Interviurile Cronicarului – Serghei Melnic din ECHIPAJUL și A DOUA CURSĂ

Poze mai din tinerețe, bineînțeles….

Cronicarul a fost văzut în fața sediului Navrom din Galați. Cristina l-a trimis să stea de vorbă cu unul dintre marinarii recent întorși din cursă.

1. Spune-mi ceva despre tine. Cine ești, unde ești acum, ce rol ai în romanele ECHIPAJUL și A DOUA CURSĂ?

Mă numesc Serghei Melnic și sunt șef mecanic pe împingătorul Filipeni, având ca port de bază Galați. Eu sunt din Brăila. În ECHIPAJUL am fost personaj secundar, însă în A DOUA CURSĂ sunt personaj principal. Poate nu singurul, dar personaj principal.

2. Ce actor sau cântăreț crezi că ar fi fost potrivit să-ți interpreteze rolul într-un film?

M-aș fi gândit la unii care numai ruși nu erau. Poate m-aș visa Rutger Hauer când era tânăr… dar, mai aproape de neamul meu și de vârsta mea actuală, Vladimir Yagliuch. Doar că părul meu este mai blond și mai ondulat…

3. Spune-mi ceva despre familia ta – ce crezi despre ai tăi, în ce relații ești sau ai fost cu ei și care a fost cea mai frumoasă amintire legată de ei. 

Pe tata l-am pierdut când aveam 13 ani. Era pescar, l-a luat Dunărea, pe furtună – ca pe mulți alții din neamul meu sau din cartierul Pisc. Bunicul meu, Porfiri Osip, starostele pescarilor din Brăila, mi-a spus atunci că am rămas bărbatul din casă. Era o povară prea grea, împreună cu doliul… Mama s-a îmbolnăvit nu peste mult timp. Unii spuneau atunci că de inimă rea, dar pe urmă am înțeles că nu a fost numai atât. Am uitat cum îi zice… boală de sânge. S-a dus când aveam aproape optsprezece ani, eram elev la profesională. Bunicul ne-a crescut pe mine și pe cele trei surori ale mele. El ne-a învățat să alegem drumul bun în viață, mă gândesc la el cu drag, Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Am trei surori. Harpena este mai mare decât mine cu un an și ceva. Este educatoare, măritată cu un contabil și are două fete, Iuliana și Lena. Nastea este mai mică cu 11 ani, iar Dașa cu 13 ani. Nastea a terminat facultatea de limbi străine și lucrează la un institut de cercetări, este căsătorită cu un coleg și au doi băieți, Stelian și Ștefan. Dașa e vânzătoare în magazinul din Ghecet…ăăă comuna Smârdan, peste Dunăre de Brăila. E căsătorită cu un tânăr de acolo, au o fată și doi băieți. M-am înțeles întotdeauna bine cu ele; la noi familia este importantă.

Cea mai frumoasă amintire este de când eram cu toții în jurul meselor de sărbătoare, când trăia tata. Se cânta, se glumea… El îmi repeta mereu să învăț, să nu rămân la năvod, ca el, nici să nu mă duc să lucrez în construcții, să mă strige ceilalți, în batjocură, excavator cu barbă, cum erau ai noștri porecliți… I-am urmat dorința.

4. De ce ți-ai ales profesia pe care o ai și ce îți place la ea? Ce nu-ți place?

Sunt ceea ce sunt – rus starover, adică lipovean, cum ziceți voi. Dunărea a fost mama noastră de când i-a primit pe strămoșii noștri goniți de țarina Ecaterina. Dar nu am vrut să rămân pescar, ca bunicul și ca tata, fiindcă am văzut ce înseamnă. Mi-a plăcut de mic și să meșteresc diferite lucruri, așa că motorist a fost alegerea firească, evoluând apoi, cu sprijinul unor ofițeri, până la șef mecanic. Oricum, acum este mai ușor decât pe vremea când m-am angajat, aparatura a evoluat mult. Îmi place când motorul toarce și mă ascultă. Sunt multe lucruri care îmi plac. Nu îmi place că ești în voia stihiilor, știi când pleci de acasă, nu știi dacă te mai și întorci sau te răpește vreo rusalcă în împărăția ei… Sau sirenă, cum vă place vouă să-i ziceți. Asta a fost soarta tatei. Sper din tot sufletul că nu și a mea.

5. Cum ți se pare Brăila după atâția ani de exil?

Mult schimbată. Cenușie, tristă, pe moarte. Clădirile vechi stau să cadă, străzile din Pisc au fost arate de autorități și nu au fost asfaltate după ce s-a scos piatra cubică… Oamenii nu mai au de lucru și au plecat în străinătate.

6. Cine îți este cel mai bun prieten? Ai avut altul mai apropiat?

Acum, Sașa și Vanea, vecinii mei, care mi-au fost prieteni din copilărie. S-a văzut, au sărit la bătaie, când am avut nevoie. Am avut vreo doi și la Rostov. Dar verii mei mai mari de la Ghecet, Borea și Ghenea au fost prietenii mei cei mai buni în copilărie și adolescență. Acum lucrează în străinătate, fiecare în alt colț de Europă.

7. Ce ți-a plăcut cel mai mult la Marina? Dar la Aliona? Când ai știut că ești îndrăgostit?

Întrebări mai ușoare n-ai? Au trecut atâția ani…

La Marina mi-au plăcut mai multe lucruri. Pe de o parte, fusese o prințesă la ananghie, iar Dumnezeu m-a adus în calea ei s-o salvez, fiindcă mai avea zile. Dar mi-a plăcut și că era altfel decât toate fetele pe care le cunoșteam, aproape ca un băiat, că avea ambiție, dorința de a mă ajuta (și pe mine, și pe toți din jur) și că aveam ce discuta cu ea.

Cred că m-am îndrăgostit de ea când să plec la Tulcea, auzind-o cum îmi recită poezia aceea, devenită romanță, promițând în felul ei că mă așteaptă. Ulterior, am învățat-o și am cântat-o și eu. Ea îi știa doar versurile, cu pronunția ei ciudată, de Moscova, plus accentul românesc. Iar când și-a riscat viața pentru mine, nu m-am mai putut abține și i-am mărturisit.

Și Aliona mi-a fost în primul rând prietenă – mie, ca frate al prietenei ei bune, Nastea. Voia să mă ajute. Mi-a plăcut sinceritatea ei directă – la asta, semăna cu Marina. Și avea dreptate. Fizic, erau radical diferite, iar ea era o altfel de prințesă care avea nevoie de ajutor. Nu avea curajul sau ambiția Marinei – sau, poate, le avusese cândva, dar viața o lovise crunt și o schimbase. Noi doi ne asemănam mai mult, după cum a observat, la un moment dat, și Marina. Nu știu când m-am îndrăgostit de ea – pur și simplu, vorbele au luat-o înaintea gândului când i-am spus că, în afară de Marina, doar pe ea aș fi dorit-o alături de mine… Mă așteptam să fiu respins, poate chiar în mod violent, dar nu s-a întâmplat așa… și restul, e istorie, cum ar spune ea… Istoria noastră.

8. Ce regreți cel mai mult? 

Vremurile de odinioară, adolescența mea… Dar nu asta facem toți? Și da, mărturisesc, regret că m-am apucat de băutură când nu am știut să fac față suferinței. Majoritatea bărbaților nu se căsătoresc cu prima lor iubire. Cunosc dezamăgirea la un moment dat, totuși reușesc să treacă peste ea fără să se înece într-o sticlă. Eu recunosc, cam asta am făcut, destui ani. Dar putea fi și mai rău. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat puterea să scap de viciu.

9. De ce anume ești mândru? 

Că am ajuns șef mecanic pe o navă fluvială. Nu mi-a fost ușor, dar am reușit, cu gândul că tata, bunicul și Marina ar fi fost mândri de mine. Și, mai mult decât pentru asta, că am reușit, cu ajutorul finilor, să îmi mobilizez voința necesară să mă las de băut.

10. De ce te temi cel mai mult? 

De ghinion, de cotiturile sorții. O astfel de cotitură m-a făcut să plec în exil și tot ceva de genul acela era să-mi răpească a doua iubită. Sper să nu mă mai aștepte ceva de genul acesta.

11. Când ai fost cel mai fericit și de ce?

Am avut mai multe clipe de fericire – așa, trecătoare, cum au fost ele. Unele, legate de Marina. Altele, de reușite profesionale sau personale. Dar cea mai importantă cred că mi-a fost cununia religioasă, binecuvântarea primită de la preot. Încredințarea că suntem împreună pentru restul vieții.

12. Crezi ca majoritatea celor întâmplate se datorează destinului sau alegerilor?

Destinul joacă un rol mai mare decât alegerile. Dacă nu-ți este sortit să ajungi în situația respectivă, nu vei face alegerea care să ducă la ea, pentru că, de cele mai multe ori, chiar când faci o alegere, nu știi ce te poate aștepta după ce o faci…

Dacă v-a plăcut interviul, Cronicarul vă așteaptă să-i sugerați și alte personaje ale diferitelor cărți, și câteva întrebări pentru ele!

Romanele ECHIPAJUL și A DOUA CURSĂ pot fi comandate direct la autoare, dat fiind că site-ul pe care era inițial este în renovare.

3 thoughts on “Interviurile Cronicarului – Serghei Melnic din ECHIPAJUL și A DOUA CURSĂ

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.