Club de lectură „ Păcatele fiului” de Theo Anghel

La aceste reuniuni, desi particip si eu, Iulia este mai buna la descrierea atmosferei… Cred ca mie mi-ar trebui, ca sa reusesc s-o descriu, o atmosfera de secolul al XVIII-lea!

Lumi paralele

Bună” azi vă voi povesti despre clubul de lectură de miercuri, al cărui star a fost Theo Anghel, cu primul volum din seria „ Păcatele fiului”.

S-a vorbit despre carte și despre personaje, despre stilul unic al autoarei de a contura acțiunea și de a prinde cititorul în poveste. Întâlnirea a avut loc, ca de obicei, la cafeneaua Lente, unde autoarea și organizatoarele evenimentului, Oana Arion fondatoarea editurii UP și Iasmy de la Literatura pe tocuri au avut grijă ca evenimentul să se desfășoare într-o atmosferă caldă, de neuitat.

Un element diferit față de celelalte cluburi a fost sceneta jucată de Alin Boncea în rolul lui Luca, cunoscut și ca Beleth, Rluca Iorga în rolul Liei și Iasmy ca vocea naratorului. Scena prezentată a fost prima întâlnire dintre Lia și Luca, prima întâlnire adevărată, în afara pereților închisorii. În cadrul recuzitei s-a aflat chiar și o poză de-a lui Mișu…

View original post 80 more words

WOULD YOU RATHER (MAI DEGRABĂ)… BOOK TAG

Leapșa luată de la Oana, deși o văzusem cândva și la Alina, și știu că au mai făcut-o și alții între timp.

(Mai degrabă) ai citi numai autori bărbați sau numai autori femei?

Nu fac discriminare. Să-mi placă ceea ce citesc. Și există autori buni și femei, și bărbați. Fiecare cu perspective diferite asupra vieții și aventurilor.

(Mai degrabă) cumperi de la Barnes&Noble sau de pe Amazon?

Mai degrabă la evenimentele literare, la librărie sau anticariat.

(Mai degrabă) toate cărțile să fie ecranizate drept filme sau seriale de televiziune?

Ar fi frumos. Dar știu că nu se poate. Mai bine o carte citită, că poate să-mi placă și cine știe dacă se va face film vreodată.

(Mai degrabă) ai citi 5 pagini pe zi sau 5 cărți pe săptămână?

Mi-aș dori 5 cărți pe săptămână.

Realitatea practică spune să zic mersi cu 5 pagini pe zi… măcar în unele zile. Când o avea ziua 48 de ore, îmi schimb opinia!

(Mai degrabă) ai deveni autor sau critic profesionist?

SUNT autor. Și nu voi fi niciodată critic. Nu mă pricep la critică literară. De aceea nici recenzii nu prea fac. Ies jalnice. Pe vremea școlii, învățam comentariile pe dinafară. Lăsați-mă să scriu poveștile din mintea mea, nu să-mi dau cu presupusul ce a visat autorul!

(Mai degrabă) ai citi doar primele 20 de cărți favorite din nou și din nou sau doar cărți noi?

Aș prefera cărți noi acum. Sunt prea multe pe lume și prea puține de care am aflat sau pot să le citesc.

(Mai degrabă) ai fi bibliotecar sau librar?

Bibliotecar. Că poți să ajuți oamenii, să le recomanzi cărți, fără ca factorul economico-financiar să intre în discuție… (Știu, unpopular opinion pentru o economistă!)

(Mai degrabă) ai citi doar genul favorit sau numai cărți din alte genuri?

Preferabil ficțiune istorică… dar mai scap și în alte genuri.

(Mai degrabă) ai citi doar carte fizică sau doar e-book?

Prefer cărți fizice, dar dacă ce vreau eu nu există fizic pe la noi, e bun și e-book. Doar că mă ține legată de calculator, pe când cartea pe hârtie o iau și în parc.

Dacă aveți timp și vă face plăcere acest tag, puteți să îl preluați, cu precizarea sursei. De asemenea, mi-ar plăcea să vă aflu părerile și răspunsurile în comentarii.

Another view on the Romanian literary life

I love Arabella McIntyre-Brown . I have read her book a while ago:

Liverpool

I loved it, I loved her style and her courage of getting a new life at the other side of Europe, in a country she didn’t know the language of (at that moment – she had learnt some meanwhile!), at retirement age.

I had no idea that, following our discussion, she had written about the Romanian books market and she mentioned me as well. Thank you, Arabella!

Survival of the Fittest – Blog Hop

A fascinating book from an interesting writer!

Myths of the Mirror

Global Link to Amazon

Jacqui Murray has a new prehistoric fiction book!
I loved Born in a Treacherous Time (see my review here).
I can’t wait to dig into this new one
Congrats, Jacqui!

Blurb

Five tribes. One leader. A treacherous journey across three continents in search of a new home.

Chased by a ruthless and powerful enemy, Xhosa flees with her People, leaving behind a certain life in her African homeland to search for an unknown future. She leads her People on a grueling journey through unknown and dangerous lands but an escape path laid out years before by her father as a final desperate means to survival.

She is joined by other homeless tribes–from Indonesia, China, South Africa, East Africa, and the Levant—all similarly forced by timeless events to find new lives. As they struggle to overcome treachery, lies, danger, tragedy, hidden secrets, and Nature herself…

View original post 2,134 more words

Romanul “Alte vâltori ale vieții” va fi lansat sâmbătă, 23 martie 2019, la Muzeul Național al Literaturii

Coperta ALTE VALTORI ALE VIETII copy

Continuarea romanului în două volume intitulat “Vieți în vâltoare”, despre care au vorbit, la vremea respectivă, Bianca și Mara Mădălina  (pe lângă cronicile literare ale doamnelor Ana Dobre și Eliza Roha, și prefața domnului Victor Atanasiu), un ultim volum care duce povestea venețienilor emigrați în America și a prietenilor (și dușmanilor) lor până în anul 1849, va fi lansat sâmbătă, 23 martie 2019, la Muzeul Național al Literaturii, în spatele Bisericii Albe.

Este o surpriză nesperată pentru mine, care abia am dat bun de tipar săptămâna aceasta.

Afis 23 martie 2019.jpg

 

Soarta mercenarului și alte destine

Inca o recenzie pentru “Soarta mercenarului si alte destine” – multumesc, Marius Andrei!

Analogii - Antologii


Soarta mercenarului
și
alte destine

                             de Marina Costa

Editura Hoffman
Anul apariției: 2019
Numărul de pagini: 200

 

Soarta mercenarului și alte destine surprinde total cititorii romanelor scriitoarei Marina Costa.

Eu eram deja, la trei titluri bifate: Prietenii dreptății, Pribegii mărilor și Echipajul, obișnuit cu stilul foarte bine documentat al unui gen de ficțiune istorică propriu lor, recomandabil în special copiilor și adolescenților, dar putând fi apreciat în aceeași măsură și de adulți.

Cea dintâi surpriză, la acest volum, e că nu mai avem de-a face cu un roman, ci cu o colecție de proză scurtă, povestiri de epocă selectate pe baza unui concept comun, unele dintre ele publicate anterior în reviste sau antologii și câștigătoare de premii literare.

Este păstrată calitatea documentării istorice, dar stilul devine mult mai dur-realist și cu…

View original post 967 more words

În pețit

Arena literara

ÎN PEȚIT

 (fragment din romanul în curs de apariție “Alte vâltori ale vieții”,

publicat în revista ARENA LITERARĂ nr. 12/2019)

 

La începutul toamnei, tinerii care îi ajutaseră pe indieni să-și clădească noul sat se întorceau, mai bogați cu o herghelie de cai, plus alte daruri din partea noilor proprietari de case: coșuri frumos ornamentate, olărie, haine și pături brodate. Pe drum, vânaseră un cerb cu coadă albă și doi curcani sălbatici, pe care îi aduceau în dar celor de acasă. La intrarea în sat, grupul se despărți, fiecare îndreptându-se spre casă. Nane și Angel se opriră la casa Bessinei, ca de atâtea ori când erau mici. Mânau un număr mai mare de cai decât aveau ceilalți, iar cerbul vânat se vedea pe spatele unui roib.

Aimée s-a întâmplat să le iasă în drum. A fost salutată politicos, în limba ei maternă. Ea rămăsese cu ochii mari de uimire, adunând câteva detalii în minte:

– Este adevărat ce cred eu? îl întrebă pe Angel în limba lor.

– Da, mătușă. Acum sau niciodată, altfel mi-o ia altul înainte. Veniți să mă ajutați, tu și mătușa Roxana?

După tradițiile din tribul lui, avea nevoie de sprijinul femeilor din familie. Putea conta pe noi două. Aimée m-a chemat, fără să îmi spună nimic altceva decât să mă grăbesc.

Bessina și Cathy, care avea acum nouăsprezece ani, despachetau darurile de pe cai, fără să înțeleagă ce se întâmpla. Ori, mai degrabă, Cathy se uita pierdută la Angel, de parcă atunci l-ar fi văzut pentru prima oară. Ca și Aimée, eu înțelesesem de cum văzusem cerbul. Reacția celor doi îndrăgostiți ce-și vorbeau numai din ochi, confirmase opinia inițială.

– Primești pețitori, Bessina? am întrebat-o direct pe gazdă. Eu sunt deja soacră mică; vine vremea ta. Ai ceva împotriva ginerelui? Îl cunoști, cu bune și cu rele. Acum i-a dovedit mândrei că este un bun vânător; Cathy, dacă îi place vânătorul, va trebui să se apuce să curețe și să gătească cerbul. La curățat, suntem gata să îi dăm o mână de ajutor, în caz că primește darul de logodnă.

Acum își dădea seama Cathy cât de important era darul pe care îl primise. Își amintea, vag, că i se povestise, demult, despre acest obicei.

– Bucuroasă de ajutor, să am timp să-l gătesc până se întoarce tata! Mulțumesc în egală măsură cui l-a împușcat și cui mă ajută să-l jupoi, rosti ea apoi, cu fața roșie ca o cireașă.

Bessinei nu-i venea să creadă ce auzea. Se uita când la fiica ei, când la pretendentul neașteptat. Îl cunoștea pe Angel. Crescuse în casa ei, până plecase la studii. Nu avea nimic împotriva lui. Era harnic, gospodar, cinstit și, pe deasupra, învățat. Se obișnuise cu el. Nu o deranja că era indian.

Angel rosti clar, în franceză, pe care o vorbise dintotdeauna în familia ei:

– După cum știți, mă întorc în satul meu. Am cumpărat pământ. Rudele voastre m-au ajutat să clădesc casa. Acum se construieşte o şcoală. Voi preda acolo. Sunt destui copii care să învețe să citească și să scrie în mai multe limbi. Mi-au rămas bani pentru un inel, după tradiția de aici. Îmi trebuie o soţie, să fie stăpâna casei. În şcoală, am nevoie de ajutor la clasele mici. Vă rog să îmi acordaţi mâna lui Cathy. Nunta o facem aici sau prima din noua biserică de acolo, cum doriţi.

Îl cunoșteam suficient de bine pe viitorul mire ca să fiu sigură că nu din calcule meschine își formulase astfel cererea în căsătorie, ci din prea multă timiditate. Nu era obișnuit să-și exprime sentimentele în cuvinte. Acum nu era cazul să-și declare dragostea și devotamentul; Cathy era convinsă de acestea de mult. Își salvaseră viețile unul celuilalt; împărțiseră gustarea, necazurile și temele pentru acasă ani în șir. Nu pe ea trebuia s-o impresioneze, ci pe viitorii socri.

Răspunsul fetei fusese limpede; îl voia de soț. Dacă ne gândeam bine, semnele prevestitoare se arătaseră încă de acum treisprezece ani, când Roger îl adusese în sat. Cathy îl luase în grijă din prima zi, cu posesivitate, devotament și dorința de a-l ajuta la lecții.

– Se vede că ai licența în drept; ai învățat să vorbești ca un avocat, râse Bessina. Nu am nimic împotrivă să-ți fiu soacră, dacă Jean-Pierre acceptă să-și dea fata atât de departe.

Am rămas amândouă cu ele, să așteptăm întoarcerea lui Jean-Pierre. Aimée se pricepea mai bine decât mine la jupuit cerbul, păstrând pielea întreagă. Angel îi aducea apă de la fântână logodnicei, care se apucase de gătit. Eu am ajutat la descărcat darurile, povestindu-i Bessinei câte știam despre obiceiurile indiene. La nunta mea din trib, familia fratelui meu adoptiv nu primise atâția cai câți le oferise Angel acum.

În calitate de pețitoare, rude ale mirelui, am fost invitate la cina cu tocană și friptură din pulpă de cerb. Cathy era bună gospodină.

Jean-Pierre, căruia i se formulase un discurs asemănător cu cel auzit de noi, ezită o clipă. În cele din urmă, acceptă să-i dea fata lui Angel. Satul indian era peste fluviu, la câteva zile bune călare, însă nu deosebit de departe.

– Duceți-vă să vorbiți cu părintele, duminică să facă prima strigare. Să fie într-un ceas bun! Vă cununați aici, că aici ați crescut. Când veți pleca în satul tău, nu mă îndoiesc că vă așteaptă alte tradiții de împlinit, spuse acadianul, cu chibzuință.

 

Toma Caragiu , Armânlu

Merita sa ii fie pastrata memoria vie! ❤

Zoica Manolescu

Toma-Caragiu2

Toma Caragiu , celebru actor român de origine aromână s-a născut la 21 august 1925 în satul Hrupiști ( azi Argos Orestiko ) din regiunea Epir,Grecia . Părinții Nicolae Caragiu și Atena Papastere (Caragiu) împreună cu cei 3 copii ( Toma , Matilda și Georgeta ) s-au stabilit în anul 1928 în Dobrogea Nouă ( Cadrilater ) , teritoriu românesc în acea perioadă Au locuit în comuna Sârsânlar , județul Durostor până în anul 1940 când Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei . De aici începe periplu familiei prin diverse localități ale României Între 1940-1941 familia Caragiu a locuit în Oltenițn din 1941 până în 1944 la Bacău, între 1944-1947 la Ploiești, iar din 1947 în București A decedat tragic la 51 ani în urma cutremurului din 4 martie 1977 care a lovit România și implicit capitala , București . Este înhumat la cimitirul Bellu , pe aceeași aleea cu Constantin Tănase .

La…

View original post 191 more words

Club de lectură – Monica Ramirez – „ OPS Files: Intelligenex”

Am fost si eu… si ma mai duc!

Lumi paralele

Bună! Săptămâna trecută
v-am vorbit despre primul club de lectură din seria „ Eu citesc”, organizat de
Oana Arion și Literatura pe tocuri. . Azi
vă voi povesti despre al doilea, unde s-a vorbit despre romanul „ OPS Files:
Intelligenex” de Monica Ramirez.

Discuția despre carte a pornit
într-o notă serioasă, dar ajungând rapid la una amuzanta. S-au împărtășit
păreri despre acțiune și personaje, s-a râs și s-a glumit.

Acest roman este diferit de
celelalte scrise de autoare, în sensul că acțiunea pornește de la o crimă și
continuă cu rezolvarea ei. Personajele acționează diferit. Totuși, este la fel
de frumoasă și de captivantă, doar vorbim aici de Monica, a noastră scriitoare
talentată.

M-am bucurat să văd oameni noi la
acest eveniment, să îi cunosc și să vorbesc cu ei. Sper din suflet ca la
următoarele cluburi să întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni noi, pasionaâi
de lectură…

View original post 62 more words

Soarta mercenarului și alte destine – Marina Costa

Încă o recenzie marca Anasylvi – mulțumesc mult!

adropofinspiration

Soarta mercenarului

De multe ori am declarat că surprind, în cazul meu, un mic paradox: se știe că îmi plac seriile cu multe volume groase, dar în același timp îmi plac mult și volumele de proză scurtă, mai puțin stufoase. Două fețe ale aceleiași monede, presupun, deoarece în unele găsesc expuneri ample, decoruri migălos construite, personaje create cu măiestrie și cu o evoluție în timp, conturate excepțional de multe ori, pe de altă parte în povestiri și nuvele găsim adeseori, înglobate artistic, esențe tari în sticluțe mici.

Tocmai am terminat de citit “Soarta mercenarului și alte destine“, de Marina Costa, un volum de proză scurtă, conținând o serie de povestiri cu subiect istoric, dintre care multe au fost publicate anterior în diverse antologii.

Prima povestire, “Floarea de foc” a fost premiată în cadrul Concursului național de Proză Scurtă “Nicolae Velea”, din 2018. Ea surprinde un moment din…

View original post 658 more words