Inca o recenzie pentru ECHIPAJUL

2

Lumea copilăriei cu visurile ei

de Vasilica Ilie

Pe Marina Costa o cunosc din 2016 de când a debutat cu romanul ”Pribegii mărilor”, la Editura Betta. De atunci a scris în continuu. Am primit de la ea, de curând, romanul ”Echipajul”, publicat inițial în 2018, la Editura Amanda Edit, pe care l-a îmbunătățit stilistic, spune autoarea ”în vederea asigurării unui bun flux narativ al romanului, fără modificarea substanței epice” în 2019, tot la aceeași Editură. Pe acesta îmbunătățit l-am primit, și, pentru că mi-a plăcut dat fiindcă se citește repede – este cursiv- și mi-a adus aminte de copilărie, am purces la scrierea acestui comentariu.

Romanul este scris la persoana I, personajele sunt un grup de copii care trăiesc într-un oraș la malul Dunării, devin adolescenți, pleacă la școli și facultăți, se reîntorc, își întemeiază familii fiind foarte fideli unul altuia încă din adolescență când se îndrăgostesc, au copii. Este, dacă vreți, o carte pentru copii dar și pentru oameni mari.
Marina Costa își trăiește copilăria și adolescența în orașul Brăila, oraș așezat pe malul Dunării despre care și Fănuș Neagu a scris în cărțile sale.

Ce mă frapează la acest roman este descrierea societății în care a trăit autoarea, căci ea este personajul principal din carte: acolo se aflau etnii, în special greci și lipoveni, care trăiau în comuniune, armonie și înțelegere. Totul era perfect. Acolo a învățat să vorbească bine grecește, să-și însușească datinile și obiceiurile etniilor respective, copiii să învețe la școală împreună, să se joace împreună, să se scalde în Dunăre și să aibă propriul lor echipaj închegat, cu dorințele și visurile lor.

Ei știau să îmbine jocul cu învățătura, să asculte povești sau legende despre pescari, pirați sau chiar contrabandiști. Uneori formau câte două cete și se atacau între ele, sigur, în final, sfârșindu-se cu izbânda uneia, cealaltă ieșind cam ”șifonată”. Părinții copiilor care formau acest echipaj erau în mare parte marinari, plecau luni de zile de acasă iar copiii lor abia așteptau să se întoarcă, să le aducă jucării sau dulciuri. Într-o seară de iarnă, Marina chiar a surprins o convorbire între tatăl său și un văr de-al lui: vorbeau despre moartea unui marinar, despre contrabanda cu țigări și despre punerea la cale a unei crime, și anume a comandantului unei nave, care era chiar tatăl unui prieten din echipajul lor.

Totul se petrece ca în filme și, de aici urmează adevărata aventură a personajului principal. Suflet curat, de copil, înspăimântată de ceea ce a auzit, în aceeași seară aleargă acasă la prietenul său, Leftheris, și el orfan de mamă, le deconspiră planul murdar al părintelui ei și al vărului acestuia. În urma acestui denunț pleacă de acasă, purtând rușinea cu ea că este ”fată de contrabandist”.

”(…)Am căzut în zăpada înaltă, necălcată încă de picior de om, fără să reușesc să mă ridic. Știam că voi îngheța acolo. Mă va găsi moartea. Nimeni n-o să știe cine sunt. Un mormânt – o fată înghețată- o lespede anonimă îmi va acoperi rușinea de a fi fiica unui om care plănuise o crimă.(…)

Ajunsă într-un sanatoriu de copii, fiind găsită înghețată sub zăpadă, cu temperatură, de un băiat, este bine primită, îngrijită și trăiește o bună parte din iarnă, chiar o prinde Revoluția din 1989 în acel sanatoriu. Serioja, așa îl chema pe băiatul care a salvat-o, era lipovean, avea o soră educatoare aici iar el venea zilnic s-o aștepte pe sora lui, Harpena, când își termina programul. Între ei se înfiripă o dragoste nevinovată, dar Marina era prietenă și cu Leftheris -înainte de a-l cunoaște pe Serioja- care o ia de aici și o instalează în gazdă la cumnata lui, funcționară la o bancă până ce aceasta se împacă de Paște cu ai ei, care vin și o iau acasă.

Într-o zi, când Serioja o salvează din nou din mâinile unor golani, tocmai când se întorceau de la școala unde avusese el examen, într-un moment apropiat o sărută și îi spune că o iubește.

(…)Te iubesc, Marina. Te iubesc mult. Nu mă pricep să-ți spun vorbe frumoase, dar țin la tine cu adevărat. Până acum n-am îndrăznit să-ți mărturisesc, fiindcă mă temeam să nu te superi pe mine. Însă așa nu se mai poate! Hotărăște-te : ori rămâi cu grecul acela, ori cu mine. Nu mă chinui! (…)” Ea ținea la amândoi și nu voia să se despartă de niciunul. ”(…) Să nu-mi ceri asta, Serioja! Țin la tine, și la el, în egală măsură. N-ai dreptul să îmi ceri să renunț la unul. Amândoi sunteți prietenii mei, atât de diferiți unul de celălalt; am nevoie de amândoi lângă mine!(…)”.

Perioada de adolescență trece, sigur, cu inerentele momente de aventuri ale personajelor care formau echipajul din copilărie. Marina termină liceul, intră la facultate în București și drumurile celor de pe ”echipaj” se despart. Serioja pleacă pe un vas în străinătate, unele dintre fete după ce au terminat liceul s-au căsătorit, iar Leftheris se logodește cu ea, ”prietena lui de o viață”, să nu o piardă. Legătura lor durează în tot acest timp, iar după ce termină amândoi studiile, se căsătoresc. Au copii, chiar doi înfiați și se întorc la Brăila, unde, aproape că se întregește ”echipajul”, acum cu familii, copii.

Întrebată de o prietenă dacă este fericită, Marina spune:

”(…) Fericire? Există oare așa ceva? Dacă există, atunci eu mi-am găsit-o alături de soțul meu. Suntem o familie norocoasă, liniștită, așa cum le explicam lor. Însă pe Serioja nu l-am putut uita, chiar dacă Harpena și Nastea nu voiau să-mi vorbească despre el. Pe apa vieții am fost corăbii ce se întâlneau spre a se despărți, neștiind dacă le va mai fi dat să se revadă vreodată. Destin marinăresc!(…)”

”Echipajul” al Marinei Costa este un roman de aventuri care m-a captivat, cu firul epic. Sigur, autoarea nu a putut atinge cu imaginația sa aventurile din cărțile lui Jules Verne, citite cu nesaț și pasiune în tinerețea mea, dar a știut să mă întoarcă în copilărie și adolescență. Cartea aceasta, cum am mai spus, poate fi citită atât de adolescenți cât și de oamenii maturi, care, sigur vor deveni nostalgici după timpurile de altă dată.

Vasilica Ilie
15.03. 2020

 

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.