Sfânta Varvara în tradiția elenă (II)

Ca de obicei, ma fascineaza traditiile grecesti… si ale altor popoare…

Iubim Grecia

Karavakia (Corăbioarele)

2017-12-01_074723 Sursa foto: http://www.dramini.gr

Un alt obicei dedicat Sfintei Varvara este cel al corăbioarelor de hârtie din orașul Drama. Tradiția spune că în secolul al XIV-lea, turcii care ocupaseră orașul au vrut să dărâme biserica Sfintei și să ridice în locul ei o moschee, arătând în acest fel, lipsa de respect față de credința creștin ortodoxă a locuitorilor. Numai că, în ziua de 4 decembrie, Sfânta Varvara a săvârșit o minune, inundând moscheea neterminată și arătându-și, în acest fel, sprijinul oferit elenilor. De atunci, Drama o are ca protectoare pe Sfânta Varvara al cărei ajutor este încă cerut cu răbdare și credință în fiecare ajun al sărbătorii sale.

Îndiferent de vârstă, oamenii confecționează corăbioare de hârtie pe care le trimit însoțite de dorințele și rugăciunile lor pe apa lacului care încă există de la minunea de acum aproape 500 de ani. Fiecare corăbioară poartă cu sine și o lumânare…

View original post 458 more words

Sfânta Varvara în tradiția elenă (I)

Ca de obicei, ma fascineaza traditiile grecesti… si ale altor popoare…

Iubim Grecia

varvara 2 Sursa foto. pinterest

Alături de Sfântul Andrei (30 noiembrie) și Sfântul Nicolae (6 decembrie), Sfânta Varvara (4 decembrie) este cea care deschide sezonul sărbătorilor de iarnă și marchează trecerea de la un anotimp la altul, de la melancolia toamnei la introspecția hibernală și, implicit, la perioada de moarte simbolică a lumii.

Suferind martiriul în veacul al IV-lea după Hristos, Sfânta Varvara se bucură de dragoste și respect în țările spațiului balcanic, atribuindu-i-se și rol de vindecătoare a unor boli cumplite precum vărsatul de vânt. În România este patroana minerilor, amintind de un episod din viața Sfintei în care, urmărită de oamenii propriului tată păgân care nu suporta ideea că fiica lui este creștină, s-a rugat lui Dumnezeu să o ascundă din calea lor. În acel moment, un perete al muntelui spre care alerga s-a deschis ca o gură de peșteră, iar Sfânta Varvara a intrat în el scăpând de furia…

View original post 406 more words

Karsilamas, fermecătorul dans din Estul Mediteranei

Unul dintre dansurile mele preferate, l-am descris intr-o povestire… si il voi mai descrie si in altele.

Turism si cultura in Balcani

Exista acolo in zona de interferenta dintre Grecia si Turcia un dans traditional care imi place sa spun ca e precum….cafeaua aromata si fierbinte (cel putin asa il simt eu ha ha), intitulat ,,Karsilamas,, sau ,,Καρσιλαμάς,,. Specific populatiei din Anatolia si din Grecia de Nord, Karsilamas este unul din jocurile traditionale reprezentative din folclorul national grecesc si este considerat  dans panelenic, originea sa fiind in Asia Mica. Se danseaza pe perechi fara ca cele doua persoane sa se atinga, ritmurile melodiilor fiind diverse, unele de tip cifteteli altele in ritm asimetric / aksak. In Cipru exista un dans similar numit ,,Antikrystos,,. Mai exista o varianta de karsilamas la turcii din Macedonia si Tracia ce se numeste ,,Suleiman Aga,,. 4bfc75779f95a694439da9585e35a961

In continuare sa savuram cateva clipuri cu Karsilamas , care, recunosc, este si unul din dansurile mele preferate.

Text – Florin Petrescu

View original post

”Pentozali” – Dansul celor cinci pași

Un dans superb, sufletul Cretei… Il dansau haiducii din munti, inainte de lupta impotriva turcilor. E o scena ravasitoare si in filmul El Greco…

Iubim Grecia

Deși aparțin neamului elen, cretanii sunt o fire aparte. Neînfricați, dârzi, neîmpăcați cu soarta de popor cotropit de turci, răsculându-se mereu, îngropându-și morții și pregătindu-se pentru următoarea luptă, împrumutând ceva din asprimea muntelui, dar păstrând în suflet speranța eliberării. Au străbătut secole prin sânge și miros de moarte, dar au renăscut mereu mai puternici și mai hotărâți să pună capăt jugului otoman. Ce a rămas din această luptă? Năzuințe, zbucium, durere, toate puse pe muzica acestui neam insular.

În Creta, totul amintește de istoria locului, iar costumul tradițional este

Sursa foto: ”Ellinikes foresies”, Atena, 1981.

primul care ne vorbește despre ea. Pe lângă elementele oarecum comune cu restul Elladei (”vraka”, pantalonii largi ai bărbaților, ”yileko”, vesta brodată), mai apar și piese specifice acestui loc: ”sariki”, turbanul negru cu franjuri pe care îl poartă bărbații în semn de doliu pentru anii de ocupație turcească, ”katsouna”, bastonul lung, semn al mândriei și…

View original post 508 more words

Luna Octombrie în folclorul elen (II) – Ritualuri de fertilitate

Se stie ca eu admir traditiile vechi….

Iubim Grecia

Spuneam în episodul trecut, dedicat obiceiului Perperounei, că luna Octombrie era, în folclorul elen, momentul în care se săvârșeau ritualuri pentru ploaie și fertilitate, acum punându-se bazele recoltei viitoare și hranei din anul următor. Pe lângă invocarea ploii cu ajutorul fetițelor îmbrăcate în straie de frunze, țăranii Elladei mai recurgeau la anumite gesturi simbolice prin care să provoace ploaia cea rodnică. Astfel, dacă pe drumul lor întâlneau o broască țestoasă, oamenii o întorceau pe spate, așezându-i un bolovan de pământ pe burtă. Dând din picioare ca să revină la poziția ei normală, țestoasa părea că se roagă la Dumnezeu să dea ploaia care să înmoaie bolovanul și ea să poată reveni la poziția firească. În alte regiuni, oamenii mai obișuinau să prindă șerpi pe care omorau și-i atârnau de crengile copacilor, ca să poată fi văzuți de păsări. Când acestea coborau din zborul lor ca să înhațe șerpii, oamenii…

View original post 500 more words

Sarikopita, ”plăcinta turban”

Pentru curajosii in bucatarie. Eu nu prea sunt!

Iubim Grecia

sarikopites Sursa foto: pinterest.

Dacă românii au ”poalele în brâu”, adică acele plăcinte cu brânză care te fac să uiți de orice fel de dietă, iată că și Grecia, mai exact Creta, vine în contrapartidă cu un preparat care face trimitere la un obiect de vestimentație: sarikopita sau ”plăcinta turban”, la fel de uzurpatoare a dietelor, un amestec minunat de gust dulce cu sărat și un regal al papilelor gustative.

După cum vă amintiți, în articolul dedicat costumului tradițional cretan spuneam că bărbații acestei insule poartă ”sariki”, turbanul negru cu franjuri care imită lacrimile în amintirea sutelor de ani de ocupație turcească. De aici și până la plăcinta ”sarikopita” nu a mai fost decât un pas pentru imaginația bogată a femeilor cretane care au oferit apoi acest preparat bucătăriei întregii Ellade. Îmbinarea gustului sărat al brânzei xinomizithra cu cel dulce al mierii poate fi și ea interpretată ca o redare prin…

View original post 278 more words

Luna Septembrie în folclorul elen (II) – Înmormântarea lui Gustărică

Iubim Grecia

În episodul trecut spuneam că Ziua Înălțării Sfintei Cruci, de pe data de 14 septembrie, reprezintă un reper important în viața cotidiană a elenilor, ei fixându-și evenimentele importante din anul următor și în funcție de această dată. Pentru că acum se recoltează ultimele roade ale verii, pepenii, meiul, susanul și se încheie convențiile pentru următorul an agricol, după Ziua Crucii oile și caprele sunt lăsate libere pe pășuni pentru a se îndestula cu tot ce a rămas în urma muncii oamenilor. Tot acum se dau înapoi proprietarilor toate terenurile luate în arendă, se plătesc impozitele și se fac nunți.
În Sifnos, Ziua Sintei Cruci se mai numește și ”Crucea Hoțului” pentru că acum se ard toate barăcile și bordeiele în care viticultorii au stat ca să-și păzească viile de hoți. Este un semn că misiunea lor s-a încheiat, viticultorii și-au adunat recoltele, iar în urma lor vin copiii care adună…

View original post 513 more words