Sigrdrifa’s Prayer One Page Book

Just because I love Sidgriffa’s toast…

Ozark Pagan Mamma

Last year, I posted an article about making little mini books out of a single sheet of paper. Since then, I’ve figured out how to make them digitally! Below you will find a simple version of Sigrdrifa’s prayer, the only direct invocation of the Norse gods preserved from ancient times. It is a classic and beautiful prayer that can be said anytime, but is especially appropriate at the start of one’s day, observing the sun rise, and at the Solstices.

Copy and paste image into a word processing program (set up with narrow margins) to make sure the image takes up most of a full sheet of paper, expanding as necessary.
After printing, trim away the margins on the outside of the thick black lines. Let your child color the pictures, then follow directions given in my article magic one-sheet-of-paper mini book to complete the book.

Sigrdrifa prayer magic bookFor more Summer Solstice…

View original post 10 more words

Advertisements

Celebrating Women in Pharmacy: Elizabeth Marshall (1768-1826)

The UC School of Pharmacy Blog

EMSpecial Note: During the Month of March, Women’s History Month, we will be highlighting women in pharmacy (past and present) who have contributed significantly to the profession.

One of the first female pharmacists in the United States, Elizabeth Marshall, was born in Philadelphia, Pennsylvania in 1768. Many people credit her with being the very first female pharmacist in the United States. In reality, that title actually belongs to Elizabeth Gooking Greenleaf. However, while she may not have been the first American female pharmacist, Elizabeth Marshall was most certainly the second and was no doubt a hugely important figure for both women in the Pharmacy profession and for Pharmacy history in general.

Elizabeth Marshall’s father, Charles Marshall, as well as his father Christopher Marshall before him were both well-known pharmacists in Philadelphia at the time. Christopher Marshall’s apothecary shop was said to be the most complete outside of New York City. This distinction led…

View original post 447 more words

Gallery

A Perfect 10 with Marina Costa

Reblogging the interview Don Massenzio took me a few days ago.It is the first blog interview, but I had 2 one-hour long radio interviews before, one for each published novel.

Author Don Massenzio

Today, I have the distinct pleasure of featuring Romanian author Marina Costa on this edition of A Perfect 10.

Please enjoy this special installment of A Perfect 10

If you want to check out past interviews, you can find them in the following links:

A.C. FlorySteve BoseleyKayla MattMae ClairJill SammutDeanna KahlerDawn Reno LangleyJohn HowellElaine CouglerJan SikesNancy BellNick DavisKathleen LopezSusan ThatcherCharles YallowitzArmand RosamiliaTracey PaganaAnna DobrittKaren OberlaenderDeby FredericksTeri PolenDarlene FosterRobert Rayner, C.C. NaughtonSherry RentshlerLinda BradleyLuna St. ClairJoan HallStaci TroiloAllan HudsonRobert EggletonPaul Scott BatesP.C. ZickJoy LennickPatrick…

View original post 1,784 more words

A început sezonul NaNoWriMo! Primul fragment

Nano Cover

Așa arată coperta mea de NaNoWriMo. Cea de pe site NaNoWriMo, că nu sunt sigură că va arăta la fel și cea finală, tipărită. Și vă ofer o prezentare a personajelor negative, într-un fragment din capitolul intitulat chiar “Stăpânii orașului“:

– Nu că noi am muri după ilustra familie Chouteau… dar domnului Lippard îi sunt principalii rivali în comerţ! Hai s-o luăm cu începutul… în timpul Marii Strămutări  un negustor francez, Pierre Laclède, care primise licenţă de la Nouvelle Orleans ca să facă negoţ cu indienii pe fluviu în sus, a trecut pe aici împreună cu fiul lui vitreg, René Auguste Chouteau, i-a plăcut cum arată locul şi s-a gândit să construiască un post comercial. În februarie anul următor, când s-a redeschis navigaţia pe fluviu, l-a trimis pe băiat, care avea treisprezece ani, cu o barjă în care erau treizeci de oameni, toţi buni neseriaşi, spunându-i să coboare în locul unde marcaseră ei copacii pentru aşezare, să taie copacii şi să facă mai întâi un post comercial şi depozitele potrivite, apoi şi case… Vreo şase săptămâni mai tîrziu a venit şi Laclède, împreună cu mama băiatului, care nu-i putea fi soţie legiuită fiindcă soţul ei o părăsise şi se întorsese în Franţa, cu toate că patru dintre fraţii mai mici ai lui René Auguste îl aveau ca tată pe Laclède.

Mă rog, nu erau nici primii, nici ultimii care păţeau aşa ceva, în condiţiile în care biserica catolică nu admite divorţul.

– Cât stătuse la fort să-şi vadă de afaceri, Pierre Laclède aflase că partea de la est de fluviu a Louisianei fusese cedată englezilor, iar regele George proclamase că pământurile acelea erau teritoriu indian, şi că toţi locuitorii trebuiau fie să plece, fie să obţină permis de şedere de la britanici… în schimbul jurământului de credinţă, desigur! Ce poate fi mai umilitor pentru un francez – fie el creol sau acadian – decât să jure credinţă “gâturilor roşii”? Cu atât mai mult cu cât primii acadieni începuseră să vină deja, în aceleaşi condiţii, după “marea strămutare” care începuse în 1755… Aşa că mulţi au trecut fluviul pentru a se aşeza în Noua Franţă, după ce ţărmul celălalt devenise Noua Anglie… Ceea ce a contribuit la transformarea rapidă în orăşel a satului visat de Pierre Laclède! Acesta a fost norocul lui atunci – şi chiar şi câţiva ani mai târziu, când Louisiana s-a transformat în Noua Spanie, tot era mai bine decât sub englezi! Altfel, ar fi rămas un simplu post comercial cu câteva căsuţe în jur…

– Bun, familiei Lippard nu le place de familia Chouteau că sunt rivali în afaceri; dar ţie? l-am zgândărit eu.

– Pe lângă faptul că înarmează triburile războinice, osage, sauk şi fox, care atacă vânătorii şi negustorii cu armele cumpărate de la ei, nu le pot suporta ifosele de întemeietori şi minciunile! Până acum ţi-am povestit ceea ce ştie toată lumea… Da, au venit, au construit postul comercial, şi după aceea au venit şi restul coloniştilor francezi, disperaţi de stăpânirea britanică de pe celălalt mal al fluviului. Datorită lui a înflorit aşezarea şi s-a transformat în orăşel; dar să nu se mai laude că au găsit pustiu pe malul acesta al râului, că noi, o parte dintre acadieni, eram deja aici! scrâşni el, şi l-am înţeles pe deplin. Că atât René Auguste, cât şi fratele lui vitreg Jean Pierre, ai lui Laclède, au preluat afacerea bătrânului, în timpul Revoluţiei Americane, când l-a găsit moartea pe drumuri… De comerţul lui cu blănuri se alesese praful când Spania a anulat permisele, acum cultiva grâu şi cânepă pe câmpurile din jurul oraşului, parteneriatul lui de afaceri cu plantatorul din Nouvelle Orleans se terminase când acesta fusese închis pe zeci de ani în urma revoltei anti-spaniole din capitală… Au preferat să facă contrabandă de arme cu indienii, s-au îmbogăţit… Lor le-a venit ideea ca Saint Louis să fie unul dintre “punctele de întâlnire” pentru negoţul cu blănuri… Iar ofiţerii spanioli închideau ochii la ei mai mult decât la bătrân… Nu mai este nici un secret că tot ce mişcă în Saint Louis ei organizează!

Un nou sezon NaNoWriMo

Se pare că la noi, în România,  NaNoWriMo este încă puţin cunoscută, puţin promovată şi, spre deosebire de alte ţări, aici instituţiile care ar trebui să sprijinească cultura – biblioteci, şcoli, muzee literare, etc. – nu se implică deloc. (Şi, pentru cei care cred cum credeam eu acum câţiva ani, nu este un concurs rezervat numai scriitorilor de limbă engleză. Poţi să scrii în orice limbă, în orice ţară, a devenit demult internaţional).

Dacă acum câţiva ani eram printre cei – nu puţini – împotriva acestui concurs şi convinsă că niciodată nu voi lua parte, anul trecut am făcut-o şi chiar am câştigat. Aceasta mă transformă într-o promotoare a NaNoWriMo, în totală opoziţie faţă de cum vedeam lucrurile cu doi, trei ani înainte. Transformarea scrisului din activitate solitară în activitate colectivă contează foarte mult în creşterea productivităţii fiecărui scriitor aspirant, a motivaţiei şi a succesului final. Experienţa socială NaNoWriMo, corelată cu mobilizarea de tip “sesiune”, duce la progrese importante.

Aş fi scris şi fără acest concurs? Desigur, însă într-un timp mai lung, îndoindu-mă de mine mai mult şi fără să am pe cine să întreb când mă blocam undeva sau nu eram sigură de un element anume. Mobilizarea aceasta colectivă mă ajută, la fel de mult ca termenul care mă ambiţionează. (Nu spune nimeni că la sfârşitul lunii va exista un roman finalizat şi perfect. Nu, doar o primă versiune, care va fi supusă unor editări succesive. Este un element pe care unii nu îl înţeleg, şi această neînţelegere este exploatată de cei care sunt împotriva concursului, fiindcă ar crea romane proaste şi pentru că presiunea unui termen şi a unui număr de cuvinte/zi nu este pentru oricine.)

Rezultatul activităţii de anul trecut este un început de roman numit Preţul libertăţii”, o trilogie din care am 70% din primul volum (“Îngerul cu sabie”) scris anul trecut. Acesta va fi continuat în timpul sesiunilor Camp NaNoWriMo din 2018. Volumele doi şi trei se vor intitula Fraţi de cruce şi, respectiv, Surori regăsite”. Am deja o parte din ideile pentru ele. Şi eu întotdeauna termin ceea ce încep.

Anul acesta voi continua Vieți în vâltoare”, cu un al treilea volum care va putea fi citit şi individual, intitulat Alte vâltori ale vieţii. Un roman western, situat în zona Saint Louis în perioada 1804-1830, o perioadă foarte darnică în vâltori ale istoriei.

Iar grupul NaNoWriMo din Bucureşti s-a întărit. La întâlnirea de debut, desfăşurată duminică, 29.10.2017, la Bohemia Tea House, am fost zece graţii dornice de a răspunde provocării productivităţii literare în diferite domenii, de la fantezie la fan-fiction şi până la poveşti pentru copii.

10 Nano cucuiete

Zece persoane de diferite vârste şi profesii, care nu s-ar fi întâlnit niciodată altfel, deşi au scrisul ca pasiune comună.  Unele dintre noi nu au avut în jurul lor până acum pe nimeni care să le înţeleagă pasiunea pentru scris, să le motiveze şi să le poată ajuta. Mă bucur că ne-am întâlnit, sub coordonarea Ralucăi, şi anul acesta!

Vă urez succes tuturor şi, anul acesta, sperăm să câştige mai mult de cinci din grup!