Recomandare de carte – LA SOCRATE de Alina Gherasim

LA SOCRATE

de Alina Gherasim

251 pag

Editura Oscar Print, 2020

ISBN 978-973-668-523-1

Alina Gherasim, scriitoare, pictoriță și ilustratoare cu o bogată experiență, fiica pictorului Marin Gherasim, este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Pictură. În domeniul artelor plastice, a avut peste 6 expoziții personale și zeci de expoziții de grup, naționale și internaționale, fiind unul dintre artistii plastici postmoderni, care mânuiesc condeiul la fel de bine ca penelul, exprimându-se în scris cu eleganță.

A debutat editorial în anul 2016, cu volumul de proză scurtă intitulat Femeia-valiză, apărut la Editura Oskar Print din București. Până în prezent a scris 3 volume de proză scurtă și 5 romane, La Socrate apărând în anul 2020.

Anul acesta a mai publicat un roman, intitulat Piața Trapez. Nu știu în ce localitate este această piață (București și Brăila aveau piețe cu acest nume), dar poate o fi tot în Mangalia, localitate unde începe și aventura romanului La Socrate, pentru a se continua, pe meleagurile strămoșilor personajului principal feminin, în Monemvasia.

            “Țin minte bine cum arăta prăvălia La Socrate. Era o încăpere întunecoasă nu foarte adâncă, cu o tejghea în partea stângă cum intrai. În spatele tejghelei erau ordonate pe rafturi mărfurile. Câteva pungi cu făină, sare, zahăr, conserve de mazăre, foi de napolitane, sticle cu diverse și mult praf. Mama lui Socrate ținea și un colț unde se încărcau sifoane. Prima oară când bunica mi-a dat misiunea să aduc acasă sifonul plin, a fost într-o zi cu furtuni de vară. Mi se părea că întreaga energie a sticlei bubuie prin ceruri, sărbătorind orele lungi ale verii. Mă cam plictiseam pe atunci. De fapt cred că moleșeala era o activitate în sine de care mă bucuram împreună cu prietenii mei. Socrate se dovedea de departe cel mai bun la zăcut, făcuse o artă din plictiseală, o plăcere.”

            Prietenia dintre cei doi copii, apoi adolescenți, despărțiți de soartă, continuă după o regăsire la anii maturității. Cei doi, schimbați, și totuși aceiași dintotdeauna, de la Mangalia, aștern punte peste decenii, descoperindu-și prietenia acolo, intactă, o altfel de dragoste decât cea la care visau odinioară, însă atemporală, perpetuă, tocmai prin această continuitate.

            Romanul se încadrează în genul literar modern, suprarealist, cu nuanțe de poveste de dragoste. Inițial, îi descoperisem și o tentă de vag realism magic, dar nu, este altceva, pentru care nu am suficientă experiență literară să îl pot defini. Ceva ademenitor – fiindcă, înainte de a fi o poveste de dragoste, este, în primul rând, o poveste de viață, a maturizării celor două personaje principale – naratoarea și Socrate – și o poveste a căutării rădăcinilor acestora, pe baza nostalgiei dezvoltate în ei încă din copilărie:

“Până prin clasa a opta, după amiezile mi le petreceam prin preajma casei, cu cele două prietene și vecine, Florica și Ana sau în vizită la Socrate (băiatul femeii care ținea prăvălia cu de toate) care ne invita să se laude cu guma de mestecat și cu jucăriile din plastic colorat pe care i le aducea tatăl lui, marinar pe un vas comercial. Mi-l imaginam pe tatăl lui Socrate ca un bărbat cu barbă neagră și pipă în colțul gurii și de vină nu era imaginația mea ci cărțile de aventuri citite cu nesaț. Beam cu plăcere nectar de piersici și citeam pe rupte din Jules Verne sau Panait Istrati. Pe tatăl lui Socrate l-am auzit o dată vorbind într-o limbă ciudată, limba greacă, îmi explica bunica, limba strămoșilor tăi. Ea m-a învățat mai încolo să o vorbesc. Bunica mea dinspre mamă, Evanghelina, se avea bine cu mama lui Socrate cu care depănau povești la ceașca de cafea neagră al cărei zaț îl răsturnau pe farfuriuțe mici din porțelan translucid.”

Acesta a fost citatul care m-a fermecat inițial, făcându-mă să-mi doresc să citesc cartea. Implica tot ce îmi plăcea mie cel mai mult: marea și comunitatea greacă de pe țărmurile apelor din România. M-am bucurat să descopăr apoi că povestea continuă în Grecia.

            Bunica Evanghelina, deși personaj secundar, este cea care a crescut-o și a educat-o cu dragoste pe naratoare, învățând-o nu numai limba greacă și nostalgia Itacăi din care plecase tatăl ei, stabilindu-se în altă cetate cu greci, la altă mare, Callatis-Mangalia. Portretul ei, reflectat în amintirile femeii care crește, se împletește cu prezentul naratoarei care i-a moștenit rădăcinile aeriene, gata de a se stabili oriunde fără să aparțină total niciunui loc.

Romanul alternează în mod vivant, cinematografic, prezentul din Monemvasia cu trecutul din Mangalia și o multitudine de personaje secundare emblematice.

            Cred că nici locul din Grecia unde s-a stabilit naratoarea nu a fost ales întâmplător. Dintre toate insulele sau orașele, acesta este Gibraltarul Egeei, o stâncă țâșnită din mare, legată de Peloponez cu un pod. Numele Monemvasia sugerează unicitatea, singurătatea, semnificația sa fiind unica intrare. Plaja pietroasă contrastează cu nisipul fin al Mangaliei, ceea ce remarcă și naratoarea, iar istoria bogată a locului, la care se face aluzie, pornește de la spartanii de odinioară spre bizantini și franci, pentru a cuprinde venețienii și otomanii, toți lăsându-și amprenta în cetatea de pe stâncă și în spiritul specific.

            Faptul că autoarea este și artist plastic se oglindește în descrierile măiestre – de la ciulinii care se rostogolesc în vânt la invazia nemaipomenită de cicade, de la un om pe moarte la unul îndrăgostit.

Cartea abordează teme actuale și delicate, cum este sexualitatea femeii, locul ei în societate, căutarea identității personale și etnice, homosexualitatea, migrația modernă sub toate aspectele ei, boala și moartea, reușita profesională și personală, într-un amestec proaspăt și original. De asemenea, merită subliniat faptul că, deși unele capitole exultă sexualitate, limbajul nu alunecă nicio clipă în vulgaritate, ca la atâția autori contemporani din toate țările.

            Recomand La Socrate atât îndrăgostiților de Grecia și tot ce presupune ea, cât și amatorilor de literatură postmodernistă, contemporană, precum și sufletelor nomade, care își caută identitatea prezentă sau rădăcinile. Este o lectură deosebită, deși nu foarte ușoară.

            Pentru a vă familiariza cu stilul Alinei Gherasim, găsiți texte de proză scurtă ale acestei scriitoare, online, pe website https://www.lapunkt.ro/ . O parte din volumele publicate sunt disponibile pe site-ul editurii https://oscarprint.ro/product-category/literatura-contemporana/

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.