O nouă recenzie la “Pribegii mărilor”

Layout 1

Mulțumesc doamnei Ioana Stana de la Centrul Cultural StanArt pentru recenzia de mai jos!

Pribegii Mărilor, romanul istoric de debut al scriitoarei Marina Costa (Lelia Elena Vasilescu), este scris într-o manieră specifică poveștilor lui Wilhelm Hauff, îmbinând armonios șirul evenimentelor, cu acuratețea și logica specifică unui bărbat și cu verticalitatea, sensibilitatea și atenția descriptivă detaliată, caracteristică unei femei.
Cititorii pasionați de romane istorice, vor avea surpriza să descopere unicitatea modului de abordare a subiectului, tot așa cum tinerii vor experimenta în final, dorința de a-și completa cunoștințele privitoare la acea perioadă, cu meticulozitatea și atenția de care autoarea a dat dovadă, pentru a-și permite, cu ajutorul imaginației, să continue povestea, în limita posibilelor eventualități.

În romanul Pribegii Mărilor, relatarea evenimentelor nu este dată de un personaj, martor imparțial al unor evenimente istorice, sau ale unei epoci, cum ne-am obișnuit citind romanele istorice ale Anyei Seton, sau Philippei Gregory, unde avem ocazia citind faptele, atent redate și din diferite unghiuri să ne formăm propriile păreri, după cum nu regăsim victima unei situații, sau a unei perioade istorice, care se află în căutarea unei forme de reintegrare în societate, urmărită fiind de fantomele trecutului, ca-n romanele lui Nelson DeMille.

În romanul Pribegii Mărilor, evenimentele ne sunt transmise simplu, aparent la puțin timp după momentul producerii lor, ca în final să înțelegem că retrăim emoțiile unei povești, ajunse la noi, întocmai ca un mesaj aruncat într-o sticlă în valuri, sau prin respectul acordat istoriei, de către primul om care găsește un jurnal al unor timpuri demult apuse.

Naturalețea cu care autoarea trece de la proză la vers și invers, aducând astfel în context poemele și cântecele acelor vremuri, probabil că nu ar trebui să surprindă pe nimeni, câtă vreme, încă din perioada gimnaziului, dovedea nu numai interes pentru istorie și limbi străine, dar și pentru poezie și proză, remarcându-se deseori în cadrul cenaclului „Pasiuni” al liceului de Filologie-Istorie Iulia Hașdeu.

Totuși lejeritatea cu care o face se apropie mai degrabă de arta dramaturgică, de siguranța unui scenarist, decât de a unui romancier, pregătit și interesat doar de evenimentele erei respective.

Sunt sigură că acest roman va rămâne întipărit în memoria cititorilor, într-un mod în care doar poveștile copilăriei o mai pot face, venind de această dată și cu o frumoasă descriere a unei epoci, nu foarte des amintită în zilele noastre, cel puțin nu în atâtea detalii și privită din acest unghi.

Încă mă întreb dacă o continuare ar păstra farmecul încă viu, sau modul în care se termină oferă fiecăruia șansa să-și creeze singur propriile variante, ale unei povești, ce pare că abia acum începe.

Acest sentiment suntem obișnuiți să ni-l asumăm nu neapărat după citirea unui roman istoric, dar cu siguranță în finalul operelor lui Edgar Allen Poe, sau Mircea Eliade.

Sunt convinsă că tinerii noștri, vor regăsi pasiunea de a citi, iar setea de cunoaștere le va fi transmisă doar prin astfel de manifestări scriitoricești, precum sunt convinsă că acest mod de abordare al romanului istoric va fi primit cum se cuvine de către cititorii români.

Ioana Stana
presedinte

CENTRUL CULTURAL STANART
ioana.stana@ccstanart.org
loryarte2@gmail.com

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.