Playlist Ocrotiți de sirene

Coperta OCROTITI DE SIRENE

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Îmi cer scuze și pentru că nu toate cântecele menționate de mine le-am găsit pe youtube…

Pentru OCROTIȚI DE SIRENE am mai mult cântece despre sirene, în playlist, nu cântece menționate explicit în carte.

Gorgona de Yannis Kaladzis

Yemaya de Celia Cruz și Tito Puente

Melusine de Marie Millifiore și Les Dernieres Trouveres

Rusalka cu Ana Netrebko

La llorona, cea care plânge, în versiunea Chavelei Vargas, din filmul Frida (precizez că nu e cântecul menționat de mine, ci altul pentru o femeie din vremea compozitorului, comparată cu sirena, și tot din Sudul Mexicului, indiană, pentru că în versuri poartă huilpil, rochia înflorată a indienelor Maya)

Fântâna iubirii cu Steaua di Vreari, balada nunții însângerate

Imnul Eteriei, creat de Rigas Velestinlis Fereos și cântat de Nikos Xylouris

Mugur, mugurel – cântecul pandurilor lui Tudor Vladimirescu, cu formația Anton Pann

 

Playlist pentru FARMECUL MĂRII

farmecul marii coperta

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Îmi cer scuze și pentru că nu toate cântecele menționate de mine le-am găsit pe youtube…

Cântecul cadânei armâne (pe care i-l cântase Lemoni Vittoriei)

La fereastră stam,

Păru-mi pieptănam

Şi mă oglindeam.

Un turc se opreşte,

Măr îmi dăruieşte.

Muşc mărul din mână

Şi – cine să-mi spună? –

M-a făcut cadână.

Blestem, ceas nenorocit!

M-au silit de m-am turcit

Într-o noapte, când m-au luat.

– Spune, cum s-a întâmplat?

– Mi-au pus strai de catifea

Şi pe faţă feregea.

Era noapte fără lună

Şi noi doi fără cunună,

Era noapte fără stele

Şi noi doi fără inele…

Karaghiozis si cum se bat la patrimoniul UNESCO daca e grecesc sau turcesc
iholu – ceamcu/ tsamiko, dans al razboiului, luat de la traci, descris de mine prin toate cărțile unde se potrivește (inclusiv aici și in Pribegii Mărilor). Mai ceva decat kazaciok…

 

 

Cântecul marinarilor greci din coloniile venețiene – Nikos Xylouris – Geia xara sou Venetia . Cântărețul a murit în 1980, la 41 de ani. Era denumit Arhanghelul Cretei…

“Rămâi cu bine, draga mea Veneţia,

Pornesc spre nord pe drum de ape

Şi cânt la prova, să audă toată lumea!

Suflă, vânt bun, suflă în pânze fără oprire,

Să văd bisericile albe şi cerul albastru

Din Tsiringo şi Monemvasia!

Rămâi cu bine, draga mea Veneţia,

Am în faţă marea, şi din vârful catargului

Mă rog de vânt să ne-mpingă din pupa.

Suflă, vânt bun, suflă în pânze fără oprire

Să văd frumoasa insulă Creta,

Unde sunt mama şi soră-mea!”

Samiotissa în grecește, unul dintre cântecele mele preferate, vechi de 200-300 de ani, care apare prin mai multe scrieri ale mele – și în armânește, cu tot cu dansatori:

 

” Fată din Samos, când vei veni,

   Într-o navă cu pânze aurii,

Voi presăra petale de măceş la golf

Şi petale de trandafiri pe nisip.

Fată din Samos cu ochii negri

Şi cu costumul la fel,

Mi-ai sfărâmat inima

În patruzeci şi două de bucăţi.

  Fată din Samos cu ochi de stea,

Când n-o chemi vine dragostea,

Spre noi încet se strecoară,

La golful cu măslini și portocale.

 

Dedicatia lui Leftheris

„Of, lămâiul meu scund,

Atât de bogat în fructe,

Te-am sărutat

şi m-am îmbolnăvit de dorul tău,

Nici doctorul nu l-am putut chema.

Apleacă-ţi crengile spre mine,

Să tai şi eu o lămâie!

Te-am sărutat

şi m-am îmbolnăvit de dorul tău,

Numai tu mă poţi vindeca !”

 

Cântecul de nuntă

“O floare roşie de lumină,

Într-o grădină străină,

Ca mărgeanul colorată,

Cât o trestie de-naltă,

Cum să fac s-ajung

Peste gard să m-arunc,

Floarea să o rup,

Acasă s-o duc?”

 

Playlist pentru PRIETENII DREPTĂȚII

Prieteni alone small

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Blues-ul negrilor de luptă împotriva nedreptăților

”În adâncul inimii

Eu sper şi cred

Că vom învinge într-o zi!

Vrem să fim liberi mereu

Şi să ne dăm mâna…

Vom trăi cu toţii în pace şi

  Vom învinge într-o zi!”

  Agustina de Sonora – și cum e cu ridicatul în slăvi, la sfârșit…

Cântecul celor cincisprezece ani (doar ca pe youtube in versiunea găsită, nu e adaptat pentru aceasta aniversare):

“Să sărbătorim împreună, domnilor,

Această zi cu deosebită plăcere,

Şi fie ca sfântul patron să-ţi ocrotească

Veşnic inima credincioasă!

                Trăieşte fericită în lume,

                Cu mintea netulburată!

Îţi vom pune cunună de lauri pe frunte

Şi perle şi scoici din ocean.

Dumnezeu binecuvântează această zi norocoasă

Şi pe cea pe care o ador

Astăzi îngerii cântă în cor

Pentru cei cincisprezece ani ce-mplineşti.

                Stelele se îmbracă de gală

Şi luna se umple de încântare

La această frumoasă aniversare

Dumnezeu binecuvântează această zi de plăceri.

N-a rămas decât o amintire

Din copilăria ce te părăseşte.

Îţi serbăm a cincisprezecea aniversare,

Prietenii tăi, părinţii şi eu!”

Dansul pălăriei, de la care a pornit povestea lor de dragoste.

EL JARABE TAPATÍO – EN VIVO – 1989

Dedicația de pe partitura misterioasă – Nat “King” Cole | las chiapanecas

O prefer cu accent american, cântată de Nat King Cole, pentru că celelalte versiuni arată mai mult dansul de fete decât cântecul vocal în sine (sau au doar o frantura din cantecul vocal, si nu cea potrivita).

„Am rupt o garoafă şi am plecat în munţi,

Pe drumul din sus de fermă.

Calul meu credincios m-a dus ca vântul

Să ajung mai repede lângă tine.

  Frumoasă floare de aprilie,

Poftim această garoafă

Pe care ţi-o dedic cu toată pasiunea.

Nu mă refuza, că taina iubirii mele

Este pe buzele tale!”

Și dedicațiile Emiliei, una declarată – Quien sera de Celia Cruz

„Cine o fi cel care mă iubeşte? Cine o fi, cine o fi?

Cine o fi cel care-mi dăruieşte iubirea sa? Cine o fi, cine o fi?

 Nu ştiu dacă într-o bună zi îl voi putea întâlni

Nu ştiu, nu ştiu…

Nu ştiu dacă voi mai iubi vreodată…”

și una nedeclarată – Clavelitos a Saritei Montiel, să-l facă pe misteriosul admirator să se dea de gol.

Garofiţe, cui dăruiesc garofiţe?

Garofiţe, pe care le dăruiesc cu ochii închişi

Şi le port la pieptul meu, la un preţ modest,

Roşii, încondeiate şi multicolore.

Dacă mă iubeşti, dragul meu,

  Îţi voi oferi o garofiţă frumoasă

Şi vei vedea că vom pleca de mână,

Şi vom rămâne împreună într-un colţ…

Dacă mă iubeşti, mândrul meu de la munte,

Eu te iubesc mai mult pe tine,

Şi toate garofiţele din lume vor fi pentru tine!”

În versiunea inițială a romanului, Jose îi răspunsese (în seara primului sărut, după ce i se povestise odiseea dedicației misterioase) cu altă dedicație cu garoafe, însă, desigur, am șters multe cântece din versiunea finală – ceea ce nu înseamnă că nu vi-l pot oferi aici, pe blog:

„Garofiţe, garofiţe ale inimii mele,

Îţi aduc garofiţe de culoarea căpşunilor.

Dacă vreodată nu voi mai reuşi să-ţi aduc garofiţe

Să nu crezi că nu te mai iubesc,

Ci doar că nu am reuşit să le culeg atunci.

Alaltăseară la miezul nopţii

Ţi-am văzut gura ca o vişină

Şi nu există în tot Santa Cruz

Altă guriţă mai frumoasă.

Şi apoi, văzând garoafa pe care o purtai în păr

Am crezut că văd un norişor de pe cer…

Fetiţo, dă-mi garoafa gurii tale!

Pentru asta nu trebuie să te ruşinezi!

Eu îţi voi da un clopoţel, ţi-l promit, fetiţă,

Dacă îmi dai mierea din guriţă!”

Melodia aminteşte în realitate de Santa Cruz, o localitate din Mexic, însă oraşul Nogales din Arizona este situat în comitatul Santa Cruz, ceea ce dă nuanţa dedicaţiei.

Javier Solis Novillero – este cantecul cu care se deschid corridele.

 „Într-o duminică după amiază a ieşit în arenă

Să-şi liniştească emoţiile de novillero.

Toreador viteaz, desfăşoară mantia

Fără teamă de moarte.

Fecioara Maria te are în grijă,

Vălul ei sfânt de Manila te acoperă.

Băiete, la fel te bazezi

Pe o parare energică, elegantă, şi pe banderillas.

Toreadorule, cine ştie dacă preţul triumfului

Nu-l vei plăti cu viaţa şi sângele tău!”

Pedro Infante – Mañanitas Tapatias – una dintre serenadele de sărbătoare ale mariachis – nu cea clasică, mai bine cunoscută. Eu am luat varianta pentru cele trei flori de aprilie:

Acestea sunt serenadele

Pe care le cânta şi regele David,

Şi de ziua voastră de naştere

Vă cântăm aşa:

Treziţi-vă, prietene, treziţi-vă,

Iată că s-a făcut dimineaţă,

Deja păsările cântă

Şi luna s-a dus la culcare!

În ziua când v-aţi născut voi

S-au născut toate florile

În dimineaţa când aţi venit pe lume

Cântau privighetorile.

Au zburat patru hulubi în toate oraşele –

Vă felicităm astăzi de ziua voastră,

Venim să vă salutăm astăzi cu flori şi muzică

Şi vă cântăm cu toată formaţia de ziua voastră.

Treziți-vă, prietene, treziți-vă,

A trecut timpul somnului,

Cocoşii au cântat veseli!

Zorile se arată, a apărut lumina zilei.

Aş vrea să fiu Sfântul Ioan sau Sfântul Petru

 Să vin să vă salut cu muzica celestă –

Zorile se arată, a apărut lumina zilei,

Treziți-vă de dimineaţă, iată că zorile vin!

Dintre stelele de pe cer

Am vrea să vă coborâm două,

Una să vă salutăm

Şi una să ne luăm rămas bun.

Uite că zorile se-aprind,

Lumina noii zile ne-a văzut,

Treziţi-vă, prietene,

Că s-a făcut dimineaţă!”

Chotis norteño (una dintre variante, nu cea din Sonora, din păcate)

Astea sunt duelurile de coplas care m-au inspirat la duel cu los Gavilanes del Norte, de genul care incep pe scena si se pot termina la spital
Mai era unul care a fost sters in ultimii 7-8 ani, de cand il vazusem eu, tot dintr-un film cu Pedro Infante si Jorge Negrete. Ajunsesera trei rivali sa ii cante serenade aceleiasi fete, care saraca, daca a vazut ca s-au adunat toti trei sub fereastra ei sa se bata in coplas (mai intai, ca ce urma dupa…) a refuzat sa aleaga pe vreunul, si in loc sa iasa la fereastra, isi facea bagajul sa fuga undeva sa nu mai stie de niciunul). Acesta este inceputul, dar versiunea asta nu arata mult, cea care trebuia, a fost stearsa.
Dansul săbiilor (machete de fapt) al lui Rodrigo cu Beto la serbare – Jarabe Nayarita
Cântecul cu care Jose și-a cerut iertare

Această iubire plină de pasiune

Este nerăbdătoare să se întoarcă.

…Ne-am despărţit de-o vreme,

Dar a venit clipa să recunosc

Că am pierdut.

Tu aveai multă dreptate

Şi îmi iau inima în seamă.

Mor dacă nu mă întorc la tine!

Şi să mă întorc, să mă întorc

În braţele tale încă o dată,

 Voi ajunge oriunde ai fi tu

Fiindcă ştiu să pierd

Şi vreau să mă întorc la tine!”

 

Cântecele de logodnă- cel cu inelul

“Logodnica mea îmi este zbuciumul,

Zi şi noapte nu mai ştiu ce simt,

Chipul ei atât de frumos mă face să sufăr.

Logodnica mea, clopoţel de aur şi argint,

Tu eşti cea care trebuie să-mi fie soţie.

Te iubesc mult, chip de floare albă.

Voi cânta cu bucurie când te voi duce la altar –

Că în afară de tine n-am iubit pe nimeni,

Logodnica mea…”

Și cel de la petrecere:

“Suntem logodiţi,

Ne leagă aceeaşi dragoste profundă,

Câştigând cu aceasta ce-i mai frumos pe lume!

Ne iubim, ne sărutăm ca doi logodnici…

Şi câteodată chiar ne certăm fără motiv.

Suntem logodiţi,

Împărtăşim un sentiment curat,

La fel ca ceilalţi, căutăm

clipa cea mai neaşteptată

să discutăm, să visăm,

să ne dăm sărutarea cea mai dulce,

Să ne amintim ce culoare au cireşele…

Fără alte comentarii –

Suntem logodiţi…”

Cântecul de adio al lui Rodrigo

Rămas bun, băieţi, prieteni de-o viaţă,

Eu mă retrag şi mă resemnez:

Împotriva destinului nimeni nu învinge!

Îmi amintesc de fata la care am ţinut:

 Mai frumoasă ca o zână era

 Şi ce beată de iubire îmi bătea inima!

Dar destinul mi-a răpit-o

 Cufundându-mă în tristeţe…

Cântecul surpriză de la petrecerea de împăcare între găști, s-ar putea spune că e imnul Prietenilor dreptății – Circle of Friends ~ Point of Grace ~ lyric video

Am fost făcuţi să iubim şi să fim iubiţi,

Dar preţul cerut de lumea aceasta este prea scump

Am petrecut prea mulţi ani doar încercând să mă adaptez –

Acum mi-am găsit locul în acest cerc de prieteni.

Într-un cerc de prieteni avem acelaşi tată,

Într-un cerc de prieteni ne rugăm cu toţii

Ca fiecare suflet orfan să ştie şi să caute

Să intre în acest cerc de prieteni.

 Dacă plângi, voi plânge împreună cu tine,

 Dacă de bucurie ţi-e cântul, vocile noastre te urmează.

Dar orice ai simţi, nu este nevoie să te prefaci –

Aşa merg lucrurile în acest cerc de prieteni.

Într-un cerc de prieteni avem acelaşi tată,

Într-un cerc de prieteni ne rugăm cu toţii

Să ne reîntâlnim, oricâte curbe are drumul.

Nu voi pierde acest cerc de prieteni –

Printre popoare şi triburi de orice limbă avem fraţi şi surori…

Să sărbătorim această prietenie, pe prietenii noştri…

Nu va mai trece mult timp

Până când toţi vor înţelege şi vor intra

În acest cerc de prieteni, să le fie adăpost!”

Dedicația de la petrecerea de adio – Moliendo Cafe

O suferinţă din dragoste, o tristeţe

 Se pierde în noapte, când macini cafeaua.

 Durerea şi amărăciunea râşniţa ţi-o cântă –

Se pierd în noapte, când macini cafeaua…

Și, de bonus, câteva dintre cântecele cajune din Louisiana, pe care le asculta Emilia cu Alex Dutran – ca să auziți cum chinuie unii franceza, în dialectul lor… Mardi GrasJe suis orphelinJ’ai passe devant ta porte, și ultimul, cu instrumente specifice, Y a du train a la maison – nu mă întrebați ce înseamnă, trebuie să fie vreo expresie locală… La cum chinuie ei franceza, orice e posibil.

 

Playlist pentru VIEȚI ÎN VÂLTOARE și ALTE VÂLTORI ALE VIEȚII

 

vieti smallAlte valtori ale vietii single small

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Cel mai rau imi pare ca nu e pe youtube cantecul mandrului genovez…

Cântecul fetei de pe malul mării: (da, e Filip Merca de la “Mondial” de pe vremuri).

“- Ce stai, fată, lângă mare,

Tristă ca o sălcioară?

– Mă gândesc dacă în valuri

  Mi-oi afla liniştea, oare…

  – Cum să te-nece, mândră fată?

  Albă-roşie de coral, ca trestia-naltă…

   – Pe logodnicul ce-i dus departe

Mândra de trei ani tot aşteaptă…”

Cantecul Ianulei (una dintre versiuni, ca versuri, ca sunt mai multe, ca la majoritatea cantecelor populare).  https://youtu.be/Nk_-vqKhVFw

„Trei feciori din Volos

Au furat-o pe Ianula cea dulce.

…Spune, pe cine iubeşti,

Ianula cea dulce?

Pe cel mai mic dintre voi,

pe aromân îl iubesc,

Cu el o să mă mărit.”

Versiunea greceasca este imnul orasului Volos (la radio Volos si in gara, si versurile sunt mai apropiate de cele alese de mine in poveste): https://youtu.be/U1bgwGlG8ow

 

„O, frumoasă Maria Catlina,

Priveşte puţin cum începe dansul.

Mai frumos dansează ţărăncuţele

Decât doamnele din Torino!

Ce faci, Maria Catlina,

Aşezată pe scăunel?

…Alege băiatul care-ţi place,

Ia-l la dans şi dă-i o sărutare!

Ca să danseze monferrina

A venit un ofiţer…

Pe rumena Maria Catlina

A adus-o până la urmă la dans

„Eşti frumoasă, eşti bună, eşti dulce –

Încă o dată roteşte-te,

Din nou pe sub stâlpii porţii,

Şi încă o piruetă pe malul râului,

Încă o dată şi opreşte-te!

„Vino, tu, vecine,

Fă-mi o plecăciune şi ia-mă de mână,

Voi dansa cu tine şi vei primi un sărut!”

O versiune de dans mai aproape de cel natural (ca sunt si versiuni de scena prea coregrafiate, mai ales ale italienilor din America de Sud, care nu prea mai seamana cu originalul): https://youtu.be/KsFWWHA_1QY
Cantecul de leagan aromânhttps://youtu.be/xHhGay9Elms

“Nani, nu te speria, dormi!

Mama îţi va da tot ce vrei –

Şi o pajişte de livadă,

Să te joci cu mama-n iarbă.

Înger bun, vino, înger bun,

 Intră-n casă şi adu somn!

Să-ţi aducă nana luna

Şi nanul tău soarele,

Stelele, una câte una,

Să le –nşiri ca pe mărgele…”

Dansurile friulanilor si venetienilor: vinca quadrigliastajarefurlana.
Dedicatia lui Andre pentru Celia

Spre fântâna limpede

Am pornit să mă plimb.

Apa era atât de frumoasă

Că m-am scăldat în ea.

Te iubesc de mult timp

Şi nu te voi uita niciodată!”

 

Cântecul saboților dedicatia ei catre el:

„Trecând prin Lorena, cu saboţii mei,

Am întâlnit trei căpitani,

Cu saboţii mei de lemn.

Au râs de mine că-s ţărancă, cu saboţii mei,

Dar le-am răspuns că nu-i chiar aşa,

Cu saboţii mei de lemn.

Fiindcă fiul regelui mă iubeşte, cu saboţii mei,

Şi mi-a dat un dar de Anul Nou,

Cu saboţii mei de lemn.

Un buchet de măghiran, cu saboţii mei,

Ce l-am răsădit pe câmp,

Cu saboţii mei de lemn.

Dacă înfloreşte, voi fi regină, cu saboţii mei!

Dacă se usucă, de necaz voi muri şi eu,

Cu saboţii mei de lemn.”

Ce cantece frantuzesti mentionase Roxana ca stie din razboi – Ah Ça ira

 

“Ah! Are să meargă, are să meargă!

Trebuie să cântăm cu bucurie!

Ah! Are să meargă, are să meargă!

Toată lumea îşi va aminti de marea sărbătoare!”

Să dansăm Carmagnole, trăiască melodia ei!

                                    Să dansăm Carmagnole, trăiască sunetul tunurilor!”

Din cele dansate la nunta:
La Bastringue (intr-o interpretare mai deosebita, in potpourri – Celine Dion cu toti fratii ei): https://youtu.be/IT_XfTf2Hvk  și dansul: La Bastringue – French Canada
si La Chappeloise (sau Champloise), depinde de zona: https://youtu.be/0o5TBDryY9E
Rezumatul tragic al epopeei acadienilor , menționat la cedarea Louisianei (doar că în versiunea mea – licența scriitoarei, de aceea nu am menționat mult din el în carte – îl cântau în franceză, nu în engleză):

„De obârşie sunt acadian

  Şi moştenesc limba strămoşilor mei

                Care se vorbea în cele mai frumoase

Dintre satele noastre vechi!

Din ce se cheamă acum Noua Scoţie

 Ne-au gonit „gâturile roşii”

                        Botezându-le Insula Prinţului Edward şi Noul Brunswick

Şi ne-au depărtat de măreţia

Pe care ochii noştri n-o mai pot vedea.

                                    Suferinţele şi mizeriile părinţilor noştri

                                    Îndurate în noua lor patrie, acolo şi aici,

                                    Pentru a o clădi şi a o face să înflorească, unită,

                                    Le moştenim şi nimeni nu ne va răpi dreptul

                                    De a ne numi acadieni şi de a ne simţi francezi!”

S-a terminat războiul, sufletele ni s-au frânt

Dealurile fumegau când oamenii se retrăgeau.

Stăteam pe stânci, privind vapoarele

Scufundându-se încet spre orizont.

Ei au semnat un tratat, şi apoi casele ne-au fost răpite,

A trebuit să-i părăsim pe cei dragi.

Nu le păsa că încercam să ne creştem copiii acolo –

Am sfârşit prin a fi noi înşine duşmanii

Pentru tot ce nu a mers bine pe câmpiile lui Avraam…

Răgălii acadiene, duse de ape, pală de vânt nomad,

Ei spun că ţinutul zăpezilor îmi este casă.

Răceala Canadei luându-ne locul –

Ce mai fel de a călători! Vai, ce mod de a pleca!

Dacă ai şti, Acadia mea dragă, cât de dor mi-e de tine!

Zăpada ta, Acadia, străluceşte în lacrimi la soare…

Atunci unii s-au întors în patria strămoşilor,

I-a exilat acolo conducerea înaltă –

Iar alţii au rămas să termine ce începuseră,

Nu s-au putut despărţi nicicând, aşa erau făcuţi…

Noi aveam neamuri care locuiau în sud,

Ceva mai de demult erau în acele ţinuturi,

Trimiteau veşti că viaţa acolo e mult mai frumoasă –

Aşa că sus inimile, copii, şi veniţi la vale!

Răgălii acadiene, duse de ape, pală de vânt nomad…

Era frig crâncen când ziua a devenit ameninţătoare,

Hainele îmi erau ude, eram muiat până la os,

Fusesem la pescuit printre gheţuri –

De prea multe ori repetaseră porunca

Să-i facă pe oameni să-şi părăsească

Singurele cămine pe care le-au ştiut vreodată.

Aşa că ne-au trimis, pe corăbii, spre Saint Pierre –

Nimic de declarat, tot ce aveam se dusese pe copcă,

Sfărâmat de-a lungul coastei…

Dar cel mai tare au durut vorbele oamenilor –

“Mai bine aţi pleca mai departe!”

Răgălii acadiene, duse de ape, pală de vânt nomad…

…Veşnică vară, cu aer încărcat de nemulţumire –

Guvernul acesta ne-a încărcat pe nave în lanţuri.

Aici nu este ţinutul meu, unde am ajuns!

Anotimpul acesta înăbuşitor nu-mi aparţine!

Nu găsesc nici un motiv bun ca să rămân…

Am lucrat pe câmpurile de trestie, în sus de Nouvelle Orléans,

Erau verzi tot timpul, după care, semn rău,

A venit inundaţia, arătându-mi încotro să pornesc iar.

Am iarna în sânge, aşa că m-am îndreptat spre nord!

Răgălii acadiene, duse de ape, pală de vânt nomad…

Dacă ai şti, Acadia mea dragă, cât de dor mi-e de tine!

Zăpada ta, Acadia, străluceşte în lacrimi la soare…”

Și alt cântec al acadienilor ajunsi in Louisiana la Marea strămutare.

Cântecul libertății negrilor fugari –

Când soarele revine

urmează căușul ce dă apă!

Când prima prepeliță cântă,

urmează căușul ce dă apă.

Bătrânul te așteaptă,

dacă urmezi căușul ce dă apă,

să te poarte spre libertate.

Urmează căușul ce dă apă!

Malul râului este un drum foarte bun,

Copacii morți îți vor arăta drumul.

Stângul, dreptul, să călătorim,

Urmând căușul ce dă apă.

Râul se sfârșește între două dealuri,

Urmează căușul ce dă apă.

Mai este un râu de partea cealaltă,

Urmează căușul ce dă apă.

Playlist pentru SOARTA MERCENARULUI

soarta 2

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

La Cruz de Santiago, de Mago de Oz – cu scene din filmul Alatriste, fiindca se spune ca ar fi fost inspirat cantecul dupa el. Si cantecul acesta m-a inspirat in crearea personajului El Moreno: Mago de Oz – La Cruz de Santiago (Legendado)
Fandango clasic (ca, la fel ca si chotis, din el au derivat diverse dansuri in diverse regiuni ale Spaniei… si in diverse tari din America latina, si unul nu seamana cu celalalt)
O sevillana bolera, mai apropiată de cele de la curte de pe vremuri.
Si o sevillana flamenca, mai aproape de dansul lui…
Polo dedicat de El Mirlo baronului Vazquez
Acesta este chotis madrilen – asa cum a evoluat de atunci… Seamana doar vag cu originalul de acum 400 de ani, dar interpretii sunt de milioane!
Si unii dansatori maturi… De aceea am spus ca chotis se putea dansa pe cel mai mic petic de loc. Chotis Rosa de Madrid
Ca chotis norteno din Mexic din Prietenii dreptatii arata cu totul altfel… (una dintre variante) – Así se baila el chotiz en la Constancia, Durango
Cantecul printului privighetoare (pe Luis Mariano, cu alte cantece, l-am mentionat si in Prietenii dreptatii)

Privighetoare, tu reprezinți libertatea,

Du-te și povestește întregului oraș

Câtă singurătate este în spatele ferestrei mele!

Unde-ți este stăpânul, prințul,

Zi-i, privighetoarea mea?

Spune-mi cine ești tu?

Sunt prințul tău,

transformat în privighetoare.

Închisoarea ta a fost deschisă

prin puterea iubirii.

Balada contelui Olinos – Madrugaba el Conde Olinos

Playlist pentru PRIBEGII MĂRILOR

pribegii

Am început, cu ECHIPAJUL, să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Bineînțeles că, pentru un roman din vremea vikingilor, cântecele care m-au inspirat nu sunt chiar atât de vechi. Doar cântece populare, în mare măsură (există și o excepție) și nu se știe de câte sute de ani sunt ele… Că pentru cele ale vikingilor, a fost Edda, în engleză, pe care am citit-o în întregime, și pentru cele nahuatl, poeziile lui Nezahualcóyotl, unele în spaniolă, unele în franceză.
Edda– din Prezicerile vizionarei și un dans popular norvegian care mă inspirase.
Ceamcu/ tsamiko, dans al războiului, luat de la traci, descris de mine în toate cărțile în care se potrivește – iholu – ceamcu
Vanghelița mea – https://youtu.be/7URDRMb0SOc

De mic eu te aşteptam

Când creşti, nevastă să te iau,

Vangheliţa mea, of, frumoasa mea!

Dar când mare te-ai făcut

Tu alt mândru ţi-ai ales,

Vangheliţa mea, of, frumoasa mea!”

 

(da, știu, cântecele din Macedonia nu sunt la fel de melodioase, din cauza clarinetului sau cimpoiului. Cele armânești de pe la noi sunt mai mult de la grămusteni, cu dulceața melodiilor sârbești)

„M-am urcat pe Olimp,

M-am uitat în sus şi-n jos,

Măicuţa mea, am văzut turmele de oi

Şi marea cum se unduia departe…

Dar am văzut acolo de haiduci

Măicuţa mea, mândri aromâni

Cum despre război vorbeau, se sfătuiau

Măicuţa mea, tot la Sărună se gândeau…”

 

Cântecul de nuntă cu care venise Dionisos s-o ia – originalul nu era Vlaha din Katerini, ci Vlaha din Karpenissi

 

Adu-ţi aminte, draga mea,

Că te-am sărutat dulce.

Vino la izvorul de la platani,

Vlaha mea din Karpenissi!”

 

“Suflă, vânt dinspre Vardar,

să stingi luna

Să nu mai pot vedea

amarul ce mă arde!

Suflă deasupra cetăţii france,

vânt dinspre Vardar!

Aruncă două stele

peste gândurile mele negre!

Suflă, vânt dinspre Vardar, să-l uit,

…Trimite-mi o nouă îmbrăţişare.

Playlist pentru ECHIPAJUL

echipajul

Da, încep și eu să pun pe blog playlists pentru cărțile mele. Până acum au circulat, în general, pe e-mail sau pe FB. Îmi pare rău că fac parte din specia Homo Anti-technicus și nu știu să fac linkurile youtube să vă apară ca imagine, cum apar la alți bloggeri. Eu vă pot oferi doar link de dat click pe el să ascultați… Și fragmentele corespunzătoare unde este tradusă firimitura de cântec sau menționată. De asemenea, nu vă supărați pe mine dacă eu menționez în text un tenor și cântă o soprană – nu întotdeauna am găsit pe youtube interpretul pe care îl doream!

Formaţia începu cu cântecul lor obişnuit, “Pende pallikaria”. Theodoros îl adaptase pentru prezentarea lor încă de la concertele de Ziua Marinei. Cântecul original,Deka pallikaria”, vorbea despre zece tineri, dintre eroii care luptau împotriva turcilor în 1821, adunați într-o seară, pentru a sărbători o victorie, cântând, dansând şi petrecând toată noaptea. Theodoros le înlocuise numele cu ale soliştilor noştri: în loc de Makriani, tambură avea Nondas, aşa că striga “cu tambura lui ‘Paminonda”, în loc de Mihalaki era Avgherinos…

 

Începu să cânte un refren grecesc cunoscut:

Ridicaţi pânzele! Vânt bun să le umfle,

De plecare să fiţi gata!

Marea e a noastră, pe ea suntem liberi –

Iar tu, fiică a lunii mai, rămâi cu bine!

 

Am zâmbit de exprimarea lui, amintindu-mi de o romanță în limba rusă pe care o învăţasem de la mama. Versurile erau de Konstantin Simonov, unul dintre poeţii ei preferaţi:

Aşteaptă-mă, şi mă voi întoarce –

numai aşteaptă mereu,

aşteaptă când te cuprinde tristeţea

ploilor aurii de toamnă.

Aşteaptă-mă când viscoleşte zăpada

şi vara fierbinte când vine,

aşteaptă-mă când nimeni nu mai aşteaptă,

când toţi m-au uitat.

 

Acordurile unei melodii cunoscute mă pleoştiseră mai tare, amintindu-mi de petrecerea din 25 Martie: o voce de tenor cânta “Tangoul Atenei”. Era lucrătura Hrisanthiei, fără îndoială! De o jumătate de oră punea numai tangouri, special fiindcă ştia că eu nu știu decât kalamatiano, antikrysto și încă vreo două învățate astă primăvară.

 

– Am cântat pentru tineGorgona”, fiindcă ştiam cât îţi place, Marina; şi apoi, ascultau toţi. În gând aveam cu totul alt cântec.

 

Cântecul următor îmi rupea inima cu suferinţa ce vibra în el. Am simțit, dintr-odată, ceva familiar:

Dacă nu mă iubeşti, biata mea inimă

de dor mi se frânge.

Dacă nu mă iubeşti, te iubesc eu

şi asta-mi ajunge.

Iubesc pentru amândoi –

acum plâng şi sufăr pentru doi…

 

După câteva melodii dedicate miresei, Leftheris prezentă:

– Pentru cineva care vine pentru a doua oară aici, vom cânta vechile melodii îndrăgiteSamiotissaşiNeranţula fundoti”.

 

– Cine vrea să cânte? întrebă Hariklia la un moment dat. Prea multe poezii!

  – Eu, se oferi Leftheris, cu un cântec de multe sute de ani:

” Fată din Samos, când vei veni,

   Într-o navă cu pânze aurii,

Voi presăra petale de măceş la golf

Şi petale de trandafiri pe nisip.

Fată din Samos cu ochii negri

Şi cu costumul la fel,

Mi-ai sfărâmat inima

În patruzeci şi două de bucăţi.

  Fată din Samos cu ochi de stea,

Când n-o chemi vine dragostea,

Spre noi încet se strecoară,

La golful cu măslini și portocale.”

 

Era rândul lui Fotis să-şi încerce vocea, cu o melodie haiducească:

Lămâiţă parfumată,

Nu-ţi mai răspândi aroma aşa,

Că mă prinde noaptea-n drum.

Şi dacă mă prinde noaptea,

Trebuie să aştept să răsară luna…

 

Dedicaţie specială pentru mireasă, un cântec vechi, care ştim că-i place:

Pe malul mării doarme iubirea mea –

Vă rog, valuri, să n-o deşteptaţi!

Mergem încet, pe lângă ţărm,

Şi numai despre tine vorbim.

Încet mergând, încet ajungi –

Dar adu-ţi aminte de vorbele mele!

Și, în încheiere, un cântec frumos, a cărui mențiune a fost ștearsă din versiunea finală a cărții (că erau prea multe cântece menționate, oricum! Și nu a fost singurul șters, mai erau) – cântecul, de multe secole, al navei Santa Maria, cu pavilion venețian dar cu marinari din… coloniile ioniene (Corfu, Kefallonia, Ithaca, poate chiar și Creta dacă e mai vechi decât cred eu):

“Dragostea mea pentru mare-i veche,

Nici n-am cuvinte s-o măsor.

Legănările-i sunt fără pereche,

Briza ei m-a legat veşnic, cu dor.

Fată cu ochi senini ca golfu-nsorit,

Mândră ca prinţesele pe vremuri,

De azi cu tine-s logodit,

Vasul mi se va-ntoarce la ţărmuri.

Îţi voi aduce daruri din depărtări,

Te iubesc ca pescăruşii zarea,

Dar inima doar pentru tine să nu-mi ceri:

Să-ncapă în ea <Santa Maria> şi marea.”