”Maienii”, ”Oamenii lui Mai”, alaiul vesel de pe tărâmul lui Ahile

Fiindca traditiile grecesti sunt interesante.

Iubim Grecia

”Balconul Pelionului”, satul de o frumusețe rară, cocoțat pe pantele verzi ale muntelui și cu vedere către orașul Volos și Golful Pagasetic, Makrinitsa oferă călătorului nu doar imagini care îți taie respirația, dar și o amintiri de neuitat izvorâte din ospitalitatea oamenilor, bucătăria locală, tradițiile și moștenirea culturală a celor aproape 1000 de ani de istorie. Locuit din secolul al XIII-lea de către oameni veniți din toate părțile Tessaliei, satul a cunoscut pe rând invaziile francilor, turcilor și germanilor atrași de bogăția locului. Potrivit mitologiei, muntele Pelion este locul nașterii lui Ahile, al centaurilor, dar și punctul de plecare al argonauților în căutarea lânii de aur.

IMG_7971-Pano Sursa foto: http://www.unanhaihui.ro

Mult timp, Makrinitsa s-a numit ”satul nobililor” pentru că aici și-au ridicat conace și case durabile foarte mulți negustori, oameni înstăriți care au dat locului o eleganță aparte în arhitectură și mod de viață. Astăzi, vechile conace, transformate în hoteluri și…

View original post 600 more words

Easter in Early Modern England

Other traditions, especially the lost ones, are very interesting.

Catherine Meyrick

Easter sunrise

The Lenten and Easter season in pre-Reformation England was rich in sights and sounds and smells. Shrove Tuesday was celebrated with pancakes and football games, plays and masquerades. Ash Wednesday brought the blessing of ashes and their application by the priest to the foreheads of the faithful with the injunction ‘Remember O man that thou are dust and to dust thous shalt return’. Statues and images were veiled in cloth and a Lenten veil hung, obscuring the chancel from the laity. The Lenten fast began, a fast not only from meat but also eggs and dairy products, marriage and sexual activity.

Five and a half weeks later Easter Week commenced with Palm Sunday. Palms or, as this was England, evergreen branches were blessed and sprinkled with holy water by the priest. The priest, carrying a consecrated host in a monstrance, then led the laity with their palms in a procession out…

View original post 1,256 more words

The Elizabethan ‘Suter’

Catherine Meyrick

Elizabethan Courtship

In the 16th century, marriage was not a purely personal affair but rather a group effort involving acquaintances, friends or family members. So when a young man or woman or, more often, their parents decided it was time to marry, the first step was to find a suitable spouse. After determining that there was no one nearby who possessed the qualities wanted in a spouse, family and friends would be called upon to help locate and investigate suitable prospects further afield. These intermediaries or go-betweens were not described as such but rather as a suitors or messengers on behalf of the  interested party, – ‘indifferent men sent to enquire what she was to see if she was fite to match‘.

At the more elevated levels of society, the intermediary would be a patron, a well-connected family member, or even a lawyer who would begin the investigation and…

View original post 1,433 more words

Fragment din “Echipajul”

Pentru c a este 1 Mai… si se potriveste!

Marina Costa

Protomagia-s

…Înfloriseră sălciile pe cheiul Dunării, făcând-o mai ademenitoare ca oricând. Alături de Leftheris şi de prietenii lui, am văzut desfăşurându-se sub ochii noştri uimiţi minunăţia sărbătorilor greceşti ale primăverii, cărora le-am trăit farmecul exotic de Armindeni şi de Sânziene.

De Armindeni, o şalupă a Santierului Naval, închiriată de tatăl lui Theodoros, ne-a plimbat pe ostroavele Dunării. Ca niciodată până acum, printre “palicarii” care ne invitaseră se aflau şi fete: surorile lui Theodoros, Hrisanthi şi Asteriţa, Hariklia, sora cea mică a lui Fotis, Antigoni, sora lui Ermis şi a lui Sotiris, Rinula şi încă vreo două ale căror nume nu le-am reţinut. Asteriţa, cu vreun an mai mare decât Lemoni, se împrieteni cu ea imediat, iar Hariklia îmi sări mie în braţe, spre bucuria fratelui ei, care, eliberat de griji, discuta ceva cu Virgil:

– Trebuie să căutam flori pentru maides. De aceea au venit toate fetele, îi explică el…

View original post 479 more words

Sărbătoarea Paștilor în tradiția elenă

Iubim Grecia

Bun găsit, dragi prieteni! Călătoria noastră prin calendarul elen ne-a adus la cea mai

ΧΡΙΣΤΟΣ-ΑΝΕΣΤΗ Sursa foto: internet.

importantă sărbătoare a primăverii și a anului religios, și anume Sfintele Paști.

Sărbătoarea are o vechime de milenii, numindu-se mai întâi ”Pisach” de către egiptenii antici care marcau echinocțiul de primăvară. În perioada lor de sclavie în Egipt, evreii au preluat sărbătoarea pe care au numit-o ”Pesach”, dar , după eliberarea lor și întoarcerea pe pământul natal, i-au dat o altă semnificație, celebrând miracolul despărțirii Mării Roșii de către Moise și încheierea unor ani lungi de sclavie egipteană. Cu timpul, sărbătoarea a căpătat și un caracter agrar, acum fiind aduse la temple ofrande de miei și semințe, pentru roade îmbelșugate și bunăstare.
Creștinismul a adus câteva modificări acestei sărbători, accentul fiind pus acum pe miracolul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Consiliul Ecumenic din anul 325 a stabilit ca Paștele creștin să fie celebrat în…

View original post 713 more words

March 25: the Feast of Annunciation

From a Greek, about yesterday – double holiday for Greece 🙂

Nicholas C. Rossis

Germanos III of Old Patras | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's books Germanos III of Old Patras raises the Independence banner. Painting by Ludovico Lipparini, Creative Commons.

Americans may be familiar with the Greek Independence Day parade, celebrated throughout the States this time of the year. Even though the parade may take place any day between now and April, in Greece, it always falls on March 25th. To understand why this is such a big day for Greece, you need to keep in mind the date’s twin significance–religious and national.

In 1453, Constantinople fell. The Ottomans swiftly conquered most of Greece. A number of rebellions failed to ensure self-determination for Greece. This was a long-standing demand, as Greeks had revolted four times against the Byzantine Empire as well, seeing it as a continuation of the Roman occupation (it was only later that the Empire was Hellenized, finally stopping the revolts).

1821 saw the start of the rebellion that led to the modern…

View original post 407 more words

În pețit

Arena literara

ÎN PEȚIT

 (fragment din romanul în curs de apariție “Alte vâltori ale vieții”,

publicat în revista ARENA LITERARĂ nr. 12/2019)

 

La începutul toamnei, tinerii care îi ajutaseră pe indieni să-și clădească noul sat se întorceau, mai bogați cu o herghelie de cai, plus alte daruri din partea noilor proprietari de case: coșuri frumos ornamentate, olărie, haine și pături brodate. Pe drum, vânaseră un cerb cu coadă albă și doi curcani sălbatici, pe care îi aduceau în dar celor de acasă. La intrarea în sat, grupul se despărți, fiecare îndreptându-se spre casă. Nane și Angel se opriră la casa Bessinei, ca de atâtea ori când erau mici. Mânau un număr mai mare de cai decât aveau ceilalți, iar cerbul vânat se vedea pe spatele unui roib.

Aimée s-a întâmplat să le iasă în drum. A fost salutată politicos, în limba ei maternă. Ea rămăsese cu ochii mari de uimire, adunând câteva detalii în minte:

– Este adevărat ce cred eu? îl întrebă pe Angel în limba lor.

– Da, mătușă. Acum sau niciodată, altfel mi-o ia altul înainte. Veniți să mă ajutați, tu și mătușa Roxana?

După tradițiile din tribul lui, avea nevoie de sprijinul femeilor din familie. Putea conta pe noi două. Aimée m-a chemat, fără să îmi spună nimic altceva decât să mă grăbesc.

Bessina și Cathy, care avea acum nouăsprezece ani, despachetau darurile de pe cai, fără să înțeleagă ce se întâmpla. Ori, mai degrabă, Cathy se uita pierdută la Angel, de parcă atunci l-ar fi văzut pentru prima oară. Ca și Aimée, eu înțelesesem de cum văzusem cerbul. Reacția celor doi îndrăgostiți ce-și vorbeau numai din ochi, confirmase opinia inițială.

– Primești pețitori, Bessina? am întrebat-o direct pe gazdă. Eu sunt deja soacră mică; vine vremea ta. Ai ceva împotriva ginerelui? Îl cunoști, cu bune și cu rele. Acum i-a dovedit mândrei că este un bun vânător; Cathy, dacă îi place vânătorul, va trebui să se apuce să curețe și să gătească cerbul. La curățat, suntem gata să îi dăm o mână de ajutor, în caz că primește darul de logodnă.

Acum își dădea seama Cathy cât de important era darul pe care îl primise. Își amintea, vag, că i se povestise, demult, despre acest obicei.

– Bucuroasă de ajutor, să am timp să-l gătesc până se întoarce tata! Mulțumesc în egală măsură cui l-a împușcat și cui mă ajută să-l jupoi, rosti ea apoi, cu fața roșie ca o cireașă.

Bessinei nu-i venea să creadă ce auzea. Se uita când la fiica ei, când la pretendentul neașteptat. Îl cunoștea pe Angel. Crescuse în casa ei, până plecase la studii. Nu avea nimic împotriva lui. Era harnic, gospodar, cinstit și, pe deasupra, învățat. Se obișnuise cu el. Nu o deranja că era indian.

Angel rosti clar, în franceză, pe care o vorbise dintotdeauna în familia ei:

– După cum știți, mă întorc în satul meu. Am cumpărat pământ. Rudele voastre m-au ajutat să clădesc casa. Acum se construieşte o şcoală. Voi preda acolo. Sunt destui copii care să învețe să citească și să scrie în mai multe limbi. Mi-au rămas bani pentru un inel, după tradiția de aici. Îmi trebuie o soţie, să fie stăpâna casei. În şcoală, am nevoie de ajutor la clasele mici. Vă rog să îmi acordaţi mâna lui Cathy. Nunta o facem aici sau prima din noua biserică de acolo, cum doriţi.

Îl cunoșteam suficient de bine pe viitorul mire ca să fiu sigură că nu din calcule meschine își formulase astfel cererea în căsătorie, ci din prea multă timiditate. Nu era obișnuit să-și exprime sentimentele în cuvinte. Acum nu era cazul să-și declare dragostea și devotamentul; Cathy era convinsă de acestea de mult. Își salvaseră viețile unul celuilalt; împărțiseră gustarea, necazurile și temele pentru acasă ani în șir. Nu pe ea trebuia s-o impresioneze, ci pe viitorii socri.

Răspunsul fetei fusese limpede; îl voia de soț. Dacă ne gândeam bine, semnele prevestitoare se arătaseră încă de acum treisprezece ani, când Roger îl adusese în sat. Cathy îl luase în grijă din prima zi, cu posesivitate, devotament și dorința de a-l ajuta la lecții.

– Se vede că ai licența în drept; ai învățat să vorbești ca un avocat, râse Bessina. Nu am nimic împotrivă să-ți fiu soacră, dacă Jean-Pierre acceptă să-și dea fata atât de departe.

Am rămas amândouă cu ele, să așteptăm întoarcerea lui Jean-Pierre. Aimée se pricepea mai bine decât mine la jupuit cerbul, păstrând pielea întreagă. Angel îi aducea apă de la fântână logodnicei, care se apucase de gătit. Eu am ajutat la descărcat darurile, povestindu-i Bessinei câte știam despre obiceiurile indiene. La nunta mea din trib, familia fratelui meu adoptiv nu primise atâția cai câți le oferise Angel acum.

În calitate de pețitoare, rude ale mirelui, am fost invitate la cina cu tocană și friptură din pulpă de cerb. Cathy era bună gospodină.

Jean-Pierre, căruia i se formulase un discurs asemănător cu cel auzit de noi, ezită o clipă. În cele din urmă, acceptă să-i dea fata lui Angel. Satul indian era peste fluviu, la câteva zile bune călare, însă nu deosebit de departe.

– Duceți-vă să vorbiți cu părintele, duminică să facă prima strigare. Să fie într-un ceas bun! Vă cununați aici, că aici ați crescut. Când veți pleca în satul tău, nu mă îndoiesc că vă așteaptă alte tradiții de împlinit, spuse acadianul, cu chibzuință.