Marea Vlăhiei

Ohrid

(publicată în volumul DRUMURI ȘI DORURI)

Harta mașinii

s-a isprăvit demult.

Șoferul ghicește drumul bun,

înaintând prin ținuturi de legendă

în după-amiaza de toamnă.

Deodată, în fața noastră,

albastru necuprins.

Albastru de cer și albastru de ape,

împletindu-se sub lumina portocalie

a soarelui ce se pregătește de apus,

sub straja Balcanilor.

Turmele de oi

coboară la iernat

în sunet de clopot.

E Marea Vlăhiei, Lacul Ohrid,

străjuit de case albe

cu acoperiș roșu.

Orașul cu același nume,

Ierusalimul Balcanilor,

le-a fost cetate regilor.

În mintea mea se aud

cântecele adolescenței

și acestea nu sună deloc

în limba țării de astăzi.

Poate în cea a regilor Petru și Asan,

vorbită cândva în cetate

și la stânele din jur.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.