Anotimpurile vieții

Anotimpuri

(publicată în Antologia ANOTIMPURI, Editura Betta, 2020)

ANOTIMPURILE VIEȚII

Anul prunc doarme

învelit în plăpumioară albă.

Iarna îl ocrotește

și vântul îi murmură

un cântec de leagăn.

Să crească mare,

să rodească…

Tu n-ai venit pe lume la fel?

Sânge iute de clorofilă

curge prin vene de arbori și flori

iar puii animalelor și-ai oamenilor

se joacă, zglobii, descoperind lumea.

Viața nouă a primăverii

înflorește multicolor, renăscând,

omagiată de păsări cu triluri măiestre

și dansuri îndrăznețe.

Vara îi crește pe toți,

cu brațe de raze solare.

Marea se unduiește ademenitoare

ursind iubiri de vacanță, sub stele,

cu serenadele greierilor.

Sânzienele horesc și-i descântă

grânele să rodească,

tineri să nuntească.

Toamna își oferă cu dărnicie recoltele

în toate culorile pietrelor prețioase

și gusturile, gospodinelor harnice

apoi pălește, se scutură, plânge

ca o bunică singuratică

după ce a dăruit nepoților

toată averea unui suflet.

Ursul sătul se ascunde în peșteră.

Martinel presimte urgia iernii

și, încăpățânat, o refuză,

protestând împotriva frigului,

în felul său somnoros,

prin luni de hibernare.

Aș face la fel ca tine, Martinică!

Ne deșteptăm amândoi, peste o vreme,

odată cu înverzirea pământului?

Vine din nou iarna.

Sângele verde al copacilor îngheață,

văduvi de frunze și daruri.

Anul apune și el,

ca viața omului.

Ce păcat că alba iarnă a vieții

e fără de întoarcere!

Nu-i e dată o nouă primăvară…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.