Dacă e Buna Vestire, e Grecia! La mulți ani, Ellada!

Și un fragment din romanul meu ECHIPAJUL, exact despre această sărbătoare de Buna Vestire…

De Buna Vestire, la ora opt dimineaţa, eram cu to­ţii pregătiţi de plecare: Electra cu soţul ei, Miltos, Caliopi, Leftheris şi cu mine. Admiram zumzetul populaţiei gre­ceşti a oraşului, care se îndrepta în aceeaşi direcţie ca noi.

– Azi îi vei cunoaşte pe toţi din comunitatea noas­tră, îmi spuse Caliopi. De dimineaţă mergem la biserică, fiind zi de hram, iar după-amiază, la petrecere.

În curtea catedralei greceşti “Buna Vestire” ne a­dunasem cu toţii. Leftheris m-a dus în colţul unde erau palicarii noştri. Printre ei se aflau şi fete. Le văzusem doar la serbările de 1 Mai şi de Sânziene. Altfel, surorile prietenilor noştri găseau altceva de făcut decât să asculte poveştile noastre. Numai Asteriţa, sora lui Theodoros, reuşise să-şi convingă mama s-o lase cu noi când ne adu­nam “echipajul”. Se împrietenise cu Lemoni şi cu Nastea, iar noi o declarasem ajutorul bucătarului. Cealaltă soră a lui, Hrisanthi, avea cincisprezece ani. Era cea mai frumoa­să din familie, ba chiar una dintre frumuseţile cartierului. Mie, însă, nu-mi plăcea.

Într-o sală mare, de petrecere, am regăsit acelaşi furnicar de la biserică: lume care nu se văzuse de săptă­mâni sau luni avea prilejul să se întâlnească şi să schimbe câteva vorbe, să afle veşti despre cunoscuţi. În cealaltă ca­meră se întinsese un bufet rece numai cu delicatese gre­ceşti, udate cu uzo, retsina şi vin dulce din insule. Pentru copii era limonadă. Cei mici, dacă nu se jucau pe afară, în curticică, se ascunseseră sub masă, ronţăind migdale, năut şi stafide.

Difuzoarele împrăştiau sunete de buzuki şi voci de tenori, biruind zumzetul discuţiilor. Tineretul n-a aşteptat mult până să întindă hora. Îmi găsisem un loc aproape de difuzor. Ascultam cântece frumoase. Îmi plăcea atmosfera de aici. Leftheris mă trezi din reverie:

– Ai rămas lângă perete, cu bătrânii? De ce crezi că te-am învăţat dansurile noastre? Vino unde ţi-e locul!

După fiecare dans se produceau mişcări în şir: unii ieşeau, în coadă se ataşau alţii. Până la urmă, m-am trezit în capul horei. Ştiam ce am de făcut, însă eram în dificul­tate: fiind răcită, batista mea avea cu totul altă întrebuin­ţare decât o cerea dansul. 

– N-ai o batistă curată, Leftheris?

 Mi-a oferit-o. Am putut conduce dansul, fluturând batista lui, de parcă aş fi fost un pescăruş ce se înălţa spre cer. După aceea… surpriză! Nu mai auzisem până atunci ca grecii să aibă tangouri.

– Nu dansezi?

– Nu ştiu tango. Dacă încerc acum, toţi or să se ui­te la mine când mă încurc şi te calc!

Văzând că l-am refuzat, o invită pe Hrisanthi.  Petrecerea s-a sfârşit târziu. Am zăvorât în inimă bucuria acestei zile.


Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.