Cutii

Photo by cottonbro on Pexels.com

Copilăria mea

încape într-o cutie.

Îndes bine acolo

visuri naive, caiete

umplute cu versuri,

cu povești,

câteva cărți preferate,

cele mai mici păpuși, să încapă,

luându-mi rămas bun

de la cele mai mari.

Păpușile, timbrele,

majoritatea cărților,

martore ale zorilor vieții mele

își vor găsi drumul mai departe,

să bucure alți copii,

să le vegheze creșterea.

Mi-s dragi,

dar nu am loc pentru ele

într-o cutie de chibrituri,

viață de om mare.

Adolescența mea

încape și ea într-o cutie.

Prima versiune a romanelor

publicate abia la pensionare,

vederi din tabere,

fotografii alb-negru,

scrisori naive,

mărțișoare vechi,

flori presate, câte o tresă

de la un băiat care făcea armata.

Înconjurată de câteva cutii

în care mi-a intrat viața toată,

bine îndesată,

trebuie să hotărăsc

ce anume să dau și cui,

să se bucure, să-i folosească.

Ce nu interesează pe nimeni

se aruncă, cu tot regretul,

împreună cu bucăți de suflet.

Acum înțeleg

toate veverițele cu față umană,

veverițele strângătoare ale lumii,

cum nu ar fi vrut

 să se despartă de nimic.

Dar viața merge înainte,

nu ne iartă.

Spune să nu privim în urmă,

că nu în direcția aceea

ni se îndreaptă pașii.

Nu dăm iar examenele

absolvite demult cu succes,

nu ne mai jucăm cu păpușile

și colecțiile copilăriei.

Au nins decenii peste noi,

între timp, am devenit alții,

oameni maturi, cu griji

și responsabilități,

indiferent

dacă ne place sau nu.

Vremurile duse

nu se pot întoarce,

oricât mi-aș dori,

oricât le-aș jeli.

Înconjurată de câteva cutii

mă simt ca pe o insulă pustie

și în jurul meu se învolburează

Apa Sâmbetei, adâncă,

cerând jertfă bucăți din sufletul meu

și înecând visuri.

10 thoughts on “Cutii

  1. Înțeleg! Înainte de a părăsi țara, am împrăștiat aproape tot…doar cărțile nu le-am dat…le-am lăsat să păzească casa în care, mai mult ca sigur, nu voi mai locui niciodată…
    🤗🤗🤗

    Liked by 2 people

    • Pentru că are cine să aibă grijă de casă, să nu se prăvale! Altfel, nu aveai încotro și trebuia s-o vinzi… Eu am dat și cărțile, mai am două rafturi de dat… Pe lumea cealaltă doar de cărți voi avea parte…

      Liked by 2 people

      • Din nou o viață înconjurați de cărți? Interesant Rai, vreau și eu acolo. Cel cu lapte și miere, îmi făceam oareșce griji. Beau lapte cu mare plăcere, nu zic, dar miere de-abia gust în câte o dimineață/
        Marina, știi când fac eu glume proaste? Atunci când simt nevoia imperioasă de a părăsi o stare… Mă rog, ea pe mine. E ceasul aproape 2 noaptea și nu mă ia somnul, ca de fiecare dată după ce vorbesc acasă. Iar acum tu, cu poezia asta? Uf!

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.