În fiecare an, de sezon… Spunea un grec puțin mai mic decât mine (Nicholas Rossis, de-i mai reblog eu posturile pe aici, că sunt interesante) că și el, când era mic, erau Focurile Sfântului Ioan aprinse pe plajă și la răscrucile cartierului mic din Atena, dar de mulți ani s-a pierdut tradiția. Poate la țară, prin insule…
Aşteptasem cu nerăbdare Sânzienele anul acesta, cu atât mai mult cu cât Theodoros îmi lăsase de înţeles că soră-sa n-avea de gând să ne strice serbarea. Rămăsese o sărbătoare locală, a micii comunități din strada Plevnei; de la reînființare, Comunitatea Greacă nu organizase nimic de genul acesta. Poate conducătorii nu-și mai aminteau că părinții lor, pe vremuri, aprindeau focurile sfântului Ioan.
Am depus într-un colţ coroniţa de mai, uscată, după care ne-a ieşit în întâmpinare Hariklia, sora lui Fotis, şi încă o fetiţă, mai mică decât ea, care ţinea în mâini un ulcior, cu mare atenţie. Cele mai mici conduceau ceremonia. Fetiţa cu ulciorul nu avea voie să vorbească, nici să râdă, până nu se termina totul, fiindcă trebuia să fie “mută ca apa”. Ele trecuseră din timp pe la toate fetele cartierului, să ia gajurile. Doar noi le-am dat acum: agrafa în formă de fluture a Lemoniei, Narcisa a…
View original post 640 more words
Corabia cu gânduri a Marinei Costa - Marina Costa s shipload of thoughts 
Este interesant câte tradiții de Sânziene există în fiecare colț al țării și câte semnificații are această sărbătoare pentru fiecare în parte.
LikeLiked by 1 person