PANAIT ISTRATI ÎN ANUL 2020

Convorbiri

(publicată în revista Convorbiri Literar-Artistice nr. 15/2020)

 

Prietenia e Iubirea care înnobilează viața și-i dă un sens.

Ea se contopește cu generozitatea și e singurul sentiment dezinteresat.

(Panait Istrati – “Sotir”)

 

În luna aprilie 2020 se împlinesc 85 de ani de la trecerea în neființă a scriitorului Panait Istrati, în vârstă de jumătate de veac, la data de 16 aprilie 1935, în București.

Fiu al Dunării, Panait Istrati a purtat în lumea întreagă cântecele și povestirile Brăilei, deschizând gândurilor însetate de călătorii porțile Orientului, în primul rând prin imaginile orășelului cosmopolit care-i ocrotise copilăria și adolescența. Pentru a fi iubit pământul, scriitorul l-a descris cu tot ceea ce-i era caracteristic, bun și rău, oameni și locuri. Pornind de la izvoarele vieții sale, a zugrăvit Balta Brăilei, Vărsătura Siretului, satele Bărăganului, după care, urmându-și peregrinările sorții, ne-a dezvăluit crâmpeie din lumea Levantului.

Pentru el, importanți au fost oamenii, nu locurile. Iar Adrian Zografi, căruia Dunărea îi curge prin vene, împreună cu sângele fierbinte de aventurier chefalonit, a urmat îndemnul primului său prieten, fluviul, cutreierând neliniștit nu numai șapte țări, ci mult mai multe, întâlnind și studiind oamenii, pătrunzând cu un dar deosebit în sufletele, în viețile lor. Panait Istrati a descris lumea celor mulți, cu durerile și nedreptățile suferite de oamenii simpli. În paginile cărților lui strigă revolta care a mocnit în sufletele luminate de iubirea de oameni. Din păcate, un Codin, un Cosma, un Groza, care să împartă o rază de dreptate celor mulți și asupriți, sfârșesc tragic. Legea fiarelor umane nu-i iartă, cum nu-i iartă nici pe cei care oferă un sfat și o vorbă de încurajare gurilor amare – cum sunt căpitan Mavromati, kir Nicola, Ibrahim, barba Iani și alții.

Viața se derulează în paginile cărților lui Panait Istrati întocmai ca în realitate. El este un povestitor fidel al întâmplărilor reale de odinioară și nu arareori acestea îi vin în minte pe aripile câte unei melodii care deșteaptă amintirile: balada dunăreană a Chirei, amaneaua albaneză a lui kir Nicola, cântecul vechi al grecilor din Hios despre fata care iubea marea și a fost răpită de valuri, baladele haiducești cântate de la Galați în jos. Bărbații descriși de Panait Istrati ca personaje principale sunt viteji, pătimași, având cultul prieteniei și pe cel al familiei, odată cu dorința de a cunoaște lumea și viața în multiple ipostaze, de a sorbi toate experiențele, frumoase sau triste, pe care aceasta le oferă inimilor lor, însetate de libertate și dreptate. Femeile sunt așa cum le-a lăsat natura, trăind cu intensitate și disprețuind, mai presus de orice, fățărnicia. Ele sunt gata să lupte și să se sacrifice în numele iubirii, ca Neranțula, Tincuța lui Stavru, Chira și mama ei, sau în numele unui ideal generos, ca Floricica și țața Minca.

Și fiindcă, în vremea adolescenței și tinereții mele, Panait Istrati era un scriitor iubit, a fost odată ca niciodată, în anul 1992, o tabără de creație literară “Panait Istrati”, ai cărei organizatori s-au dus demult să-l întâlnească în paradisul oamenilor de cultură. Ni se dăduse o temă, cum vedem noi opera istratiană în viitor, dacă în anul 2000 va mai avea admiratori. Eu spusesem că da. Și dacă trecerea anilor lasă urme dureroase, nu numai în sufletele oamenilor, ci și în cele ale orașelor, prietenia rămâne veșnic. La douăzeci de ani după termenul proiectat atunci ca fiind viitorul suprem, rotunda sumă a două milenii, post factum, străbat străzile Brăilei, privind în urmă și ajung la concluzia că am avut dreptate.

Orașele au sufletele lor, la fel ca oamenii, iar civilizația le afectează puternic. Astăzi, privind în urmă și în continuare, mai departe în viitor, Brăila, Baldovineștii, locurile care păstrează umbra lui Panait Istrati arată cu totul altfel, tăvălugul modernizării afectându-le în diferite feluri, pentru a nu mai aminti cu nimic de atmosfera istratiană. Orașul este plin de blocuri. Silozurile din port, dărăpănate, amintind fie epoca de glorie a Piciorului de Paris din vremea scriitorului, a cărui Bursă de cereale dădea ora exactă și prețul corect în toată Europa, fie vremurile din copilăria și adolescența noastră, când porumbul Insulei Mari hrănea barjele de mare capacitate, împânzind Dunărea, în ambele direcții, au acum acoperișurile fără țigle, pe jumătate putrezite, și interioarele roase de șobolani și alte vietăți dăunătoare.

Nici măcar Dunărea nu a rămas aceeași, încă dinainte de construcția noului pod spre Smârdan – Ghecetul luptelor navale dintre Epaminonda și Marco, descris în “Neranțula”. Vapoare de pasageri nu mai trec demult spre Tulcea, din păcate. Bălțile s-au colmatat și peștele moare cu zile, departe de năvoadele pescarilor.

Oamenii, însă, s-au schimbat doar parțial. Fluviul interior al sentimentelor fiecăruia curge la fel ca pe vremea scriitorului brăilean. Prietenia este eternă, chiar dacă prietenii, duși de soartă, se despart uneori. Panait Istrati și personajele sale sunt de aceeași părere – deci, amintirea acestor apostoli ai prieteniei se va lega întotdeauna de cetatea dunăreană preamărită de el, și de ceea ce înflorește în sufletele fiecăruia dintre noi, la orice vârstă.

Copiii din anul 2020 – cei interesați de lectură, fiindcă, din păcate, există și alții – la fel ca cei din generațiile trecute, își sterg câte o lacrimă citind despre soarta tristă a lui căpitan Mavromati și a micului Adrian Zografi. La intrarea în adolescență visează la albastrul Mediteranei, poate mai curând decât la lumea mirifică a bălților de odinioară și la aventurile echipajului condus de Epaminonda și Neranțula, la lumea orientală prin care peregrina Dragomir și la faptele de vitejie ale haiducilor lui Cosma.

Atmosfera evocată în operele lui Panait Istrati nu mai există, dar amintirea ei va rămâne în eternitate, prilej de visare în toate timpurile.

Strada Malului, din cartierul grecesc de odinioară, nu mai păstrează urmele tavernei lui kir Leonida. Comorofca lui Codin și a cuțitarilor vestiți a devenit un cartier industrial. Unde se găsesc urmele existenței zbuciumate a lui Adrian Zografi, alias Panait Istrati?

Casa memorială a scriitorului a fost renovată de curând și i-au călcat pragul atât elevii orașului și ai localităților înconjurătoare, sosiți în excursie la Brăila, cât și turiștii. Biblioteca județeană îi poartă numele, ca și un liceu tehnologic de transporturi al orașului, un nou bulevard, întins din Grădina Mare, unde este și statuia scriitorului, spre Calea Galați până în Bulevardul Cuza, o librărie… Încă se mândresc brăilenii cu prozatorul lor vestit! Se organizează concursuri, se scrie despre el și opera lui, i se reeditează volumele…

Au rămas și vor continua să existe oameni care să prețuiască prietenia, care să dezvăluie nedreptățile și să lupte împotriva lor, care să dorească o lume mai bună, în spirit istratian. Cât timp sensibilitatea nu s-a stins în lume, Panait Istrati va trăi în sufletele lor. El este însuși simbolul prieteniei, al neastâmpărului, al dorinței de a cunoaște, de a iubi, de a lupta, un imbold spre fapte bune și inimi generoase pentru tinerii tuturor timpurilor.

Și cum ar fi posibil ca nerecunoștința urmașilor să-l scufunde total în negura uitării, când copiii anului 2020 sunt fiii tinerilor care și-au făcut torță călăuzitoare din amintirea marelui scriitor, adunându-se cândva, alături de mine, în taberele de creație literară ce-i fuseseră dedicate? Povestirile sale, la un veac sau chiar mai mult după vremea când s-au petrecut, încă trăiesc, în paginile cărților și în inimile noastre.

Confesiunea lui ni se potrivește tuturor, prezenți și viitori, fiindcă sufletul său are eternitatea prieteniei:

Așa că am regăsit Brăila copilăriei mele. De fapt, m-am regăsit pe mine. Căci, pentru mine, eu și cei care îmi seamănă sufletește sunt toată Brăila și toată omenirea.”

 

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.