Nadia și Jessy – altă poveste cu păpuși

Jessy și Nadia, îmbrăcate de Mihaela din Filiași

Povestea Mariei Luisa, copilul părăsit, a avut succes la cititori. Tot pe acolo bârfeam cu Issabela și despre Jessy și Nadia, cele care intră în vitrina bibliotecii și își vor continua viața de păpuși cuminți, păzind cărți și amintindu-mi că am fost și eu cândva copil. Și pe Jay o interesau povești despre păpuși, așa că i le ofer.

Dintre ele două, prima am primit-o pe Nadia. Aveam vreo trei ani și ceva și a venit în vizită o fostă colegă de facultate a mamei, o bulgăroaică. Vorbea puțin românește, că mama ei era din Cadrilater. Așa că am avut cu cine să mă înțeleg și cine să mă răsfețe. (A mai venit o dată, când eram în clasa a șaptea, iar mama a corespondat cu ea de sărbători mulți ani, până prin 1995). Pe ea o chema Nadia, deci și pe păpușa pe care mi-a dat-o o chema la fel.

Când am primit-o, avea o rochiță de un portocaliu intens, cu margini galbene și cu un fluturaș verde, aplicat, într-o parte, în loc de buzunar. Dar… copiii sunt copii. Bineînțeles că a rămas fără rochiță la un moment dat, și a trebuit să-i fac alta. Brațele ei spun povestea a nenumărate torturi – i-am făcut injecții cu ac de seringă adevărat, am tatuat-o cu carioca… Am și machiat-o cu carioca, desigur… Cred că i-am și tuns un pic bretonul, nu mai sunt sigură… Oricum, a supraviețuit, spre deosebire de altele tunse și operate pe vremea când visam că mă fac medic pediatru… (Vis care a durat până în clasa a șasea, la prima disecție de broască… Nu era de mine!)

Pe Jessy am primit-o cam un an mai târziu. Aveam patru ani și ceva, iar o fetiță din blocul de alături, Doinița, venea câteodată să se joace cu mine. Tatăl ei știa să repare orice și mai venea să ne ajute, mai schimba un obertimer, o siguranță… Pe nenea Nicu, Dumnezeu să-l odihnească, îl țin minte numai aplecat sub chiuvetă… Mă mai lua uneori și acasă, unde eram răsfățată și de soția lui, tanti Clara, și de Doinița. Doinița avea un frate mai mare, parcă Sandu îl chema, dar el nu avea treabă cu noi, cred că era la liceu sau la profesională.

Ea era atât de mare și o admiram când venea la noi direct de la școală, în uniformă… Cred că era clasa a cincea sau a șasea atunci, și știu că se juca cu mine de-a profesoara. Făcea franceză la școală și mă învățase cum se numesc lucrurile din cameră în franceză, mă învățase să număr până la 10 și îmi cânta, în română, Un elefant se legăna.

Când am fost la ea acasă, mi-a dat-o pe Jessy. Cred că avea ceva albastru pe ea… nu mai știu dacă rochie adevărată sau ceva meșterit de ea, dar e logic că, la un moment dat, cum copiii se joacă și își dezbracă păpușile, a rămas fără. Mama i-a făcut un fel de sari dintr-o bucățică de material… N-a rezistat nici acela prea mult la mine.

La ea, păpușa se numea Daniela. Eu am întrebat-o pe mama ce nume e potrivit pentru o negresă și mi-a spus că Jessy, cine știe din ce film. Jessy a rămas.

Doinița a crescut, s-a făcut croitoreasă și tot ea îmi dădea bucățele de materiale, să fac rochițe la păpuși, când eram prin clasele a patra, a cincea. Pe urmă, s-a măritat și a plecat la Cluj, de unde era soțul ei.

Iar la final, vă arăt cum fuseseră îmbrăcate de mine, când aveam vreo 12 ani (și le atârnau zdrențele, sărăcuțele, că pe mine mă mușcă acul și nu serveam nici atunci, nici acum – rochițele păpușilor se făceau din 3 găuri de foarfecă și o fâșie de cordon să le strângă, atât!) Normal că nu puteau rămâne așa în vitrină, pentru posteritate, așa că am cerut ajutor pe FB, cine se îndură să le facă rochițe cu care să rămână îmbrăcate… Rochițele croșetate de mai sus au venit tocmai din Filiași… Iar căciulița lui Jessy are și moț!

Așa nu!

4 thoughts on “Nadia și Jessy – altă poveste cu păpuși

  1. Mie îmi plac mult și rochițele din a doua poză. Sunt chiar moderne.., adică în ton cu vremurile noastre. Așa se îmbracă tinerele de azi, zdrențuitul e la modă acum. 🙂 Mi-au plăcut și poveștile lor, poate fiindcă mi-am amintit de soarta bietelor mele păpuși, ce erau la fel de… maltratate. Din dragoste. :)))

    Liked by 1 person

  2. Noroc c-am citit (cieam oricum!), că prima-prima reacție a fost c-ai avut mai multe și deveneam geloasă 😛, tocmai m-am plîns data trecută că eu n-am avut negresă :)))

    Like

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.