Interviu cu Emilia (Marina) Zepo din A doua cursă

Marina at 40 Hilary Swank as Amelia Earhart5 (1)

Cronicarul a fost văzut la Brăila, la începutul verii, în fața unei școli din Bariera Călărașilor. Anasylvi l-a trimis să stea de vorbă cu una dintre cele două profesoare de engleză ale școlii, o femeie de aproape patruzeci de ani. Nu este din categoria celor îmbrăcate la modă, cu haine scumpe, de firmă. Îmbrăcămintea îi este decentă, fără să iasă în evidență prin nimic. Are părul scurt, vopsit într-o nuanță de castaniu roșcat și ochii verzi, ascunși sub o pereche de ochelari. Anii petrecuți în compania cărților au cerut prețul lor…

Este politicoasă și nu a refuzat interviul. L-a invitat pe Cronicar la o cafea, într-un local micuț de vizavi de școală.

  1. Spune-mi ceva despre tine. Cine ești, unde ești acum, ce rol ai în romanul A DOUA CURSĂ?

Sunt profesor Emilia Zepo. Am treizeci și nouă de ani. În familie, mi se mai spune și Marina, după un personaj din legendele unei zone a Greciei. Predau engleza la două școli din Brăila. Sunt dirigintă la clasa a opta. Poate ați auzit de mine, fiindcă am avut aproape în fiecare an câte un elev calificat pentru olimpiada națională de limba engleză. Uneori și doi. În romanul A DOUA CURSĂ am un rol secundar.

  1. Ce actriță sau cântăreață crezi că ar fi fost potrivită să-ți interpreteze rolul într-un film?

Mi s-a spus că semăn cu Hilary Swank. Închipuiți-vă și voi că are părul roșcat, nuanța mahon sau ceva asemănător. Culoarea la modă a anilor aceștia, cu care îmi acopăr firele de păr albe, care s-au cam înmulțit. Soțul meu îmi spune că elevii mi-au scos peri albi. Eu cred că mi-au ieșit de grija lui, de când e pilot pe Dunăre și a avut unele aventuri nedorite…

  1. Cât de mult a rămas din Marina de odinioară în Marina din prezent?

Greu de spus. Pe de o parte, sunt tot aceeași. Am aceeași pasiune pentru istorie, muzică, literatură, limbi străine, cultură în general, aceeași dragoste de viață și aceleași principii morale, pe care m-am străduit (și sper că am reușit) să le insuflu atât copiilor mei, cât și celor cărora le-am fost profesoară. Nu m-am abătut de pe cărarea îngustă, aleasă de mine!

Pe de altă parte, m-am confruntat cu suficiente greutăți de toate felurile, inerente vieții, ca să-mi pierd inocența adolescenței, a vremurilor când totul este posibil. Ori, de, și acum mai cred că orice este posibil pe lumea asta, dar în alt sens…

  1. Spune-mi ceva despre familia ta.

Părinții i-am pierdut încă din adolescență. Nu am frați. Unchiul și mătușa care m-au crescut au trăit să mă vadă mireasă și să-mi țină în brațe una dintre fiice. S-au dus în cursul aceluiași an. Unele perechi în vârstă nu supraviețuiesc unul fără celălalt. De sărbători, aprind câte o lumânare pentru odihna sufletelor lor, fie la cimitir, la Sfântul Constantin, fie la biserica cea mai apropiată.

Cu verii mei de toate vârstele formam, odinioară, un echipaj unit. Între timp, viața ne-a împrăștiat în cele patru vânturi, cum numai ea știe s-o facă. Eu, bucureșteanca, am devenit brăileancă, cu acte în regulă. Ei, majoritatea, au devenit bucureșteni. Narcisa mare s-a măritat pe la Focșani. În Brăila n-a rămas decât cel mai mic dintre verișori, Dani, cel cu care nu am păstrat o legătură prea strânsă. Sunt mai apropiată de cei din București.

 M-am căsătorit imediat după terminarea facultății. Am intrat cu bine în familia soțului, mă înțeleg bine cu socrul, cumnații, cumnatele, nepoții.

Soțul meu, atunci, era ofițer de punte Dionis Zepo. Eu i-am zis Leftheris de când l-am cunoscut, la paisprezece ani, și numele a prins și la alții din grupul lui de prieteni. Între timp, navele de pasageri nemaicirculând pe Dunărea maritimă, a fost nevoit să-și schimbe profesia, devenind pilot. Am patru copii, două fete născute de mine, Aliki, de șaisprezece ani, și Dora, de doisprezece, și doi gemeni, adoptați, Ina și Mihai, în vârstă de douăzeci și doi de ani. La anul termină facultatea. 

  1. Cât de greu este să fii soție de marinar?

Ușor nu este, dar, la fel ca multe alte femei, de acum și din vechime, m-am obișnuit. Sunt fiică de marinar și am crescut în casă cu verii mei, copii de marinar, la rândul lor. Știam ce înseamnă, cu bune și rele. Și dacă mi-ar fi fost soțul medic, sau polițist, sau militar – nu aș fi avut probleme similare? Sau dacă ar fi lucrat la o firmă româno-greacă, să fie jumătate din timp aici și jumătate la șefi, în Grecia, nu tot singură ar fi trebuit să mă descurc în lipsa lui?

Contează, în primul rând, omul de lângă tine, să fie om – iar Leftheris este. În toate profesiile găsești și oameni buni, și oameni răi. Din cei care își înșeală ori își bat soția, care se îmbată și fac scandal, sau care fac măgării la serviciu: furturi, înșelăciuni sau neglijențe mari. Am văzut și reversul medaliei – destule femei nu au suportat singurătatea și, de aceea, mulți marinari sunt divorțați. Chiar și printre prietenii noștri, unora li s-a întâmplat.

Nu sunt singura victimă a societății, suntem multe femei care avem căsnicii cu termen redus – când am avea nevoie de un sprijin, că se întâmplă ceva acasă, el e departe și tot singure înfruntăm situația. Am noroc de un socru pensionar, destul de sănătos, care m-a ajutat la nevoie, de cumnatul meu, soțul Electrei, și nepoții deja mari, de prietenul nostru și nașul Dorei, Theodoros, care, lucrând la Șantierul Naval, e disponibil în caz de inundație sau ceva, dacă Leftheris nu e acasă…

6. Ce ai simțit când ai aflat că Serghei s-a întors?

La început, teamă. Teamă pentru el – și am avut dreptate, că Anghel l-a găsit, din păcate – și teamă pentru mine. Nu am vrut să-l văd, dar i-am trimis pe finul lui și pe sora geamănă, fină a Nastei, știind că ei îi pot oferi, cu tot dragul, suportul moral de care avea nevoie. La rândul lor, experiența unei prietenii deosebite le va îmbogăți experiența de viață și personalitatea. Au avut grijă să-mi spună, fără să-i întreb eu, destule despre el, mai mult bune decât rele.

Dar s-a întâmplat să-l văd, oricât nu aș fi vrut, și nu a fost cum mă temeam. Cred că era normal să am sentimente amestecate. Din fericire, gelozia sau altele negative nu au făcut parte dintre ele. Nostalgia, da – însă această nostalgie am simțit-o după multe aspecte legate de adolescența mea, de oameni și vremuri care s-au schimbat. Nici Echipajul de odinioară nu mai este ca atunci… cum să fie Serioja la fel?

  1. Simți că ai sau ai avut o datorie morală față de el?

Am simțit asta dintotdeauna. Cred că mi-am dat seama de când a plecat în cursă lungă, înainte să se întâmple tot ceea ce i-a întors viața pe dos, dar, de fapt, o aveam de dinainte: cât eram în sanatoriu, îl ajutam la lecții, la română și la ce mai puteam. În fond, îi datorez viața. S-a întâmplat să-i pot face același serviciu când s-a întors, așa cum a făcut-o, din cursa lungă. Anghel nu l-ar fi lăsat în viață nici dacă l-ar fi ascultat, supus. Știa prea multe, îi deranja. Mă bucur că, până la urmă, i-a deranjat altfel, și că pe Anghel a reușit să-l bage la închisoare. Am aflat, după logodna lui, și ce a pățit cu Anghel mai de curând. Mă bucur că nu el și-a pătat mâna de sânge, însă e foarte bine că acel criminal nu îl va mai supăra niciodată.

  1. Ce mai fac verii tăi? Mai sunteți la fel de apropiați? Dar ceilalți din Echipajul de odinioară, neamintiți în A DOUA CURSĂ?

În A DOUA CURSĂ sunt amintiți puțini din Echipajul de odinioară – Theodoros cu familia lui, Asterița, Nondas, care este acum secundul/ timonierul lui Miltos, Ioan Lambrino în acte. (Probabil și Epaminondas îl chema doar în certificatul de botez, după naș.) Și, după divorț, s-a cam acrit, nu e tocmai personajul cel mai pozitiv de pe vaporul acela…

Verii mei nu apar în A DOUA CURSĂ. Majoritatea s-au mutat la București, s-au căsătorit, au sau nu copii…

Mihaela a rămas în Brăila și are trei fete, la fel de frumoase ca ea. Lucrează la Braiconf.

Narcisa mare s-a măritat la Focșani, are și ea doi copii. Sora ei, Vero cea mică, este artist plastic și predă la Academia de Arte din București. Și ea are doi băieți.

Lemoni lucrează la o bancă în București. Ea nu are copii. Virgil, tot în București, are o firmă de instalat centrale termice. S-a căsătorit imediat după terminarea facultății și are o fiică cu talent de actriță. Suntem apropiați în telefoane și e-mailuri, că altfel, la distanță, mai greu…

O parte din echipajul asociat de pe strada Plevnei au plecat și ei, care încotro, în lume, după o pâine mai bună. Cei cu Dunărea în sânge, și-au luat carnet de Rhin și plutesc prin fața sirenei Loreley. Alții s-au îmbarcat de cursă lungă, sau, cei care lucraseră la Șantierul Naval, și-au găsit de lucru prin țări cu lefuri mai bune. Au rămas bătrânii acasă… Ca peste tot, de altfel!

  1. Ce ne poți spune despre povestea din spatele cărții?

Dacă ECHIPAJUL a fost scris, într-o primă formă, încă din 1983, nu era programat să aibă vreodată o continuare. Însă după ce autoarea dăduse bun de tipar romanului, în septembrie 2018, chiar a doua zi, în tramvaiul 21, se gândea la carte, la epilog… și a avut revelația că și Serghei, uitat printre sticle în epilog, avea dreptul la o a doua șansă la fericire… deci, A DOUA CURSĂ! În momentul acela, pur și simplu revelația că va exista o continuare a făcut-o să coboare cu o stație mai devreme. În momentul acela, încă credea că personajul de care se va îndrăgosti va fi un personaj nou. Când i-a spus, seara, la un eveniment literar, tehnoredactorului de carte că va exista o continuare, ea a răspuns că-i combină și-i desparte ca în TÂNĂR ȘI NELINIȘTIT, crezând că tot cu mine va sfârși. Autoarea a râs și a spus că nu se va întâmpla așa… apoi a avut ideea cu cine s-ar putea combina, și cu ce obstacole.

Dacă v-a plăcut interviul, Cronicarul vă așteaptă să-i sugerați și alte personaje ale diferitelor cărți, și câteva întrebări pentru ele!

Romanul A DOUA CURSĂ poate fi comandat pe website Bibliocarti

One thought on “Interviu cu Emilia (Marina) Zepo din A doua cursă

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.