Farmecul mării { recenzie }

Încă o recenzie marca MARIUS ANDREI – de data aceasta, la FARMECUL MĂRII. Mulțumesc foarte mult!

Cartea este disponibilă la https://bibliocarti.com/farmecul-marii-marina-costa/

Analogii - Antologii

Farmecul mării

de
Marina Costa

Anul apariției: 2019
Editura Amanda Edit
Număr de pagini: 214

De câte ori citești o carte a scriitoarei Marina Costa, rămâi impresionat de vasta documentare ce se simte în descrierea vremurilor și a societății în care autoarea își plasează personajele.

Pe un fond atât de exact și profund conturat, inserarea de acțiune captivantă, specifică romanelor de aventuri, vine să suplimenteze organic plăcerea unei lecturi – deopotrivă – informative și interesante.

Farmecul mării, volum lansat în 2019, dar ale carui idei au prins cheag încă din anii 1983-1984, are o astfel de poveste minunată, care restaurează vivant alte timpuri și desfășoară genul acela de peripeții pe care îți vine să le compari cu ale eroilor lui Jules Verne sau cu istorisirile despre pirați, corsari și exploratori.

farmecul marii coperta

Protagonista sa, Marina, este o fiică a mării, născută și crescută pe barcazul tatălui ei, Colomba

View original post 865 more words

Ce autori români am mai citit

Multumesc foarte mult, Anasylvi!

adropofinspiration

books

Cei care citiți de mai multă vreme articolele pe care le scriu aici, pe blog, ați remarcat poate că, în general, undeva în decembrie, fie cu ocazia Zilei Naționale, fie ca retrospectivă anuală, public câte un articol în care menționez ce autori români am mai citit sau descoperit între timp.

M-am hotărât să postez mai des acest gen de articole, din mai multe motive. Primul, pentru că am remarcat un interes crescut al cititorilor români față de tot ceea ce înseamnă literatură contemporană românească și nu are rost să îi lăsăm să aștepte foarte mult pe cei interesați de acest subiect; al doilea, se adună un număr prea mare de recomandări și risc să fac un articol prea stufos, lucru care nu mă prea caracterizează.

Așadar, mai jos voi enumeră titlurile și autorii citiți în ultima vreme, precum și câteva mențiuni privind aceste lecturi. Pentru informații pe larg despre fiecare…

View original post 608 more words

MARINA COSTA: ECHIPAJUL – RECENZIE

Inca o recenzie pentru ECHIPAJUL! Multumesc foarte mult, Oana!

Crâmpeie de suflet

Zilele acestea m-am plimbat printr-o Brăilă cu iz de poveste, printr-o Brăilă atemporală, în care diferențele interetnice pot fi înlocuite cu înțelegere și toleranță și în care aventura se ițește la tot pasul. Am ajuns într-o Brăilă cu iz ludic și plină de culoare, populată cu eroi care au darul de a transforma ura în iubire și lipsa de compasiune în milă și fapte bune. Am călătorit pe Dunăre, m-am scăldat în apele ei tulburi și am făcut parte preț de câteva ore dintr-un echipaj atipic, format din tineri deosebiți, care mi-au amintit foarte tare de „Cireșarii” lui Constantin Chiriță pe care i-am iubit în copilărie. Și, da, m-am îndrăgostit, căci am descoperit o scriitură simplă, dar plină de dialoguri dinamice și extrem de fluidă, care s-a așternut prin fața ochilor mei asemeni apelor pe care navighează personajele sale. În plus, am parcurs cu ochii minții și cu sufletul pagini…

View original post 1,146 more words

Cronică la PRIETENII DREPTĂȚII

 

Ana Dobre Prietenii dreptatii Litere

 

ÎN LUMEA TUTUROR POSIBILITĂȚILOR…

(publicată în revista LITERE nr. 228/ martie 2019, Târgoviște)

Literatura pentru copii și adolescenți este destul de slab reprezentată în literatura noastră, genul fiind privit cu oarecare mefiență, din cauza asocierii cu paraliteratura, considerată a intra în sfera noțiuni de literatură de consum. Toate pânzele sus! de Radu Tudoran și Cireșarii de Constantin Chirițã, care au însoțit adolescența multora dintre noi, intră în categoria excepțiilor fericite, probabil și datorită echilibrului dintre etic și estetic.

Marina Costa se încăpățânează să rămână în universul ficțiunii pentru adolescenți, având un apetit insațiabil pentru poveste, o deschidere pentru aventură, pentru invenția epică, o mare curiozitate de a sonda și investiga spații necunoscute, cu exotismul lor implicit sau doar incitant. Ea pare să-și fi însușit ipostaza unei profesoare care construiește și imaginează scenarii didactice pentru a accesibiliza, prin invenție epică și poveste, receptarea unor cunoștințe menite a forma sufletul și a deschide noi orizonturi. O lume exotică, accesibilă prin imaginație și vis, prinde, astfel, viață, o viață determinată și reală. Există în zestrea ei epică și inocența naratorului arhaic, căreia i se adaugă plăcerea enormă de a povesti, calități exersate în tot ce a publicat până acum: Pribegii mărilor (2016), Vieți în vâltoare (2017) și Prietenii dreptății (Marina Costa, Prietenii dreptății, I-II, Editura Astralis, București, 2018).

Acțiunea acestui nou roman este plasată în Arizona, la Nogales, oraș la granița dintre SUA și Mexic, predispus, prin aceasta, unor conflicte interetnice, având ceva din atmosfera filmului Poveste din Cartierul de Vest. Marina Costa învestește toposul cu valorile prieteniei, pledând epic, într-o țesătură a esteticului cu eticul, pentru toleranță, pentru dreptul fiecăruia de a-și construi în deplină libertate propriul vis american. Prozatoarea îmbină exotismul toposului cu informații istorice, pentru care are o reală voluptate. Lumea nouă pare a fi spațiul ei preferat, acolo mutându-se cu întreaga imaginație epică. În poveste sunt integrate informații istorice, etnografice, informații referitoare la obiceiuri și mentalități, de multe ori narația find doar un pretext pentru a introduce, într-o formă sau alta, într-un mod sau altul, toate aceste informații, într-o risipă epicureică, hedonistă.

Epicul se constituie, în partea de histoire, din concretizarea, în întâmplări, fapte și evenimente, a unor date legate de istoria locului, de obiceiuri și de mentalități specifice unei zone de frontieră. Ca discours, narația este liniară, fără retrospective epice. Reconstituirea etnografică se înscrie între limitele verosimilității și veridicității. Pentru aceasta, autoarea se folosește de motivul străinului, străinul, de fapt, străina, Emilia Roșu/Emily Reid, fiind, totodată, un personaj-reflector, care, asemenea unui operator de cinema, înregistrează pe pelicula curiozității, cu aviditate și interes pentru spectacolul naturii umane, evenimente și personaje, le trece prin filtrul rațiunii și imaginației sale pentru a obține efectul maxim al scriiturii picarești.

Curiozitatea naratorului omniscient este transferată asupra Emiliei, cea care are sarcina de a prezenta, de a investiga și de a clarifica evenimentele în exotismul lor adus în raza inteligibilității epice, fapt motivat de curiozitatea insațiabil adolescentină de a percepe nuanțele, de a înțelege lumea în care se instalează, lume pe care face efortul să o cucerească.

Din perspectiva Emiliei sunt prezentate obiceiurile legate de quinceañera, aniversarea adolescenților la împlinirea vârstei de 15 ani, corrida, novillada, obiceiurile de Crăciun, Candelaria etc. Însă, Emilia nu este singurul personaj-reflector. Există o adevărată rețea de astfel de personaje, niște informatori, care înmulțesc perspectivele, pentru ca imaginea caleidoscopică a lumii să surprindă întregul evantai de evenimente menite să susțină pulsația și concretul vieții și să creeze impresia autenticității realului și a existenței. Rodrigo, de exemplu, este personajul-reflector care introduce în lumea corridelor, element care extinde perspectiva prin sugestia cercurilor concentrice, din ce în ce mai largi, care deschid cercul cunoașterii. Este, apoi, Bernardo Flores, personajul-reflector care introduce în viața indienilor papago (“mâncătorii de fasole sălbatică”). Acestor reflectori li se adaugă pasiunea pentru jurnalism a Emiliei, pasiune care motivează și uman și epic marea ei curiozitate de a cunoaște această lume în toate aspectele ei. La sfârșitul volumului întâi, perspectiva epică se deschide prin dorința ei de a continua drumul în jurnalistică, realitatea, generoasă în subiecte, oferind, deopotrivă, subiecte și pentru personaj și pentru narator.

Adolescenta Emily se integrează acestei lumi din dorința de a o cunoaște, dar și din dorința de a-și face prieteni, de a empatiza și socializa cu ceilalți. Orfană, crescută până la majorat în familia unei rude, Emily nu rămâne indiferentă la niciun gest de simpatie.

Manifestările ostile îi suscită spiritul justițiar și fac din ea un apărător al dreptății. Maturizată, din cauza încercărilor vieții, înainte de vreme, cu certe calități de lider, ea își devansează vârsta prin modul înțelept și grav de a înțelege relațiile dintre oameni. În lumea în care destinul a adus-o, când descoperă existența unor grupuri rivale: Froggy & company, personajele negative, răii, și Jaguarii, personajele pozitive, ea se va situa, dintr-un înnăscut sentiment al dreptății, de partea celor buni. Jaguarii vor deveni, sub influența ei, Prietenii dreptății, grupându-se în jurul ei, recunoscându-i calitățile.

În acest fel, Marina Costa introduce un conflict de basm, constând în confruntarea dintre bine și rău. Soluționarea acestui conflict, orientată spre atragerea de partea binelui și spre convertirea celor răi în buni, dar și către pedepsirea celor răi pune în evidență viziunea optimistă a prozatoarei, viziune necesară într-un roman în care miza etică este subordonată esteticului.

Din această lume multicoloră, nu lipsește tema iubirii, temă urmărită și realizată prin câteva cupluri: Emily-José, Louise-Rodrigo, Antonia-Carlos, prin care Marina Costa relevă alte vieți în vâltoare, vieți pe care destinul le supune încercărilor pentru a verifica trăinicia sentimentului. Cuplul Louise-Rodrigo ilustrează tragismul iubirii. Pentru Rodrigo, nu numai viața este o corrida, ci însăși iubirea, în numele căreia se sacrifică, având generozitatea idealistului inadaptat.

În volumul al doilea, grupurile s-au clarificat, eticismul este mai evident. Imprevizibilă, dar având o teză/motivație în planul semnificațiilor, care relevă mesajul etic, rămâne dorința Emiliei de a se întoarce în patrie, un mod ușor polemic al autoarei de a pleda pentru dragostea de pământul în care te-ai născut. Teza apare cu claritate: omul este liber să călătorească, să cunoască alte țări, alte moduri de a înțelege viața și existența și, încărcat ca albina de polen de aceste cunoștințe, este dator să se întoarcă la stupul lui.

Quod erat demonstrandum. Povestea se încheie în spațiul românesc, în care Emilia se împlinește alături de José, valorificând mierea acumulărilor sale. Nu numai SUA este pământul făgăduinței și țara tuturor posibilităților. Întorcerea Emiliei demonstrează epic că și România este țara tuturor posibilităților. Rămâne ca cititorul să se convingă de frumusețea poveștilor de viață și de adevărul acestei idei.

ANA DOBRE

Pribegii mărilor – Marina Costa

Multumesc mult, Ana Sylvi, pentru recenzie! ❤

adropofinspiration

Pribegii marilor

După ce am citit două romane și un volum de proză scurtă semnate Marina Costa, pot spune că m-am obișnuit deja într-o măsură destul de mare cu stilul autoarei. Afirm aceste lucruri deoarece Marina Costa are un stil aparte, foarte recognoscibil. Dacă aș fi citit acest roman fără să fi fost semnat, imediat mi-aș fi dat seama că îi poartă amprenta.

Romanele Marinei Costa au multe elemente specifice, voi încerca să enumăr, pe scurt, câteva: în miezul acțiunii se află o eroină dintr-o bucată, o tânără foarte decisă, al cărei traseu este prezentat din adolescență și până la maturitate; autoarea își poziționează acțiunea într-o lume interculturală, unde oamenii de diferite etnii și religii găsesc un numitor comun, între ei țesându-se legături puternice; în scrierile sale, Marina Costa introduce întotdeauna legende, balade, cântece și versuri, descrierea dansurilor sau a obiceiurilor rituale caracteristice popoarelor și perioadelor istorice tratate în roman; nu…

View original post 862 more words

Another view on the Romanian literary life

I love Arabella McIntyre-Brown . I have read her book a while ago:

Liverpool

I loved it, I loved her style and her courage of getting a new life at the other side of Europe, in a country she didn’t know the language of (at that moment – she had learnt some meanwhile!), at retirement age.

I had no idea that, following our discussion, she had written about the Romanian books market and she mentioned me as well. Thank you, Arabella!

Survival of the Fittest – Blog Hop

A fascinating book from an interesting writer!

Myths of the Mirror

Global Link to Amazon

Jacqui Murray has a new prehistoric fiction book!
I loved Born in a Treacherous Time (see my review here).
I can’t wait to dig into this new one
Congrats, Jacqui!

Blurb

Five tribes. One leader. A treacherous journey across three continents in search of a new home.

Chased by a ruthless and powerful enemy, Xhosa flees with her People, leaving behind a certain life in her African homeland to search for an unknown future. She leads her People on a grueling journey through unknown and dangerous lands but an escape path laid out years before by her father as a final desperate means to survival.

She is joined by other homeless tribes–from Indonesia, China, South Africa, East Africa, and the Levant—all similarly forced by timeless events to find new lives. As they struggle to overcome treachery, lies, danger, tragedy, hidden secrets, and Nature herself…

View original post 2,134 more words