Cronică la volumul de poezii DRUMURI ȘI DORURI

Drumuri si Doruri V Milescu Sud 11-12 2019

PRIMA ȘI ULTIMA CARTE DE POEZIE?

de Victoria Milescu

(publicată în Revista Sud nr. 11-12/2019, pag. 19)

 

Pe scriitoarea Marina Costa am citit-o cu un interes sporit când mi-a spus că Brăila, orașul meu natal, este orașul ei „de suflet”, despre care a scris pagini memorabile, unde are rude și prieteni, unde a învățat cuvinte grecești, turcești, lipovenești etc. Poate că acest oraș secular, cu Dunărea lui, i-a insuflat acel spirit de aventură care o face să colinde lumea pe uscat, pe mări și oceane, să descopere vestigii istorice, să culeagă povești și legende încărcate de misterul trecerii timpului. Din când în când mai face câte un popas, pentru aptitudinile-i de constructor. Construiește romane de aventuri, romane istorice, scormonind prin documente după întâmplări și fapte, pe care le asamblează și le lansează pe piața literară cu temeritatea unui navigator: Pribegii mărilor, volum de debut în 2016, la editura Betta, urmat de Vieți în vâltoare, Prietenii dreptății, Echipajul, Alte vâltori ale vieții, Farmecul mării. Nu-i lipsește însă nici spiritul romantic, de femeie sensibilă, atrasă de natura tainică a lucrurilor nedeslușite, astfel că nu e deloc surprinzător că a scris și poezii.

Marina Costa și-a adunat poeziile scrise pe parcursul a 35 de ani în volumul Drumuri și doruri, apărut anul acesta, la editura Amanda Edit din Sinaia. Cartea are două părți, reproducând titlul, „Drumuri” și respectiv „Doruri”, părți complementare, cuprinzând poeme de început și poeme recente. Poemele de început privesc cu oarecare sobrietate întâmplările importante din trecutul frământat al țării, dar și evenimentele contemporane din istoria națională în corelație cu cele din istoria universală, versurile fiind marcate de experiența de viață dar și de experiența scriitoricească. Spiritul de aventură e dublat de un spirit justițiar dar și de o expansivă dorință de manifestare a libertății de acțiune. Călătoriile sunt pretexte minunate pentru a-și expune ideile, a-și argumenta concepțiile, credința, iar impresiile și sentimentele produse de cele văzute sunt susținute pertinent de date istorice, geografice, de informații referitoare la obiceiurile și tradițiile locurilor vizitate. Autoarea planează, descrie, concluzionează. Periplul începe în România, oprindu-se asupra unor evenimente marcante, semnificative din țară, traversează Europa, și de acolo se avântă mai departe. Vorbește de Alba Iulia dar și de Atena, de Avram Iancu dar și de Tamar, regina Georgiei, de Marea Neagră dar și de Marea Egee. Spune: „Marea îmi curge prin vene,/ ademenitoare.// Ce strămoș explorator oi fi avut/ în negura veacurilor,/ de mă îndeamnă să caut/ o insulă pustie?” Iar fluviul Dunărea este „Zâna mea dragă cu plete lichide. Dunărea mea iubită”. Ceea ce frapează este o deosebită capacitate afectivă, conștientizată și asumată: „Iubesc tot ce există pe lume/ Nu știu să urăsc. Iubesc”. Dorința de cunoaștere (căci pentru ce altceva plecăm uneori prin lume?) vine din această disponibilitate sufletească aducând în memorie versul lui Lucian Blaga: „căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte”.

Pe lângă delectare și plăcere, călătoria oferă și autocunoaștere, scrisul devenind o exteriorizare concretă a sondării sinelui. Autoarea, pe numele real, Lelia-Elena Vasilescu, născută în București, în 1968, absolventă a Facultății de Management a Academiei de Studii Economice, cu un doctorat în economie mondială, cu lucrări de specialitate publicate, cum ar fi „Managementul proiectelor cu finanțare internațională (1999), mărturisește plină de candoare: „De la un frate al bunicii/ am luat talentul literar”. Călătoria ne mai poate purta și spre rădăcinile ființei, spre genealogie, dintr-o atât de umană curiozitate și o mai adevărată și corectă autodefinire, „Eu sunt un râu izvorât/ din peștera tristeții./ Razele soarelui/ nu mi-au aurit unda./ Oamenii, însă/ au găsit pe prundiș/ grăunțele de aur ale bunătății/ și m-au secat./ Sunt un râu ce-și caută albia/ printre stâncile pleșuve,/ un bulz de lut ce-și caută forma/ pentru amfora lui Omar Khayyam”. Poetul poate fi un bulgăre de lut, un bulgăre de zăpadă, un bulgăre de lumină, dar poate fi și omul-puzzle, o combinație de trecut cu prezent, de tradiție și modernitate, o combinație dintre dorințele și aspirațiile antecesorilor și idealurile fiilor și nepoților, ca în poemul „Puzzle”, care depășește un prozaism inerent, prin încărcătura emoțională, prin ironia fină, prin calda umanitate: „Sunt omul-puzzle/ făcut dintr-un mozaic de piese multicolore./ S-au găsit destui strămoși/ de pe ambele ramuri ale arborelui genealogic/ să-mi lase moștenire câte un crâmpei/ din năzuințele și priceperile lor (…)/ Jocul de puzzle/ se sfârșește cu mine,/ ultima crenguță/ în sufletul căreia trăiesc toți strămoșii./ Sunt fericita moștenitoare/ a mai multor povești de familie/ din tot atâtea neamuri (…)”.

Când mi-a oferit Drumuri și doruri, Marina Costa mi-a spus că e prima și ultima ei carte de versuri. I-am răspuns că nu cred că va fi ultima carte de versuri, că va mai scrie poezii, cel puțin în pauzele dintre romanele ei tumultuoase, care o recomandă, totuși, ca prozatoare, una de calibru, înzestrată cu talent, cultură și perseverență. O dovadă recentă și concretă – Premiul „Fănuș Neagu” primit de Marina Costa la Concursul național de proză „Nicolae Velea”, organizat la București de revista „Arena literară” și Asociația Difuzorilor și Editorilor-Patronat al Cărții (ADE-PC), ediția a III-a, 2019. Premiul a constat în publicarea unui manuscris, care ar putea deveni, cine știe, o carte de succes.

2 thoughts on “Cronică la volumul de poezii DRUMURI ȘI DORURI

Leave a Reply to Poteci de dor Cancel reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.