O poveste superbă despre Toulouse din PISICILE ARISTOCRATE.
Toulouse găsi, în cele din urmă, un moment prielnic, să doarmă duse mama sa și sâcâitoarea de Marie. Pândea de mult clipa perfectă pentru planul său de evadare.
Cu Berlioz n-avea totuși așa multe divergențe, i-ar fi putut trece cu vederea multe jumătăți de răsfățuri, dar surioara era atât de enervantă, parcă ea era Ducesa lumii, nu-i mai încăpeai în grații de alint. Iar adevărata Ducesă parcă era în luna de miere fără sfârșit. Simțea că el nu mai are loc pe lume.
Asta o fi soarta tuturor fraților mai mari, oftă trist, dar hotărât, Toulouse și ieși pâș-pâș din carte.
pinterest
Se-mpiedică de ceva. Merde, exclamă aproape tare și se sperie singur de glasciorul său încă adolescent. Dar se replie rapid, era doar semnul de carte, avea niște cute de când Copilul ăla plictisitor vărsase ceaiul pe el.
Ieși deci, hotărât și plin de încredere în lumea…
View original post 1,115 more words
