Recomandare de carte – Chemarea lui Kalangu de Mihai Preda

Imagine copertă: Condeiblog

Proza românească a fost, până la începutul secolului trecut, dominată de texte scurte. În perioada interbelică, tendința s-a schimbat; romanele au devenit creația principală, cu toate că unii romancieri au scris și nuvele sau schițe. În prezent, proza scurtă recâștigă teren. Cititorii sunt din ce în ce mai interesați de astfel de texte, de mică amploare, dar cu impact emoțional puternic, ritmul de viață cotidian permițând mai ușor o lectură fragmentată în timp.

Volumul de debut al scriitorului Mihai Preda, intitulat Chemarea lui Kalangu, cuprinde trei nuvele bine închegate (unii le-ar numi mini-romane), care ne invită la explorarea unor ținuturi exotice, însă dure, aducând un suflu proaspăt în literatura contemporană. Două dintre acestea sunt de inspirație istorică, cea de-a treia aparținând realismului magic, mai curând decât fanteziei urbane contemporane. Autorul reușește să concentreze în câteva zeci de pagini o acțiune captivantă, zugrăvind în cuvinte simple, însă de efect, situații, personaje și meleaguri exotice.

La prima lectură se observă, pe lângă talentul scriitorului, intuiție, capacitate de empatizare și rezonanță afectivă, o documentare temeinică din punct de vedere istoric și geografic, elemente fără de care ficțiunea istorică nu poate avea succes. Personajele sunt izvorâte din imaginația bogată a scriitorului, însă contextul istoric are o bază reală, indiferent că dinastia Yu nu a existat în realitate (dar au existat destule familii imperiale chinezești care se considerau Fii ai Cerului și s-au confruntat cu invaziile mongole) sau că satul Dembari nu se regăsește pe hărțile și în cronicile din Congo. Au fost multe altele care corespundeau descrierii autorului, în vremurile coloniale, iar scriitorilor de ficțiune istorică li se permit unele licențe literare, atâta vreme cât evită anacronismul.

Mihai Preda ne arată cum se construiește un dragon din hârtie sau o tobă africană, tehnici de luptă africane și asiatice, modul de irigare a orezului pe munte, de recoltare a cauciucului natural, cum se poate evada dintr-un vagon de tren încuiat, cu ajutorul unei linguri îndoite și alte detalii care transpun cititorul în lumea despre care se povestește.

În paginile acestui volum se simte plăcerea de a scrie și de a se documenta, izvorâtă dintr-o vocație narativă originală, proaspătă, intuitivă, încă nehrănită cu studii în domeniul scrierii creative.

În primul rând, Mihai Preda este blogger. Pe blogul lui m-am familiarizat cu stilul său deosebit de proză scurtă, despre care am considerat necesar să se afle și în afara blogosferei. L-aș compara cu Jack Kerouac, fiindcă majoritatea ideilor literare îi vin pe drum, însă din punct de vedere al conținutului nuvelelor din volumul Chemarea lui Kalangu, cele istorice au detalii asemănătoare (la altă scară de valori, desigur!) cu ale seriei lui Maurice Druon, Regii blestemați, iar realismul magic al celei de-a treia este, la rândul lui, destul de întunecat.

Precizez că prezentul volum de proză scurtă nu este potrivit pentru cititori care doresc norișori roz și povești romantice, cu finaluri fericite. Două dintre ele sunt total lipsite de așa ceva. Datorită durității unor detalii istorice realiste, a scenelor de luptă și tortură de intensitate medie, recomand această carte cititorilor peste 16 ani, amatori de aventuri, atât istorice cât și contemporane.

Ca orice volum de debut, nu poate fi perfect. Scriitorul mai are de învățat, însă a reușit deja să creeze povestiri palpitante, cu unele personaje bine conturate și acțiune care dovedește atât o imaginație bazată pe documentare istorico-geografică detaliată, cât și o cultură generală vastă. Nuvelele sale au ingredientele unui conflict între bine și rău, cu urmăriri, crime și suspense. Figurile de stil (în special comparații și metafore) sunt folosite cu măsură, doar acolo unde este nevoie pentru a sugera atmosfera dorită, după cum voi exemplifica mai jos.

Prima nuvelă, care își împrumută titlul volumului, redă în mod pragmatic, respectând detalii ale adevărului istoric, ororile încurajate de controversatul rege Leopold al doilea în Congo belgian, spre finalul secolului al nouăsprezecelea și revolta băștinașilor împotriva asupritorilor coloniali:

Crestau, începând de la baza pomului, câte o crăpătură în scoarţa copacului şi acesta începea timid să sângereze, gros şi alburiu, culoarea albă contrastând puternic cu degetele lor. Când arborele începea să-şi închidă crăpătura supurândă, cicatrizându-şi rana, băştinaşii mutau găleţile din ce în ce mai sus, palmă cu palmă, legându-le din nou, cu sârme îndoite, pe după pom şi crestând din nou copacul. Iar arborele de cauciuc îşi relua cursul lacrimilor cele albe şi-şi accepta resemnat soarta de a fi supus zilnic caznelor dureroase.

Atâta timp cât îşi îndeplineau cota zilnică de butoiaşe pline cu lichidul alb lăptos, totul era bine pentru cei din trib.”

A doua nuvelă, intitulată Rază de lună, se petrece în China medievală, confruntată cu năvălirile mongole și condusă de împărați, considerați de origine divină. Personajul principal, odată înrolat în armata imperială, trece printr-o călătorie inițiatică, maturizându-se și schimbându-și destinul de om din popor prin forța minții sale.

Duc broasca spre Ju, ce stă aşezat, cu picioarele încrucişate, pe iarba de pe digul dintre orezării. E mare şi gras, cu burta revărsată spre pământ, ca o statuie a lui Buddha. Ochii oblici de abia i se mai văd, ascunşi în pomeţii umflaţi ai obrajilor, între care se zăreşte o mică mustăcioară, deasupra buzei de sus…

Ultima nuvelă, Pădurea de Tungsten, ne poartă până în Siberia contemporană, într-o aventură ușor magică, pe urmele unui așa-zis drog, creat din substanțele meteoritului prăbușit la Tunguska.

În lumina caldă şi galbenă, praful dănţuia misterios, magic, întrerupt brutal de mâinile mari ale lui Pyotr, ce meştereau, grăbite, în lemnul putred pe alocuri.”

Solul a devenit din ce în ce mai mlăştinos, iar turba de sub mine se mişcă şi se clătină, ca şi cum aş merge pe o saltea cu apă. …Deodată, cu un zgomot de cearceaf rupt, turba începe să cedeze şi se rupe de poteca ce o părăsisem acum câteva secunde. Iarba pârâie violent, iar solul pe care stau îşi pierde legătura cu poteca, oarecum solidă, pe care fugisem. Firavele rădăcini ale ierbii ce susţineau turba moale, se frâng sub greutatea mea. Pământul pe care stau se transformă, la propriu, într-un plaur, ce imediat începe să se scufunde în noroi.”

Vă las să descoperiți cartea și s-o apreciați la justa ei valoare. Iar dacă vreți să cunoașteți mai bine scriitorul și omul din spatele acestor nuvele, ce alte pasiuni mai are, în afară de scris, cum arată viața într-un golf din Țara Galilor sau cum se vede lumea contemporană din spatele volanului unui TIR, vă invit să-i citiți blogul!

Chemarea lui Kalangu se poate comanda online la https://www.editurahoffman.ro/literatura-contemporana/chemarea-lui-kalangu-mihai-preda.html

6 thoughts on “Recomandare de carte – Chemarea lui Kalangu de Mihai Preda

  1. Sunt tare bucuros pentru Mihai! Iar pentru cine nu știe, Marina chiar s-a zbătut foarte mult pentru scoaterea la lumină a acestei cărți, cu care iată, colegul nostru de blog își face debutul. Un gest de o noblețe deosebită, pe care am simțit nevoia să-l scot în evidență pentru că ea, aici, l-a cam pitit printre rânduri, cu o elegantă modestie 🙂

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.