Puzzle

Pentru că astăzi este ziua internațională a poeziei, vă ofer câteva versuri care mă definesc:

Puzzle

Sunt omul-puzzle

făcut dintr-un mozaic de piese multicolore.

S-au găsit destui strămoși

de pe ambele ramuri ale arborelui genealogic

să-mi lase moștenire câte un crâmpei

din năzuințele și priceperile lor.

Am ambiția mamei,

setea ei de învățătură,

nu însă și geniul ei,

nici îndemânarea.

De la un frate al bunicii

am luat talentul literar.

Am ochii migdalați, puțin pieziși

ai secolelor de năvăliri tătare în Moldova,

dar verzi ca ai bunicii mele moldovence,

trupul sculptat într-un bloc de marmură

al tatălui meu.

Tot din neamul lui am luat

aplecarea spre limbi străine.

Spiritul lui de afaceri m-a ocolit.

Mi-ar fi prins bine

și talentul său pentru numere și linii.

Doar dorul depărtărilor nețărmurite,

dragostea pentru mare,

pentru tradiții ce încep să se stingă

și-au găsit adăpost în pieptul meu.

Jocul de puzzle

se sfârșește cu mine,

ultima crenguță

în sufletul căreia trăiesc toți strămoșii.

Sunt fericita moștenitoare

a mai multor povești de familie

din tot atâtea neamuri.

Poate voi reuși să le aștern pe hârtie

înainte de a se pierde.

Două dintre ele deja s-au pierdut.

Eu le știam pe jumătate, pe sfert…