Peisaje mișcate – recomandare de poezie

Eu, în general, nu fac recenzii. Consider că nu mă pricep, și că alții pot vorbi mult mai frumos despre cărțile care mi-au plăcut și mie. Totuși, din când în când, câte o recomandare de carte îmi voi permite să fac.

Peisaje mişcate/ Moved landscapes de George Coandă

(Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2011)  105 pagini

ISBN 978-973-712-643-6

George Coandă, născut în anul 1937, la Șimian, jud. Bihor, este un om de cultură polivalent: poet, prozator, critic literar, ziarist, istoric, doctor în geografie, pe profil geopolitică, la Universitatea București, vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și profesor universitar, fondator al Universității Valahia din Târgoviște și autor a numeroase volume de literatură științifică și beletristică.

Autor prolific, acesta a publicat, în cei peste 45 de ani de la debutul editorial (cu volumul de versuri „Univers liber”, Editura Albatros, Bucureşti, 1974) un număr de 60 de volume. Dintre acestea, 43 îl au ca autor unic, iar la 17 este coautor. Şi dintre toate, 21 sunt de literatură (14 volume de poezie, restul reportaj, proză lirică şi evocatoare).

            Poetul a creat noi specii poetice: poemul comentariu, liriruna, cosmopoezia (paternitatea celei din urmă fiind disputată și de alți poeți).

Poemul comentariu reprezintă comentariu liric al unor anunțuri din presă și alte fapte diverse. Liriruna se caracterizează prin prozodie clasică, rimă îmbrăţişată, trei catrene plus primul vers repetat în final, dar şi cu o sugestie blagiană („runele”) la nivelul conţinutului, textele fiind un soi de hieroglife ale existenţei, iar cosmopoezia a fost definită ca un nou curent artistic avangardist, cosmic, de inspiraţie SF, promovând fraternitatea cosmică și universalitatea.

            Volumul bilingv româno – englez intitulat Peisaje mişcate/ Moved landscapes cuprinde 40 poezii, divizate în 4 părți simetrice, a câte 10 poezii: Atemporalia, Dacicele, În Ardalia și Euxinicele. (În opinia mea, versiunea în limba engleză a poemelor ar putea beneficia de o editare din partea unui vorbitor nativ, unele construcții lexicale fiind în mod artificial prea aproape de versiunea originală.)

            Poeziile sunt de o sensibilitate lirică deosebită, în versuri albe, construind, aproape cinematografic, un tablou al naturii, așa cum este percepută de sufletul uman:

Sub turnul de gardă

aproape alerg

prin acest mic arc de piatră

la castel

doar pe puntea suspinelor

mă străbate deodată

melancolia reginei

și-n Grădina Ghetsimani

agavele și potirele de aloe

au foșnet de Dumnezeu

și de mare euxină.

(Balcic, Fântâna de argint)

            Natura este descrisă cu comparații și metafore măiestrit alese, vocabularul de fiecare zi împletindu-se cu bogăția lexicală a limbii române în noi imagini date de asocierea figurilor de stil.

Tulbure

apa asta e-o melancolică trecere

printre sălcii plângânde

și hoteluri patinate

În Balta Dracului

bolborosesc

vulcanic clipele

(Covasna)

            Recomand cu căldură poeziile domnului George Coandă, hrană pentru suflet!

Tristeți pontice – recomandare de poezie

Tristeți pontice/ Dalgalarin hüznü de Marian Ilie

(Editura Betta, București, 2017, 107 pagini)

ISBN 978-606-8783-72-7

Cuvânt înainte: Osman Bozkurt

Postfață: Mircea Lungu

Coperta 4: Aureliu Goci

Marian Ilie, născut în anul 1950, în satul Gulianca din judeţul Brăila, este diplomat, traducător de limba turcă, poet, laureat al mai multor premii literare. A început să scrie poezie încă din anii de studenţie, primele poezii fiindu-i publicate, în anul 1972, în revista literară „Amfiteatru”. Criticul literar Aureliu Goci îl caracterizează ca aparținând neotradiționalismului, a poeților câmpiei și orizontului infinit, esențializînd amănuntul biografic până la rangul de dominantă umană.

Între timp, a publicat cam 10 volume de poezii și este prezent, cu versurile sale și cu traducerile din poeți turci, în numeroase antologii de poezie și reviste literare. Prezentul volum bilingv de poezii, tradus în limba turcă de însuși autorul, a apărut atât în România, cât și în Turcia, unde a fost prefațat și sprijinit de poetul turc Osman Bozkurt.

            Volumul intitulat Tristeți pontice cuprinde două părți, Ocupat cu gânditul (16 poezii) și Tristeți pontice (10 poezii), de un lirism deosebit, încărcat de referințe culturale subtile, căruia îi dăruiește amprenta sa personală. Ritmurile sunt neregulate, trezind și subliniind idei, iar metaforele, comparațiile și alte figuri de stil se înșiră ca perlele în salba de versuri albe (cu câteva excepții în versuri clasice), dându-i o melodie unică și sensuri adânci.

Temele principale sunt tainele sufletului, sentimente de tot felul, maturizarea, elementele naturii marine.

Nopțile nopțile albe pe care

eu cel dintâi le urzesc- în ochi

se zbate copilăria ca aripa unui pescăruș

ce-și culege din val nevinovată

hrana – nopțile nopțile albe

doi cai suri aduc din spuma mării…

(Nopțile)

            Marea și valurile ca simboluri poetice reprezintă dinamica vieții, iubirea, nemărginirea, sentimentele și zbuciumul interior. Stihie primordială, viața și moartea, începutul și sfârșitul, a constituit sursa de inspirație pentru numeroși poeți.

            Versurile lui Marian Ilie rezonează cu multe dintre sufletele însetate de poezie. Vi le recomand cu căldură!

Vino, hangiule bun

toarnă răchie-n cinzeacă

beau pentru cea care pleacă

ard pentru cel ce rămân

Robul de ieri slobozit

blând și trufaș și rebel

criță pământul sub el

cerul deasupra granit.

(Pentru cea care pleacă)

Nina Marcu, scriitor și jurnalist al vremurilor noastre

Jurnalistă cu experiență de câteva decenii în presa locală și națională, Nina Marcu este și o scriitoare deja consacrată, autoare a romanelor Tango la geamandură (2 volume), Trăind clipa (2 volume), Cumpăna unei vieți, Cer deasupra unor răni deschise, precum și a celui mai nou dintre ele, intitulat Destinul sărută de 3 ori.

Cine dorește o carte ușoară, cu norișori roz, pentru o după amiază ploioasă, nu o va găsi printre cele enumerate mai sus. Va găsi, în schimb, o frescă a societății contemporane (sau a celei nu demult trecute, în Cumpăna unei vieți) redată în stil natural, cu vocabularul care se aude în zonele respective ale realității noastre de zi cu zi.

            Cu un stil unic în literatura contemporană și inspirație din toate păturile societății post-revoluționare, bazată pe anii de investigații sociale jurnalistice, scriitoarea schițează tipologii umane diverse, care interacționează în mod cinematografic și pitoresc, în povești relatabile omului de astăzi. Iubiri complicate, intrigi de afaceri la diverse niveluri de conducere, de la conducerea statului (Tango la geamandură) la a unor instituții mass-media, aventuri de război (Cumpăna unei vieți), aspecte legate de cultul eroilor Revoluției (sau lipsa acestuia – în Cer deasupra unor răni deschise), umor și haz de necaz, că societatea tot strâmbă se menține, Nina Marcu ni le oferă pe toate, pe rând sau împreună, într-un buchet multicolor de fraze naturale, meșteșugite, a căror simplitate este mult mai elaborată decât pare cititorului neavizat.

            Vă las plăcerea de a descoperi fiecare carte în parte și de a vă lăsa capturați de ele.

Citind-o pe Marina Costa. Cartea “Drumuri și doruri”!

Multumesc pentru recomandare, Cristina!

Vorbe pentru suflet...

Marina Costa (pe numele real Lelia-Elena Vasilescu) este născută în Bucureşti, în anul 1968. În anii de gim- naziu s-a remarcat în cadrul cenaclului „Pasiuni” al Liceului de Filologie-Istorie „Iulia Haşdeu”, condus de scriitorul Marcel Petrişor, făcându-și debutul literar în revista acestuia, în anul 1978, cu „Poem interminabil”. Absolventă a Facultăţii de Management a Academiei de Studii Economice, şi-a luat doctoratul în economie mondială în anul 1996. A publicat mai multe lucrări de specialitate, printre care „Managementul proiectelor cu finanţare internaţională”, în 1999. Meandrele vieţii profesionale au dus-o pe tărâmul cifrelor, însă scrisul i-a rămas o pasiune constantă. A debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul istoric, de aventuri, intitulat „Pribegii mărilor”. Urmată de„Soarta Mercenarului și alte Destine”,  „Farmecul mării”,  „Ocrotiți de sirene”„Prietenii dreptății V-I”, „Prietenii dreptății V-II”, „Echipajul” , „A doua cursă”, și ultima carte citită…

View original post 375 more words

O nouă recenzie la FARMECUL MĂRII – Laura Dobrea

(fotografie de Laura Dobrea)

Mulțumesc foarte mult, Laura Dobrea!

Trăim o perioadă în care ne-am reprimat puțin dorința de a călători, însă Marina Costa m-a dus în vacanță și “Farmecul mării” m-a captivat si m-a prins în mrejele ei. Am avut o călătorie fabuloasă în vremuri de demult, când încă se mai duceau lupte pentru cucerirea teritoriilor, când turcii răpeau fete tinere pentru haremurile prea înalților lor și băiețandri pentru oștile acestora, când existau pirați neînfricați pe mări si oceane, exploatatori de sclavi pe care-i foloseau la muncile grele din mine și navigatori care erau dornici de explorarea si descoperirea unor noi teritorii.

Alături de Marina, personajul principal, o fiică a mării, pentru că pe mare s-a născut și a crescut alături de familia sa de navigatori, am trăit aventura vieții ei, plină de obstacole, de pierderi,de provocări pe care ea cu sufletul ei mare si neînfricat le-a depășit cu credința că totul va fi bine atâta timp cât îi are pe cei dragi aproape. Rămasă orfană mult prea devreme, învață să se descurce alături de cei doi veri pe care îi considera frați, până când timpul avea să treacă și să se întoarcă la ei unchii care au fost nevoiti să plece pe mare. Din nefericire, ea și micuța ei verișoară sunt răpite de pe străzile insulei grecești Thirra și duse ca sclave într-un harem din Istanbul la una dintre cadânele preferate ale unui pașa.

Sunt salvate la un moment dat cu mult efort și cu ceva urmări și ajung din nou pe teritoriu elen, în munți, alături de cei care luptau împotriva asupritorilor turci. Ambele fete cunosc dragostea și aventura lor spre o viață trăită în deplină libertate continuă, fiecare pe drumul pe care l-a ales.

Marina nu poate sta departe de farmecul mării și ajunge să străbată și apele oceanului, înfruntând furtuni cumplite și câștigând noi prietenii pe teritorii necunoscute. Și, deși Marina a răzbătut mările grecești și ținuturi orientale si africane, liniștea pare să și-o fi găsit la un moment dat la noi, la Brăila, unde a dat peste alte surprize plăcute. Însă nici aici nu i-a fost dat să rămână din cauze independente de voința ei.

Un adevărat carusel de imagini, de tradiții și obiceiuri, de cântece și acte de curaj și devotament între oamenii mării și uscatului, de lecții de geografie, istorie și arta navigatului se perindă pe tot parcursul narativ al acestei minunății de roman. Rămâne să descoperiți un roman care pe mine m-a fermecat și care m-a dus cu gândul la vacanțele din copilărie, când savuram romanele de aventuri și așteptam totodată cu nerăbdare câte un episod din filmul “Toate pânzele sus”.

Citind-o pe Marina Costa. Cartea “A doua cursă”!

O noua recenzie la A DOUA CURSA. Multumesc, Cristina!

Vorbe pentru suflet...

Marina Costa (pe numele real Lelia-Elena Vasilescu) este născută în Bucureşti, în anul 1968. În anii de gim- naziu s-a remarcat în cadrul cenaclului „Pasiuni” al Liceului de Filologie-Istorie „Iulia Haşdeu”, condus de scriitorul Marcel Petrişor, făcându-și debutul literar în revista acestuia, în anul 1978, cu „Poem interminabil”. Absolventă a Facultăţii de Management a Academiei de Studii Economice, şi-a luat doctoratul în economie mondială în anul 1996. A publicat mai multe lucrări de specialitate, printre care „Managementul proiectelor cu finanţare internaţională”, în 1999. Meandrele vieţii profesionale au dus-o pe tărâmul cifrelor, însă scrisul i-a rămas o pasiune constantă. A debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul istoric, de aventuri, intitulat „Pribegii mărilor”. Urmată de„Soarta Mercenarului și alte Destine”,  „Farmecul mării”,  „Ocrotiți de sirene”„Prietenii dreptății V-I”, „Prietenii dreptății V-II”, „Echipajul”și ultima citită de mine “A doua cursă”, unde îl…

View original post 827 more words

Citind-o pe Marina Costa. Cartea “Echipajul”!

Multumesc mult, Cristina!

Vorbe pentru suflet...

Marina Costa (pe numele real Lelia-Elena Vasilescu) este născută în Bucureşti, în anul 1968. În anii de gim- naziu s-a remarcat în cadrul cenaclului “Pasiuni” al Liceului de Filologie-Istorie “Iulia Haşdeu”, condus de scriitorul Marcel Petrişor, făcându-și debutul literar în revista acestuia, în anul 1978, cu “Poem interminabil”. Absolventă a Facultăţii de Management a Academiei de Studii Economice, şi-a luat doctoratul în economie mondială în anul 1996. A publicat mai multe lucrări de specialitate, printre care “Managementul proiectelor cu finanţare internaţională”, în 1999. Meandrele vieţii profesionale au dus-o pe tărâmul cifrelor, însă scrisul i-a rămas o pasiune constantă. A debutat editorial în anul 2016, la Editura Betta, cu romanul istoric, de aventuri, intitulat “Pribegii mărilor”. Urmată de„Soarta Mercenarului și alte Destine”, „Farmeculmării”, „Ocrotiți desirene”, „Prietenii dreptățiiV-I”, „Prietenii dreptățiiV-II” și ultima citită de mine, “Echipajul”.
Prezenta ediție a doua a romanului pentru tineret

View original post 1,323 more words

MARINA COSTA: PRIBEGII MĂRILOR – RECENZIE

O nouă recenzie la PRIBEGII MĂRILOR.

Multumesc foarte mult, Oana!

Crâmpeie de suflet

Nu sunt la prima întâlnire cu cărțile Marinei Costa, cu forța cuvântului ei și cu modul ei de a prezenta faptele istorice, așa că eram sigură că voi iubi și această poveste. Are dulceața aceea de scriere clasică și extrem de multă documentare, care se simte și te poartă cu gândul direct în vremurile descrise de către autoare: direct în perioada în care vikingii furau fecioare și le duceau în propriul lor teritoriu, unde deveneau sclave. Am ales Pribegii mărilor pentru coperta extraordinar de artistică și de plină de culoare, care mă poartă cu gândul spre locurile mai însorite ale globului la care nu am acces în acest moment și care nu știu când vor deveni din nou accesibile pentru călătorit. Tocmai de aceea, m-am așezat comod cu o cafea în față, cu prăjituri și ciocolată alături și am zis să citesc doar câteva rânduri, ceea ce inevitabil a…

View original post 933 more words

Top 8 autoare dragi mie, din Romania (RO)

Ma bucur sa ma numar printre preferatele tale.

rairammsbooks - opinions

Heeeei, aici rairamm..

Citesc din placere, cam de 5 ani (sau 6🤔), iar wattpadul m-a ajutat mult la asta.

Am descoperit acolo, multi autori minunati, atat romani, cat si straini, si, am citit unele dintre cele mai frumoase carti. Carti care merita sa fie citite de foarte multi oameni, scrise de autori care merita sa fie cunoscuti de lumea intreaga.

Si, am sa incep topul, cu o autoare foarte draga mie. O stiu de pe wattpad, si de pe Facebook, din grupurile ei.

1. Georgiana Sandu

Femeia asta mi-a ‘mancat’ zile si nopti din viata, dar, pot sa spun ca o iubesc mult. Am facut atat de multe nopti albe ca sa ii citesc cartile, incat eram si eu uimita, de mine. Tin minte cum citeam Dangerous Love, si zi, si noapte. Adormeam cu telefonul in mana, noaptea, iar dimineata, primul lucru pe care il faceam cand ma trezeam, era…

View original post 744 more words

Marina Costa – „Drumuri și doruri”

Am facut eu ceva bun in viata, de ma numar printre preferatele Nataliei! Inca un interviu, referitor la volumul de versuri Drumuri si doruri!

La o „ceașcă” de carte cu Naty Budu-Grati

„Sunt omul-puzzle
făcut dintr-un mozaic de piese multicolore” *
și
Las moștenire
un teanc de cărți
și un teanc de bugete aprobate:
atât a fost trecerea mea prin lume.”**

Marina Costa – autoare multor volume de proză și vers pe care am descoperit-o (pentru mine) citindu-i câteva rânduri scrise și plasate pe pagina sa de autor. Erau versuri. Frumoase versuri.
„Iubesc marea,…
Iubesc pădurea,…
Iubesc cerul,…
Iubesc pământul,…
Iubirea e religia ce-o predic
și în care cred.
Iubesc tot ce există pe lume.
Nu știu să urăsc. Iubesc.”***

Despre sine scriitoarea spune: „M-am apucat să scriu de când am învățat să scriu. Mama spune că făceam povești împreună cu ea încă dinainte să merg la școală. Aveam destule jucării, totuși jocul cu cuvintele mă pasiona. Am găsit, pe la 14 ani, la zugrăvit, o agendă pe care scrisesem în iarna clasei întâi o poveste de vreo trei sferturi…

View original post 654 more words