Pentru ca Mexic, peones, mariachis… si La Llorona imbracata in huilpil, ca cea din cantecul Chavelei Vargas (sau al lui Nat King Cole, ca tot aceeasi este, nu chiar cea din legenda).
Paris, 2016
Parisul mi-a făcut un cadou premonitoriu cu trei ani înainte să vizitez Mexicul.
Cel mai frumos e atunci când un sentiment te asaltează când te aștepți mai puțin.
Ar trebui ca, înainte să călătorești în anumite locuri, să faci un test pre-îndrăgostire,
ca să fii pregătit pentru ceea ce urmează să vezi.
Și ca să fii sigur că te întorci acasă cu sufletul teafăr.
Pe un zbor scurt, doar de o oră, în vestul Europei, mă așez pe locul la culoar care-mi fusese atribuit.
Ceilalți doi pasageri care urmau să-mi fie companioni de zbor nu sosiseră încă.
Scot cartea pe care o aveam cu mine, Mehmet le Conqérant de Nedim Gursel, și mă pun pe citit.
Apar și vecinii.
Tineri, educați, se scuză că mă deranjează, eu fiind la margine.
Un cuplu în jur de treizeci de ani.
Băiatul s-a așezat la mijloc și își pune pașaportul în…
View original post 216 more words
