

DESCÂNTEC DE PRIMĂVARĂ

Dealuri de omăt se aștern

de la casa mea la a ta,

ca să nu pot să te văd,

oricât încerc să-ți ghicesc umbra.

Între casele noastre, drumul

de nea este plin.

Gheața în inimă ți s-a-ncuibat.

Moina a cuprins-o pe a mea.

Crivățul suflă, viscolește

În sufletu-mi și în oraș.

Focul dorului meu de-ar putea

Chiciura gândurilor tale să-nmoaie!

Acum ne desparte un pod

de netrecut, oglindă de gheață.

În curând, distanțele

se vor înșira între noi.

Numai descântecul tău încă nerostit

ne poate aduce primăvara

și poate înflori calea

azi grea, înzăpezită.

Vis de primăvară

Anotimpuri

(publicată în Antologia ANOTIMPURI, Editura Betta, 2020)

VIS DE PRIMĂVARĂ

Prizoniera din turnul de cleștar

ascultă vuietul crivățului

imaginându-și că-i spune povești.

Frigul iernii i se strecoară în suflet

cu fiece zi

dar ochii îi strălucesc.

Își încălzește gândurile

cu vise de primăvară înflorită

și frigul din suflet cedează.

Prizoniera din turnul de cleștar

învinge singurătatea

cu dor de primăvară.

Amurg de iarnă

Anotimpuri

(publicată în Antologia ANOTIMPURI, Editura Betta, 2020)

AMURG DE IARNĂ

Soarele-i o portocală

aruncată la orizont.

Cerul, un pled de azur

brodat cu fâșiile de spumă

ale norilor.

La margine de drum, morman

aliniate-s șiruri de nămeți

mărginind pe laturi

oglinda strălucitoare

zgâriată de trecerea câtorva sănii.

Clinchete amenințătoare se aud

deasupra capetelor, din spade

și pumnale, cu care streașina

se împotrivește vremii.

Din soare a rămas, la apus,

doar o scânteie răzleață,

printre eșarfe roz și violet,

așteptând să-și vadă palida iubită.

Iarna joacă poker

Anotimpuri

(publicată în Antologia ANOTIMPURI, Editura Betta, 2020)

IARNA JOACĂ POKER

Iarna

joacă poker pe dezbrăcatelea

cu primăvara și toamna.

Vara a adormit

cu capul pe masă,

îmbătată de parfumul gutuilor.

Careu de ași!

Iarna scoate un fular de fulgi de nea

și i-l pune primăverii la gât.

Chintă roială!

Toamna

arată două perechi,

apoi își oferă iernii

pelerina multicoloră de frunze.

În curând cărțile de pe masă

s-au terminat.

Primăvara și toamna,

doar vag acoperite,

una cu un fular,

alta cu o canadiană vătuită,

goale pe sub acestea,

se uită la iarna cea norocoasă

care își aranjează în oglindă

veșmintele lor,

proaspăt câștigate,

deasupra cămășii cu sărbători.

Soarele îi zâmbește șăgalnic.

Cele două anotimpuri

cu ghinion la cărți

au cearcăne, privirea ștearsă.

Își doresc să doarmă, să uite…

Hai și noi la fereastră,

să vedem cum arată iarna

îmbrăcată cu fusta cu franjuri a toamnei

și bluză albă, spumă de ghiocei,

în veșmintele suratelor!

Patria mea

PATRIA MEA

Patria mea este unduirea Dunării

care mi-a dat viață,

sunt câmpiile, dealurile și munții

plini de tainice comori.

Țara mea este lanțul strămoșilor

din care s-au născut bunicii

ce-odihnesc sub glie.

Patria mea este, în același timp,

țăranul ospitalier ce-ți oferă apă

când drumul te-a ostenit

și te ia cu el în căruță,

doar vei ajunge mai repede.

Este și culegătorul de măsline

întâlnit sub soarele Mediteranei,

la mii de kilometri de casă,

în celălalt colț al continentului,

care zâmbește larg când te aude vorbind

și-ți răspunde în limba maternă

cu accente de dor,

de parcă te-ar fi cunoscut de când lumea.

Țara mea

odinioară, a avut teritorii mai întinse.

Acum numără, în locul lor,

mii de kilometri de suflete muncitoare,

răzbătătoare,

care o poartă în inimi

indiferent de distanțe.

Guillaume Apollinaire – Le chemin qui mène aux étoiles

Il ador pe Appolinaire, iar traducerea este deosebita!

Poezie franceză și francofonă

Le chemin qui mène aux étoiles
Est pur sans ombre et sans clarté
J’ai marché mais nul geste pâle
N’atténuait la voie lactée

Souvent pour nouer leurs sandales
Ou pour cueillir des fleurs athées
Loin des vérités sidérales
Ceux de ma troupe s’arrêtaient

Et des chœurs porphyrogénètes
S’agenouillaient ingénument
C’était des saints et des poètes

Égarés dans le firmament
J’étais guidé par la chouette
Et n’ai fait aucun mouvement
*

Pe drumul îndreptat spre stele

Pe drumul îndreptat spre stele
Nici umbră nici lumină nu-i
Am mers dar gesturile mele
N-or şterge Calea Laptelui

Adesea potriveau sandale
Sau flori păgâne culegeau
Feriţi de ţeluri siderale
Opriţi acei ce mă-nsoţeau

Prinţi de bizanţ în cor cântând
Îngenunchiau fără noroc
Sfinţi şi poeţi stăteau la rând

Pierduţi în zările de foc
O bufniţă mă-ndrepta, blând
Şi nu m-am mai mişcat deloc

*
traducere de Cindrel Lupe

View original post

Tristan Derème – Les jours sont plats

Câteva versuri franțuzești, traduse măiestrit…

Poezie franceză și francofonă

Les jours sont plats comme des soles
Et la rouille a couvert mon cœur ;
Mais tu parais et tu consoles
Mon amertume, ô remorqueur !

Amour, nous sommes les chaloupes
Vides sur le flot des hivers,
Et nous rêvons de Guadeloupes
Où rugissent des lions verts.

Là-bas, vibrent des promontoires
Sous le cri de tigres ailés ;
Et dans des champs de roses noires
S’étirent des chats violets.

Des oiseaux sont couverts de feuilles ;
Des plumes poussent dans les prés…
Emmène-nous, toi qui recueilles
L’espoir des rêves déchirés.

Amour, jette-nous tes amarres ;
Vois nos larmes, entends nos cris.
Les soirs dorment comme des mares
Autour des cœurs endoloris.

*

Zilele-s plate

Zilele-s plate ca doi peşti
Rugina-mi prinde inima;
Dar tu apari, îmi linişteşti
Mâhnirea, călăuza mea !

Barcaze, draga mea, plutim
Goale pe valul iernilor
Ţări minunate-nchipuim,
Lei verzi răgind încetişor.

Şi promontorii tremurând
Când tigrii trec înaripaţi;
Şi-n câmp de…

View original post 50 more words

Limba română

LIMBA ROMÂNĂ

A răsunat în zorii istoriei

din gurile veteranilor abandonați

de Împăratul Aurelian

și ale urmașilor lor.

Ca un colac de sărbătoare

au poleit-o cu mierea rugăciunilor

Apostolul Andrei și sfinții creștini,

întâi greaca bizantină, apoi slavona

oferindu-i prinos de vorbe

pentru a sta de vorbă cu Dumnezeu.

Sfinții martiri Brâncoveni,

Mihai Viteazul și alți conducători

și-au dat viața ca să nu o înlocuim

cu cântul muezinului.

Dimitrie Cantemir și cronicarii

au așternut-o pe hârtie, spre neuitare,

lăsându-ne-o prețioasă moștenire.

La salba ei de cuvinte

au adăugat câte o monedă de aramă,

de argint sau de aur, trecătorii

și cei ce s-au așezat lângă noi.

Astăzi, o vorbim, o scriem cu drag

și o vom lăsa moștenire, la rându-ne,

fiilor noștri.