Ce autori români am mai citit (5)

Multumesc, Ana Sylvi, pentru nominalizare!

adropofinspiration

woman-sitting-while-reading-book-outdoorssursa:pikrepo.com

Vă salut din nou, prieteni ai lecturii! După cum vă spuneam în articolul anterior, am împărțit în două cele mai recente lecturi autohtone, pentru a nu aglomera. Știți că îmi displac articolele prea lungi, încerc să le evit pe cât posibil.

O să spun câteva cuvinte și despre cărțile cărora nu le-am acordat patru sau cinci stele, ci trei. Au fost foarte aproape, însă au existat mici detalii pe care nu am putut să le las deoparte. Cu toate acestea, nu am o problemă în a le aduce în atenția cititorilor și o să vă și explic de ce.

Castelul din infern, de Yasmine I. Bonciu. O carte de debut scrisă la 17 ani, un fantasy young-adult. Am scăzut din punctaj pentru anumite amănunte legate de tehnica de scriere, însă povestea este chiar bună, inspirată din miturile grecești, mi-au plăcut pasiunea și imaginația autoarei. Este primul volum…

View original post 478 more words

Candyfloss guitar by Stephen R. Marriott – reccomendation

Candyfloss

I usually don’t do book reviews, because I know others do them better than me. I am not good at reviews, but I am good at reading and certain books need recommended. One of them is Candyfloss Guitar by Stephen R Marriott. I read it for free from Bookfunnel and I loved it.

It is read quickly, since it has only 70 pages, and it gives an image of contemporary Spain, mainly the one of small towns and villages, and especially a part of the route known as Camino de Santiago, the milenary pilgrimage route to Santiago de Compostela.

A young guitarist is reluctantly making the pilgrimage, first thinking he’d go just until the next village with a pretty foreign girl. Step by step, the pilgrimage takes another dimension and he keeps going farther and farther along. We see the lack of perspectives for provincial youth in the economic environment of today, but also the kindness of strangers and the value of an initiatic road.

The writer, who has done the pilgrimage himself, years ago, caught subtle aspects, both in the relationship between Catalans and Spaniards (Arnau and Eduardo) and in the fact that, for certain generations, the Civil War and Franco years are very alive in their memories and social values. Being familiar with the Spanish culture, I kept discovering subtle gems in Diego’s story, along, like hidden Easter eggs.

I wholeheartedly recommend this novella to everyone, and its next volume, further showing Diego’s adventures as a guitarist wishing for affirmation.

Recenzia Laurei Dobrea la A DOUA CURSĂ

Set Echipajul A doua cursa2

 

Mulțumesc foarte mult, Laura Dobrea!

#apriliecitim

#stămîncasăsicitimromânește

#apriliecitimromânește

“A doua cursă” de Marina Costa

Născută, crescută și ducându-mi viața pe malul bătrânului fluviu Dunărea, care scaldă de veacuri un oraș cu o istorie uimitoare și atât de atractiv și primitor pentru multe etnii, am avut ocazia să am prieteni, vecini, colegi lipoveni. Ceea ce am apreciat foarte mult la aceștia a fost capacitatea lor de a-și transmite din generație în generație și de a-și respecta obiceiurile și tradițiile în ciuda acestor vremuri modernizate, cu multe modificări în mentalul colectiv datorită evoluției societății, a tehnologiei, a vitezei în care gândim și ne trăim viețile. Vedeam duminica familii cu copii îmbrăcați în straiele făcute special pentru mersul la biserică unde împărtășeau cu toți ai lor momentele de smerenie din timpul slujbelor și parcă pentru ei timpul avea altă semnificație.

Citind această carte a Marinei Costa am înțeles multe despre acești oameni minunați și de ce sunt așa de minunați. O carte bine documentată din care avem multe de învățat, pentru că pe lângă multe informații despre o altă etnie cu tot ceea ce înseamnă ea (tradiții, obiceiuri,artă culinară,istorie,muzică), despre navigatul fluvial și viața pe o navă de curse interne, există și o poveste emoționantă despre o dragoste matură.

Fiind o continuare a poveștii din romanul “Echipajul”, scrierea are ca personaj principal pe Serghei, protagonist a cărui poveste nu fusese terminată, cel care se rătăcise pe drumul vieții, blocat fiind în amintirile legate de o iubire imposibilă. Acesta, ajuns la maturitate, și-a găsit în final “steaua vieții sale” în persoana Alionei, care de asemenea suferea încă după ce pierduse persoane dragi, pe soțul și pe mama ei. Astfel că această poveste de iubire, “a doua cursă spre fericire”, este despre puterea de a o lua de la capăt, de a avea încredere că poți să regăsești fericirea oricând dacă ai inima deschisă și astfel să te regăsești, despre încrederea în ceilalți, despre a vedea oamenii dincolo de aparențe, despre a ne bucura de ceea ce avem și despre a trăi frumos și fără regrete.

Am simțit în scrierea Marinei multă emoție, iubire de viață, muzică și poezie. Pentru că până la urmă despre asta este vorba într-o carte, despre ceea ce transmite autorul, despre ceea ce te face să simți, iar eu după ce am citit si această carte am avut acea stare de bine pe care o am ori de cate ori văd o piesă de teatru bună sau un concert live excepțional.

Recomand cu multă căldură cărțile Marinei Costa!

Recenzia Laurei Dobrea la ECHIPAJUL

Echipajul Laura Dobrea

Mulțumesc foarte mult, Laura Dobrea!

#apriliecitim

#stămîncasăsicitimromânește

Am constatat că perioada asta de stat mai mult prin casă a oferit oamenilor timp. Timp pentru a împărtăși amintiri, fotografii din copilărie, adolescență, tinerețe, cu locuri și oameni apropiati sufletului.

Dar ce mi-a oferit mie Marina Costa, citindu-i cartea pe nerăsuflate, a fost o călătorie magică în timp, în copilăria și adolescența mea, în locurile din orașul meu de poveste pe care ea a reușit să le descrie magnific.

Se spune că cine bea apă din Dunăre, rămâne la Brăila pentru totdeauna. Și se pare că sufletul Marinei a rămas pe străzile pietruite ale orașului meu, pentru că a descris atât de frumos oamenii de diverse etnii care conviețuiau aici, obiceiurile și tradițiile grecilor și lipovenilor, locurile pe care la rându-mi le-am bătut la pas sau înot alături de oameni dragi. Timpurile s-au mai schimbat între timp. Oamenii nu mai au acea tihnă și acel neastâmpăr totodată de a vedea și a respira aerul de poveste al locurilor prin care trec. Dacă n-aș fi fost vreodată prin Brăila, în urma parcurgerii acestei scrieri mi-aș fi dorit să o vizitez și să-i aflu poveștile. Însă pe lângă aceste minunate descrieri și multe informații interesante, cartea este despre prietenie. Acea prietenie trainică legată în copilărie, altruistă, împărtășită, care rezistă pe viață indiferent câtă distanță se interpune între oamenii care o simt.

Este despre evoluția spre maturitate a unor copii frumoși, trecuți prin greutățile vieții din fragedă copilărie, mulți dintre ei orfani de câte un părinte sau chiar de ambii, care s-au crescut practic unii pe alții ca un echipaj de pe un vas, cu roluri bine stabilite, care au învățat să dăruiască din puținul lor, să ajute ori de câte ori a fost nevoie, să discearnă între bine și rău, să schimbe lucrurile în bine prin puterea exemplului, să lupte pentru a-și îndeplini visurile și să se bucure cu tot sufletul de tot ceea ce-i simplu și frumos: de poezie, de muzică, de istorie, de natură și mai ales de valurile Dunării.

Am simțit alături de Marina, eroina principală, primii fiori ai dragostei, incertitudinile și nesiguranța ei, zbuciumul din sufletul ei pentru alegerile pe care a fost nevoită să le facă în așa fel încât să fie corectă cu ea însăși și cu cei din jur. Mi-am amintit de zilele toride de vară pe care mi le petreceam, asemeni eroinei, alături de prietenii mei pe malul Dunării, pe care o traversam cu barca sau cu bacul pe la vadul Stăncuța si unde pe plaja Perla, pârjoliți de soare și scăldați de bătrânul fluviu uitam de timp și respiram prezentul.

Ce doruri m-a făcut cartea aceasta să trăiesc! Multumesc, Marina Costa pentru momentele magice dăruite prin scrierea ta fantastică!

“Pe mare Dunărea își poartă
A sale valuri line…
…Ai să o uiți, hai, fii cuminte!
– N-o s-o uit niciodată!”

Inca o recenzie pentru ECHIPAJUL

2

Lumea copilăriei cu visurile ei

de Vasilica Ilie

Pe Marina Costa o cunosc din 2016 de când a debutat cu romanul ”Pribegii mărilor”, la Editura Betta. De atunci a scris în continuu. Am primit de la ea, de curând, romanul ”Echipajul”, publicat inițial în 2018, la Editura Amanda Edit, pe care l-a îmbunătățit stilistic, spune autoarea ”în vederea asigurării unui bun flux narativ al romanului, fără modificarea substanței epice” în 2019, tot la aceeași Editură. Pe acesta îmbunătățit l-am primit, și, pentru că mi-a plăcut dat fiindcă se citește repede – este cursiv- și mi-a adus aminte de copilărie, am purces la scrierea acestui comentariu.

Romanul este scris la persoana I, personajele sunt un grup de copii care trăiesc într-un oraș la malul Dunării, devin adolescenți, pleacă la școli și facultăți, se reîntorc, își întemeiază familii fiind foarte fideli unul altuia încă din adolescență când se îndrăgostesc, au copii. Este, dacă vreți, o carte pentru copii dar și pentru oameni mari.
Marina Costa își trăiește copilăria și adolescența în orașul Brăila, oraș așezat pe malul Dunării despre care și Fănuș Neagu a scris în cărțile sale.

Ce mă frapează la acest roman este descrierea societății în care a trăit autoarea, căci ea este personajul principal din carte: acolo se aflau etnii, în special greci și lipoveni, care trăiau în comuniune, armonie și înțelegere. Totul era perfect. Acolo a învățat să vorbească bine grecește, să-și însușească datinile și obiceiurile etniilor respective, copiii să învețe la școală împreună, să se joace împreună, să se scalde în Dunăre și să aibă propriul lor echipaj închegat, cu dorințele și visurile lor.

Ei știau să îmbine jocul cu învățătura, să asculte povești sau legende despre pescari, pirați sau chiar contrabandiști. Uneori formau câte două cete și se atacau între ele, sigur, în final, sfârșindu-se cu izbânda uneia, cealaltă ieșind cam ”șifonată”. Părinții copiilor care formau acest echipaj erau în mare parte marinari, plecau luni de zile de acasă iar copiii lor abia așteptau să se întoarcă, să le aducă jucării sau dulciuri. Într-o seară de iarnă, Marina chiar a surprins o convorbire între tatăl său și un văr de-al lui: vorbeau despre moartea unui marinar, despre contrabanda cu țigări și despre punerea la cale a unei crime, și anume a comandantului unei nave, care era chiar tatăl unui prieten din echipajul lor.

Totul se petrece ca în filme și, de aici urmează adevărata aventură a personajului principal. Suflet curat, de copil, înspăimântată de ceea ce a auzit, în aceeași seară aleargă acasă la prietenul său, Leftheris, și el orfan de mamă, le deconspiră planul murdar al părintelui ei și al vărului acestuia. În urma acestui denunț pleacă de acasă, purtând rușinea cu ea că este ”fată de contrabandist”.

”(…)Am căzut în zăpada înaltă, necălcată încă de picior de om, fără să reușesc să mă ridic. Știam că voi îngheța acolo. Mă va găsi moartea. Nimeni n-o să știe cine sunt. Un mormânt – o fată înghețată- o lespede anonimă îmi va acoperi rușinea de a fi fiica unui om care plănuise o crimă.(…)

Ajunsă într-un sanatoriu de copii, fiind găsită înghețată sub zăpadă, cu temperatură, de un băiat, este bine primită, îngrijită și trăiește o bună parte din iarnă, chiar o prinde Revoluția din 1989 în acel sanatoriu. Serioja, așa îl chema pe băiatul care a salvat-o, era lipovean, avea o soră educatoare aici iar el venea zilnic s-o aștepte pe sora lui, Harpena, când își termina programul. Între ei se înfiripă o dragoste nevinovată, dar Marina era prietenă și cu Leftheris -înainte de a-l cunoaște pe Serioja- care o ia de aici și o instalează în gazdă la cumnata lui, funcționară la o bancă până ce aceasta se împacă de Paște cu ai ei, care vin și o iau acasă.

Într-o zi, când Serioja o salvează din nou din mâinile unor golani, tocmai când se întorceau de la școala unde avusese el examen, într-un moment apropiat o sărută și îi spune că o iubește.

(…)Te iubesc, Marina. Te iubesc mult. Nu mă pricep să-ți spun vorbe frumoase, dar țin la tine cu adevărat. Până acum n-am îndrăznit să-ți mărturisesc, fiindcă mă temeam să nu te superi pe mine. Însă așa nu se mai poate! Hotărăște-te : ori rămâi cu grecul acela, ori cu mine. Nu mă chinui! (…)” Ea ținea la amândoi și nu voia să se despartă de niciunul. ”(…) Să nu-mi ceri asta, Serioja! Țin la tine, și la el, în egală măsură. N-ai dreptul să îmi ceri să renunț la unul. Amândoi sunteți prietenii mei, atât de diferiți unul de celălalt; am nevoie de amândoi lângă mine!(…)”.

Perioada de adolescență trece, sigur, cu inerentele momente de aventuri ale personajelor care formau echipajul din copilărie. Marina termină liceul, intră la facultate în București și drumurile celor de pe ”echipaj” se despart. Serioja pleacă pe un vas în străinătate, unele dintre fete după ce au terminat liceul s-au căsătorit, iar Leftheris se logodește cu ea, ”prietena lui de o viață”, să nu o piardă. Legătura lor durează în tot acest timp, iar după ce termină amândoi studiile, se căsătoresc. Au copii, chiar doi înfiați și se întorc la Brăila, unde, aproape că se întregește ”echipajul”, acum cu familii, copii.

Întrebată de o prietenă dacă este fericită, Marina spune:

”(…) Fericire? Există oare așa ceva? Dacă există, atunci eu mi-am găsit-o alături de soțul meu. Suntem o familie norocoasă, liniștită, așa cum le explicam lor. Însă pe Serioja nu l-am putut uita, chiar dacă Harpena și Nastea nu voiau să-mi vorbească despre el. Pe apa vieții am fost corăbii ce se întâlneau spre a se despărți, neștiind dacă le va mai fi dat să se revadă vreodată. Destin marinăresc!(…)”

”Echipajul” al Marinei Costa este un roman de aventuri care m-a captivat, cu firul epic. Sigur, autoarea nu a putut atinge cu imaginația sa aventurile din cărțile lui Jules Verne, citite cu nesaț și pasiune în tinerețea mea, dar a știut să mă întoarcă în copilărie și adolescență. Cartea aceasta, cum am mai spus, poate fi citită atât de adolescenți cât și de oamenii maturi, care, sigur vor deveni nostalgici după timpurile de altă dată.

Vasilica Ilie
15.03. 2020

 

Când spadele se frâng – recomandare carte

Emil Dragoi

 

Eu, în general, nu fac recenzii. Consider că nu mă pricep, și că alții pot vorbi mult mai frumos despre cărțile care mi-au plăcut și mie. Totuși, din când în când, câte o recomandare de carte îmi voi permite să fac, în special din literatura contemporană românească.

Emil Laurențiu Drăgoi a adus, prin CÂND SPADELE SE FRÂNG, un roman istoric original în peisajul literar românesc, care se citește pe nerăsuflate. M-a purtat cu gândul la epicul lui Sadoveanu în NEAMUL ȘOIMĂREȘTILOR sau al lui Ioan Dan în seria CAVALERII. Spre deosebire de Ioan Dan, care își plasează acțiunea la curtea lui Mihai Viteazul, personajele lui Emil Laurențiu Drăgoi sunt oameni din popor, unii oșteni de-ai lui Mihai Viteazul, care, după uciderea acestuia, încearcă să-și găsească un nou rost la vatră, în vremea lui Gavril Movilă – presupunând că veșnicele atacuri ale turcilor și tătarilor i-ar lăsa…

Limbajul este cel al oamenilor din popor, care suduie țărănește și spun lucrurilor pe nume, iar scenele de luptă sunt de o violență medie, nu chiar pentru admiratorii scrierilor lui Michel Zevaco, ci mai spre ale lui Maurice Druon cu ai săi REGII BLESTEMAȚI. Povestea este simplă, cu doi frați gemeni care, în împlinirea unei răzbunări vechi, se regăsesc în tabere diferite. Dacă dușmănia celor două tabere este mai puternică sau nu decât legătura de sânge, asta rămâne să aflați citind cartea!

Așteptăm cu nerăbdare volumul al doilea (care, am înțeles, va continua saga familiei în noi generații).

Top 5 articole/recenzii [2019]

Multumesc pentru mentiune, Dede! ❤

Praf de stele

Cu o mică întârziere, vă prezint top-urile celor mai citite articole și recenzii de pe blog. Cele mai urmărite articole de voi, dragi cititori, sunt cele din rubrica Top 5 (rubrică pe care am început-o anul trecut în februarie, chiar cu lecturile care m-au dezamăgit), interviul-revanșă luat cu ajutorul autorilor români Dianei de la Lectură pentru suflet și cele mai bune cărți pe care le-am citit în 2018.

Top 5 articole

1) Autorii români contraatacă. Ținta: Lectură pentru suflet

2) Top 5 | Personaje care m-au făcut să râd

3) Top 5 | Cărți care m-au dezamăgit… [2018]

4) Top 5 | Cupluri romantice preferate

5) Top 10 cărți pe care le-am citit în 2018

suopt

Top-ul recenziilor este dominat de cărțile unor autori români (Marina Neagu, Em Madara, Marina Costa) pe care i-am citit pentru prima dată și care mi-au plăcut tare mult. Locul trei este al Vampirilor din Morganville

View original post 127 more words