Alte recenzii la Vieți în vâltoare

78976794_612260482854830_4255997893787254784_n

Recenzia Otiliei Mazilu este nou-nouță, așa că sigur nu ați mai văzut-o. Premieră absolută! Și fotografiile din acest post, tot ei îi aparțin. A făcut cărților mele o adevărată ședință foto, pentru care îi mulțumesc la fel de mult ca pentru recenzie.

78875690_2598946817001295_5996748173215793152_n

Despre a Antoanetei Rădoi, nu mai țin minte dacă am pus-o pe blog acum doi ani, când a scris-o, sau nu… așa că își va avea și ea locul pe pagina aceasta, cu multe mulțumiri.

77405445_534712227117780_6887538074171998208_n.jpg

 

Gallery

Anul meu în cărți / 2019

Ma bucur ca fac parte cu 2 carti din topul lui Dede… Vezi ca iti mai aterizeaza un pachet zilele astea!

Praf de stele

Bună, dragi bookaholici! Ce mai faceți? Ce mai citiți? Sper că ați petrecut frumos săptămânile acestea și că v-ați bucurat de vacanțe/concedii la maximum. Vreau să vă urez și eu un “la mulți ani!”, un 2020 mai bun, mai liniștit și pe placul vostru! ❤

Am impresia că a trecut o veșnicie de la ultima postare, așa că astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre cărțile citite anul trecut. Chiar îmi era dor să scriu și să interacționez cu voi. Acestea fiind spuse, vă invit să descoperiți anul meu 2019 în cărți! ^^

2.png

Amicul meu Goodreads îmi spune că am reușit să citesc 68 de cărți în 2019 din cele 50 pe care mi le-am propus la începutul anului, dar mie îmi place să-l contrazic și să-i spun că au fost de fapt 70. :))

De data aceasta, pe lângă domnul de mai sus, am încercat să țin evidența și…

View original post 525 more words

Cronică la volumul de poezii DRUMURI ȘI DORURI

Drumuri si Doruri V Milescu Sud 11-12 2019

PRIMA ȘI ULTIMA CARTE DE POEZIE?

de Victoria Milescu

(publicată în Revista Sud nr. 11-12/2019, pag. 19)

 

Pe scriitoarea Marina Costa am citit-o cu un interes sporit când mi-a spus că Brăila, orașul meu natal, este orașul ei „de suflet”, despre care a scris pagini memorabile, unde are rude și prieteni, unde a învățat cuvinte grecești, turcești, lipovenești etc. Poate că acest oraș secular, cu Dunărea lui, i-a insuflat acel spirit de aventură care o face să colinde lumea pe uscat, pe mări și oceane, să descopere vestigii istorice, să culeagă povești și legende încărcate de misterul trecerii timpului. Din când în când mai face câte un popas, pentru aptitudinile-i de constructor. Construiește romane de aventuri, romane istorice, scormonind prin documente după întâmplări și fapte, pe care le asamblează și le lansează pe piața literară cu temeritatea unui navigator: Pribegii mărilor, volum de debut în 2016, la editura Betta, urmat de Vieți în vâltoare, Prietenii dreptății, Echipajul, Alte vâltori ale vieții, Farmecul mării. Nu-i lipsește însă nici spiritul romantic, de femeie sensibilă, atrasă de natura tainică a lucrurilor nedeslușite, astfel că nu e deloc surprinzător că a scris și poezii.

Marina Costa și-a adunat poeziile scrise pe parcursul a 35 de ani în volumul Drumuri și doruri, apărut anul acesta, la editura Amanda Edit din Sinaia. Cartea are două părți, reproducând titlul, „Drumuri” și respectiv „Doruri”, părți complementare, cuprinzând poeme de început și poeme recente. Poemele de început privesc cu oarecare sobrietate întâmplările importante din trecutul frământat al țării, dar și evenimentele contemporane din istoria națională în corelație cu cele din istoria universală, versurile fiind marcate de experiența de viață dar și de experiența scriitoricească. Spiritul de aventură e dublat de un spirit justițiar dar și de o expansivă dorință de manifestare a libertății de acțiune. Călătoriile sunt pretexte minunate pentru a-și expune ideile, a-și argumenta concepțiile, credința, iar impresiile și sentimentele produse de cele văzute sunt susținute pertinent de date istorice, geografice, de informații referitoare la obiceiurile și tradițiile locurilor vizitate. Autoarea planează, descrie, concluzionează. Periplul începe în România, oprindu-se asupra unor evenimente marcante, semnificative din țară, traversează Europa, și de acolo se avântă mai departe. Vorbește de Alba Iulia dar și de Atena, de Avram Iancu dar și de Tamar, regina Georgiei, de Marea Neagră dar și de Marea Egee. Spune: „Marea îmi curge prin vene,/ ademenitoare.// Ce strămoș explorator oi fi avut/ în negura veacurilor,/ de mă îndeamnă să caut/ o insulă pustie?” Iar fluviul Dunărea este „Zâna mea dragă cu plete lichide. Dunărea mea iubită”. Ceea ce frapează este o deosebită capacitate afectivă, conștientizată și asumată: „Iubesc tot ce există pe lume/ Nu știu să urăsc. Iubesc”. Dorința de cunoaștere (căci pentru ce altceva plecăm uneori prin lume?) vine din această disponibilitate sufletească aducând în memorie versul lui Lucian Blaga: „căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte”.

Pe lângă delectare și plăcere, călătoria oferă și autocunoaștere, scrisul devenind o exteriorizare concretă a sondării sinelui. Autoarea, pe numele real, Lelia-Elena Vasilescu, născută în București, în 1968, absolventă a Facultății de Management a Academiei de Studii Economice, cu un doctorat în economie mondială, cu lucrări de specialitate publicate, cum ar fi „Managementul proiectelor cu finanțare internațională (1999), mărturisește plină de candoare: „De la un frate al bunicii/ am luat talentul literar”. Călătoria ne mai poate purta și spre rădăcinile ființei, spre genealogie, dintr-o atât de umană curiozitate și o mai adevărată și corectă autodefinire, „Eu sunt un râu izvorât/ din peștera tristeții./ Razele soarelui/ nu mi-au aurit unda./ Oamenii, însă/ au găsit pe prundiș/ grăunțele de aur ale bunătății/ și m-au secat./ Sunt un râu ce-și caută albia/ printre stâncile pleșuve,/ un bulz de lut ce-și caută forma/ pentru amfora lui Omar Khayyam”. Poetul poate fi un bulgăre de lut, un bulgăre de zăpadă, un bulgăre de lumină, dar poate fi și omul-puzzle, o combinație de trecut cu prezent, de tradiție și modernitate, o combinație dintre dorințele și aspirațiile antecesorilor și idealurile fiilor și nepoților, ca în poemul „Puzzle”, care depășește un prozaism inerent, prin încărcătura emoțională, prin ironia fină, prin calda umanitate: „Sunt omul-puzzle/ făcut dintr-un mozaic de piese multicolore./ S-au găsit destui strămoși/ de pe ambele ramuri ale arborelui genealogic/ să-mi lase moștenire câte un crâmpei/ din năzuințele și priceperile lor (…)/ Jocul de puzzle/ se sfârșește cu mine,/ ultima crenguță/ în sufletul căreia trăiesc toți strămoșii./ Sunt fericita moștenitoare/ a mai multor povești de familie/ din tot atâtea neamuri (…)”.

Când mi-a oferit Drumuri și doruri, Marina Costa mi-a spus că e prima și ultima ei carte de versuri. I-am răspuns că nu cred că va fi ultima carte de versuri, că va mai scrie poezii, cel puțin în pauzele dintre romanele ei tumultuoase, care o recomandă, totuși, ca prozatoare, una de calibru, înzestrată cu talent, cultură și perseverență. O dovadă recentă și concretă – Premiul „Fănuș Neagu” primit de Marina Costa la Concursul național de proză „Nicolae Velea”, organizat la București de revista „Arena literară” și Asociația Difuzorilor și Editorilor-Patronat al Cărții (ADE-PC), ediția a III-a, 2019. Premiul a constat în publicarea unui manuscris, care ar putea deveni, cine știe, o carte de succes.

DE 1 DECEMBRIE, CITIM ROMÂNEȘTE! (2)

Ma bucur ca m-a trecut si pe mine intre scriitorii descoperiti anul acesta, Oana@ Promit continuarea Echipajului, A DOUA CURSA, cel tarziu la inceput de ianuarie (preferabil inca in decembrie, dar nu depinde numai de mine).

Crâmpeie de suflet

Deja a devenit o tradiție ca blogul meu să îmbrace haine de sărbătoare de 1 decembrie, ziua națională a României, și să aducă în prim-plan autorii români contemporani descoperiți peste an. De ce mă opresc tocmai la această ramură a literaturii? Tocmai pentru că mi se pare că este o parte destul de neglijată a culturii și valorilor noastre. Tindem tot mai tare să negăm tot ceea ce este românesc, autentic, ca și cum ar fi o subspecie de o slabă factură a lumii literare și este păcat, pentru că avem scriitori valoroși, care pot concura oricând cu cei care publică în afara țării. Dacă am trage o linie neagră deasupra numelor și nu am ști cine le-a scris, cred că încântarea s-ar putea citi mult mai mult pe chipurile noastre.

Mă număr și eu printre cititorii cu multe concepții greșite, pentru că, din păcate, facultățile de Litere, cele care…

View original post 4,497 more words

Jocul de-a V-ați ascunselea de Em Madara

Pana s-o citesc eu (ca am cumparat-o la Gaudeamus!) reblog parerea lui Geo.

Just reading my books

Titlul: Jocul de-a V-ați ascunselea

Autoare: Em Madara

Editura: Universitară

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 312

”Trei fire narative se împletesc într-un incitant  joc de-a “V-ați ascunselea”, întrebarea care trenează pe fundal fiind: “Va reuși ultimul să scape turma?”

Jo-Jo este cea care “decide să joace”, luptând pentru dreptul de a alege altfel decât părinții săi. Când viața îi e dată peste cap de un “prădător” fără scrupule, tânăra găsește pentru prima oară curajul să riște.

Ada duce jocul mai departe, încercând să facă față unei complicate rupturi de relație. Eroina întârzie rezolvarea conflictelor tot mai dese cu soțul ei, sub pretextul unei călătorii amânate de mult timp. Degradarea căsătoriei lor pare însă fără cale de întoarcere și, așa cum ne previne vocea “Jocului”:

“Cine nu e gata, e luat cu lopata!”

Ultimul fir narativ se insinuează prin gânduri scurte, înfipte ca niște fitile între celelalte două povești, dar…

View original post 973 more words

Marina Costa la GAUDEAMUS 2019

Vă invit la Târgul Internațional de carte GAUDEAMUS 2019, Pavilion B2 ROMEXPO, la lansarea noului volum de proză scurtă, intitulat OCROTIȚI DE SIRENE, editat de Editura Betta, ca urmare a obținerii premiului special FĂNUȘ NEAGU la Concursul literar de proză scurtă NICOLAE VELEA 2019, cu tematica Revoluția din 1989.

WhatsApp Image 2019-11-09 at 15.57.55

Editura BETTA vă invită, la Sala Virgil Magearu, după cum urmează:

Duminică,24.11. 13.30 -15.00: Festivitatea de încheiere a Concursului Național de Proză Scurtă „Nicolae Velea”;   

  – Anunțarea rezultatelor concursului;

– Acordarea premiilor;

– Lansarea antologiei „Rația de libertate”, cuprinzând toate lucrările calificate la Concursul Național de Proză Scurtă Nicolae Velea ;

Prezentarea volumelor editate în contul premiilor (Secretele Otiliei de Ana Dobre-Pelin, Triunghiul Bermudelor de Dan Tipuriță, La porțile vieții de Geni Duță; Exod în lacrima lui Dumnezeu de Oana Anca Oprea, Don Quijote pleacă la război de Tudor Cicu, Ocrotiți de sirene de Marina Costa  ș.a. )

–  Festivitatea de premiere a laureaților.

Orele 15.00-16.00- Sala M.Sântimbreanu

– Lansarea revistei ARENA LITERARĂ și  a cărților editate în contul premiilor la concurs (care n-au mai avut loc de la 13.30-15.00)

De asemenea, cărțile mele pot fi achiziționate de la următoarele standuri:

Vă aștept cu drag!

Farmecul mării de Marina Costa

Multumesc mult, Geo, pentru recomandarea romanului meu FARMECUL MARII!

Just reading my books

Titlul: Farmecul mării

Autoare: Marina Costa

Editura: Amanda Edit

Anul apariției: 2019

Număr de pagini: 214

”Așadar, cu o copilărie îmbogățită prin romanele lui Jules Verne și prin episoadele filmului serial “Toate pânzele sus”, — după spusele autoarei —, care i-au deschis apetitul pentru crearea propriei lumi ficționale, Marina Costa se distinge deja printre romancieri, stabilindu-se, bine poziționată de altfel, pe linia romanelor de aventuri. De aceea, așteptăm cu sufletul la gură o nouă carte, care ne ține cu respirația tăiată, dar și cu bucuria alegerii unor finaluri pline de iubire și speranță.” — drd. Mihaela – Mariana Cazimirovici

Autoarea Marina Costa și cărțile sale mi-au fost recomandate de prietena mea Ana, care a știut să-mi stârnească interesul.

Vara aceasta a fost momentul perfect să încep una dintre creațiile domniei sale, ce au ca temă comună marea.

Farmecul mării m-a impresionat și datorită coperții deosebite, o pictură superbă a…

View original post 555 more words