Recomandare de carte – ULTIMUL CANIBAL de Hanna Bota

ULTIMUL CANIBAL

de Hanna Bota

428 pag

Editura Polirom 2015

ISBN 978-973-46-5506-9

Hanna Bota este una dintre scriitoarele contemporane de la Cluj, născută în anul 1968. Licențiată în teologie și filologie, absolventă a unui master de etnologie și folclor și doctor în antropologie culturală, este autoarea a numeroase volume de poezie și proză. Debutul editorial a avut loc în 1996, cu volumul de poezie Candidați pentru ploaia târzie.

Apărut în Colecția Hexagon – Cartea de călătorie a Editurii Polirom, volumul ULTIMUL CANIBAL este mai mult decât un jurnal de călătorie. Antropolog și explorator în același timp, autoarea descrie întâlnirea între două civilizații radical diferite, cu bune și rele, după ce a petrecut o lună pe trei insule din Arhipelagul Vanuatu, printre melanezienii primitivi – cei mai fericiți oameni din lume, potrivit New York Times.

După cum declara Hanna Bota într-un interviu în revista Elle din decembrie 2011, “Prima dorință care m-a pus pe drum a fost să scriu o carte despre închisorile pe care ni le facem noi înșine. Am observat că toată lumea trăiește într-o cușcă pe care și-o clădește singur și în care se simte în siguranță. Am vrut să scriu o carte despre trăirea mea limitată, într-un spațiu nemărginit. …Mi-am dat seama că, dacă insule exotice mai putem fabrica, pe oamenii aceștia nu îi mai putem face primitivi, după ce i-am contaminat cu informație. Eu văd omenirea ca pe un organism care se dezvoltă, de la copilărie spre maturitate. Ei sunt copiii umanității. …În afară de faptul că ar fi bine să scape de niște frici care îi terorizează, pentru că unii dintre ei încă mai cred în spirite, trăiesc atât de frumos, atât de aproape de natură, atât de aproape de bucurie. Sunt mai profunzi în anumite aspecte decât noi, mai grijulii unul față de celălalt. La noi celălalt nu mai există, l-am înghițit, contez doar eu.

Fiecare insulă a arhipelagului este diferită. Misionarii creștini au reușit să convertească mai mult populația unor insule decât a altora, au apărut și culte noi, hibride, iar în alte locuri, ca și în America Latină, credința nouă s-a așezat peste credințele vechi, contopindu-se cu ele – astfel, în unele sate, pietrele sfinte de dinainte au fost îngropate, pe când în altele, localnicii se roagă la ele lui Isus, la fel cum ar face-o în fața icoanelor (sau a statuilor din bisericile catolice).

Unele triburi au intrat mai mult în contact cu omul alb, plajele și satele lor dezvoltând cultura turismului, fiindcă bogătașii lumii coboară din iahturi pe insulele lor în căutarea exotismului primitiv, a kavei (după ce au încercat, probabil, toate drogurile civilizației) și a vulcanilor vii. Acestea au fost creștinate, în mare majoritate, și își trimit copiii la școală, chiar dacă trăiesc în aceeași sărăcie. Sunt însă și locuri îndepărtate, ale căror șefi de trib păstrează tradițiile și refuză școala omului alb.

Hanna Bota a ajuns pe unde nu a reușit altă româncă până acum. A trăit printre triburile izolate din munți, a locuit în colibe de-ale lor, a mâncat cu ei la masă, meniurile lor frugale, a avut bucuria de a asista la unele ceremonii, a pus o mulțime de întrebări, găsind răspunsuri doar la o parte din ele, fiindcă în unele locuri, odată cu moartea bătrânilor și pătrunderea, încă timidă, a creștinismului, vechile mituri s-au uitat. O crimă etnografică, explicabilă, în condițiile unei transmiteri orale a valorilor culturale ale băștinașilor melanezieni.

Oficial, în anul 1969 s-a petrecut ultimul act de canibalism ritual în zonă, însă mai există localnici care își amintesc, chiar dacă evită să vorbească despre aceasta. În Pacificul de Sud, la 3-4 zile distanță de insula pe care a vizitat-o Hanna Bota, există triburi mult mai izolate unde, cel mai probabil, canibalismul se practică și acum, ocazional.

Dar călătoria aceasta, una inițiatică, pe lângă faptul că a pus la încercare abilitățile fizice și psihice ale autoarei, a făcut-o să se apropie de cei pe care îi studia, să înțeleagă că diferențele culturale pot duce la perspective complet diferite – că binele, așa cum îl vedea ea, nu era neapărat binele văzut de trib, și că eforturile unora dintre albi de a le ameliora situația nu pot dura, fiindcă nu sunt percepute la justa lor valoare de către beneficiarii locali.

Mi-aș fi dorit să aflu ce s-a întâmplat ulterior, dacă a reușit să păstreze legătura cu cineva de acolo, dacă Jonah merge la școală și dacă a fost scrisă cartea de etno-antropologie împreună cu Maktuan, însă acestea sunt întrebări la care aș putea căpăta răspuns doar direct, din partea autoarei, ceea ce nu îndrăznesc să visez.

Din carte nu citez decât impresia autoarei în fața vulcanului activ Yasur: “Colosul tocmai izbucnește într-un bubuit ca de iad, hodorogit, ca un vaiet. Mi se oprește respirația: focul captive în pietroaie se împrăștie, aruncat pe versanții craterului. …Muntele s-a cutremurat ca un câine care se scutură de stropii de apă – am simțit adânc cutremurarea: a izbucnit exploziv, înalt, scuipând pietroaie cuprinse de foc până nu departe de noi; bolovanii ard, curgând fluid înapoi spre fundul cazanului.

Recomand această carte tuturor pasionaților de călătorii exotice – fie și prin intermediul lecturii sau al documentarelor National Geographic – precum și celor pasionați de tradiții, religii, civilizații total diferite de a noastră, celor care au citit cu plăcere Istoria religiilor a lui Mircea Eliade și jurnalele exploratorilor din vechime – Darwin, Miklouho-Maklai (cu ale acestuia, care a străbătut cam aceeași zonă geografică și a locuit mai mult timp în Papua Noua Guinee, mi s-au părut cel mai ușor de comparat, doar că ale exploratorului rus au fost mai extensive, datorită duratei de studiu al papuașilor, de vreo doi ani) sau chiar Mihai Tican Rumano, să revenim la exploratorii și antropologii noștri.

Vă rămâne să descoperiți aventurile autoarei printre urmașii canibalilor, inclusiv lecția de viață pe care i-a dat-o bătrâna căpetenie a unui sat, care a avut onoarea de a ajunge, într-o delegație, la Curtea Regală a Marii Britanii, despre diferența principală dintre modul de gândire al celor două culturi.

3 thoughts on “Recomandare de carte – ULTIMUL CANIBAL de Hanna Bota

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.