Recenzia Laurei Dobrea la ECHIPAJUL

Echipajul Laura Dobrea

Mulțumesc foarte mult, Laura Dobrea!

#apriliecitim

#stămîncasăsicitimromânește

Am constatat că perioada asta de stat mai mult prin casă a oferit oamenilor timp. Timp pentru a împărtăși amintiri, fotografii din copilărie, adolescență, tinerețe, cu locuri și oameni apropiati sufletului.

Dar ce mi-a oferit mie Marina Costa, citindu-i cartea pe nerăsuflate, a fost o călătorie magică în timp, în copilăria și adolescența mea, în locurile din orașul meu de poveste pe care ea a reușit să le descrie magnific.

Se spune că cine bea apă din Dunăre, rămâne la Brăila pentru totdeauna. Și se pare că sufletul Marinei a rămas pe străzile pietruite ale orașului meu, pentru că a descris atât de frumos oamenii de diverse etnii care conviețuiau aici, obiceiurile și tradițiile grecilor și lipovenilor, locurile pe care la rându-mi le-am bătut la pas sau înot alături de oameni dragi. Timpurile s-au mai schimbat între timp. Oamenii nu mai au acea tihnă și acel neastâmpăr totodată de a vedea și a respira aerul de poveste al locurilor prin care trec. Dacă n-aș fi fost vreodată prin Brăila, în urma parcurgerii acestei scrieri mi-aș fi dorit să o vizitez și să-i aflu poveștile. Însă pe lângă aceste minunate descrieri și multe informații interesante, cartea este despre prietenie. Acea prietenie trainică legată în copilărie, altruistă, împărtășită, care rezistă pe viață indiferent câtă distanță se interpune între oamenii care o simt.

Este despre evoluția spre maturitate a unor copii frumoși, trecuți prin greutățile vieții din fragedă copilărie, mulți dintre ei orfani de câte un părinte sau chiar de ambii, care s-au crescut practic unii pe alții ca un echipaj de pe un vas, cu roluri bine stabilite, care au învățat să dăruiască din puținul lor, să ajute ori de câte ori a fost nevoie, să discearnă între bine și rău, să schimbe lucrurile în bine prin puterea exemplului, să lupte pentru a-și îndeplini visurile și să se bucure cu tot sufletul de tot ceea ce-i simplu și frumos: de poezie, de muzică, de istorie, de natură și mai ales de valurile Dunării.

Am simțit alături de Marina, eroina principală, primii fiori ai dragostei, incertitudinile și nesiguranța ei, zbuciumul din sufletul ei pentru alegerile pe care a fost nevoită să le facă în așa fel încât să fie corectă cu ea însăși și cu cei din jur. Mi-am amintit de zilele toride de vară pe care mi le petreceam, asemeni eroinei, alături de prietenii mei pe malul Dunării, pe care o traversam cu barca sau cu bacul pe la vadul Stăncuța si unde pe plaja Perla, pârjoliți de soare și scăldați de bătrânul fluviu uitam de timp și respiram prezentul.

Ce doruri m-a făcut cartea aceasta să trăiesc! Multumesc, Marina Costa pentru momentele magice dăruite prin scrierea ta fantastică!

“Pe mare Dunărea își poartă
A sale valuri line…
…Ai să o uiți, hai, fii cuminte!
– N-o s-o uit niciodată!”

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.