Gallery

Grecia Panorama – o experienta mediteraneeana in Bucuresti

Sambata dupa amiaza, cantece si dansuri grecesti!

Z0ltan77

Aflat la cea de-a 2-a editie, evenimentul Grecia Panorama reuneste unii dintre cei mai apreciati producatori de delicii traditionale grecesti sub conceptul „Be a Greek for a day”, aducand Grecia mai aproape de iubitorii universului elen. Festivalul gusturilor grecesti se va desfasura in acest weekend, intre 19 si 20 ianuarie, la World Trade Plaza din Bucuresti, iar accesul este gratuit.

Grecia Panorama propune vizitatorilor doua zile de gusturi alese, distractie si surprize. Toti participantii se vor putea bucura de o atmosfera tipic greceasca: muzica, dansuri traditionale, demonstratii de cooking, degustari de produse autentic grecesti si isi vor putea chiar alege urmatoarea destinatie de vacanta, profitand de ofertele irezistibile pregatite de agentiile de turism specializate pe destinatia Grecia.

View original post 386 more words

Gorgona

Gorgona

Gorgona

Întruparea legendei străvechi

ce apare marinarilor

după încetarea furtunii, în amurg.

Prova navei despică elegant valurile.

Tramontana s-a oprit.

Ultima rază de soare o dezvăluie

pieptănându-se pe o stâncă.

– Marele rege Alexandru trăiește? răsună întrebarea.

Gorgona și-a iubit fratele.

Fiindcă a săvârșit o greșeală fatală

doar marea i-a dat adăpost.

Nu bănuiește c-au trecut neguri de veac.

Timonierul o zărește, o aude.

Știe că dacă i-ar spune adevărul

vasul s-ar scufunda.

– Trăiește și domnește!

I-a scăpat.

Vaporul dansează pe valuri,

pierzându-se în zare,

iar sirena, în căutarea altei prăzi,

pieptănându-se din nou,

întreabă amurgul:

– Mai trăiește regele Alexandru?

Vântul și steaua – The Wind and the Star – Nina Cassian

O poezie superba… si ilustratia pe masura!

adropofinspiration

Am descoperit această poezie minunată aparținând interesantei și controversate poete Nina Cassian și am tradus-o in engleză.

I discovered this wonderful poem by the interesting, controversial poet Nina Cassian and I translated it in English.

Da, sunt gata să fiu

vântul viclean, străveziu,

prevestind naufragii –

Și-apoi, pe fantasticul cer

tot eu să fiu steaua de ger

pe care-o văzuseră magii.

*

Da, sunt gata să sparg

corabia ta, catarg cu catarg

și-apoi s-aprind un luceafăr

care, pe ape blajine

să te aducă spre mine

cu-ncredere, teafăr.

wind and star

Yes, I am ready to be

the cunning, clear wind,

harbinger of shipwrecks –

And then, in the fantastic sky

me again the frost star

the mages had seen.

Yes, I am ready to break

your ship, mast by mast

and then to light the morningstar

that, on gentle waters

will bring you to me

in confidence, safe.

View original post

Reading Tricks for Kids of Any Age

Nicholas C. Rossis

I recently started a collaboration with Mom’s Favorite Reads; a blog created by author Hannah Howe. I wrote a guest post with reading tricks for kids of any age, which Hannah has kindly hosted on her blog. Below is a brief summary of the article. I hope you’ll enjoy reading the whole post on Mom’s Favorite Reads.

Reading Tricks for Kids of Any Age

Kids' library | From the blog of Nicholas C. Rossis, author of science fiction, the Pearseus epic fantasy series and children's booksAs a dad of a 3-year-old whirlwind, I find myself already asking the question facing most parents: how can I make my child read more and spend less time in front of a screen?

As an author of children books and teen-friendly fantasy books, I also ask myself this question’s flipside: how can I make my books appealing to them?

In the immortal words of Gonzo the Great, if at first you don’t succeed, fail, fail again. In my case, after many trials, failures, and…

View original post 1,557 more words

Echipajul – Marina Costa

Multumesc, Ana Sylvi, pentru recenzia la ECHIPAJUL! Ma bucur ca ti-a placut.

adropofinspiration

echipajul

Înainte să încep să scriu despre romanul “Echipajul”, de Marina Costa, aș dori să reamintesc câteva lucruri. Aceste articole pe care le public eu aici pe marginea cărților citite și îndrăgite de mine sunt, cum am mai zis în repetate rânduri, recomandări. Bucăți de emoție, de stare de spirit pescuite de mine din multitudinea de senzații pe care mi-o oferă o lectură. Aleg să recomand cărți pe care eu, subiectiv bineînțeles, le notez (pe Goodreads și în general) cu 4 sau 5 stele. Drept urmare, încerc de fiecare dată să redau, cu inspirația de moment, fiindcă nimeni nu performează egal în toate împrejurările, acel ceva care m-a făcut să apreciez respectiva lectură. Acel ceva pe care mi-l transmite mie lectura. Cititul este, până la urmă, un act foarte intim, foarte personal, fiindcă gândurile și mesajele autorului se reflectă prin propriile gânduri și experiențe iar rezultatul este imprevizibil. Cel…

View original post 740 more words

3 în 1? Ba 7 în 1!

Am fost provocată de o prietenă, scriitoare, ca timp de 7 zile să dăruiesc în fiecare zi câte o copertă a unei cărți dragi. Fără recenzie și fără comentarii. Cărți de-ale ei nu veți găsi în listă, fiindcă nu am încă – de la ea am citit numai proză scurtă în reviste și antologii, precum și fragmentele publicate în social media.

Dat fiind că am mai preluat odată o astfel de provocare pe FB și s-au găsit destui să protesteze că, deși cititori pasionați, nu se țin de astfel de jocuri, am găsit o altă soluție (inspirată tot dintr-un blog care le-a preluat 7 în 1). Voi prezenta aici, în ordine aleatoare, coperțile unor cărți a 7 scriitori români contemporani care mi-au plăcut. Fără recenzie (nu mă erijez în critic literar, mie îmi place o carte sau nu – si atât!) însă cu câteva comentarii.

Toată lumea vede, în librării, literatura străină la modă (tradusă mai bine sau mai puțin bine). Mulți bloggeri de cărți recomandă și scriu tot despre best-sellers internaționale, de vânzare în librăriile mari, în loc să se axeze pe promovarea literaturii române contemporane, a scriitorilor ale căror cărți, dacă se întâmplă să se afle pe rafturile unei librării (că nu toate au această posibilitate) sunt exilate la subsol 2, unde oricum nu le vede nimeni – și ne mai mirăm că nu se vând acolo, ci doar la evenimente literare, când nu beneficiază de niciun fel de promovare – sau aproape!

  1. Trilogia ÎNGERII DIN MOSCOPOLE de Catia Maxim

catia maxim trilogie

Urmează, anul acesta, al patrulea volum (și ultimul, se pare), pe care îl aștept cu nerăbdare. Scriitoarea prezintă saga unei familii aromâne în exil, începând de la sfârșitul secolului al optsprezecelea până în prezent, și ne plimbă prin toată Europa, alături de generațiile succesive ale acestei familii. Cel de-al treilea volum se oprește cam pe la 1900. Cel în curs de apariție ne va aduce în perioada contemporană.

2. Romanele și poeziile Elizei Roha

Eliza Roha set.jpg

TEMEIUL TIMPULUI TRECUT este un volum de poezii, celelalte două sunt romane. Eliza Roha este o scriitoare completă (dramaturg, poet, romancier, eseist, critic literar), prolifică, ale cărei romane sunt inspirate din perioada contemporană, creionând personaje și situații realiste, implicate în conflicte cu lumea din jur sau cu ei înșiși.

3. CULORI SECRETE de Camelia Pantazi Tudor

 

camelia pantazi tudor

Un roman interesant, experimental, pe care îl recomand iubitorilor de carte contemporană. De ce experimental? Fiindcă, de fapt, se compune dintr-o succesiune de proze scurte care ne poartă prin diverse colțuri de lume, descoperind Europa prin ochii autoarei, însă, împreună, acestea sunt legate într-un fir narativ misterios, constituind un fel de roman… primul dintr-o serie de trei.

4. Romanele și povestirile Gabrielei Banu

gabriela banu set

Scriitoare și traducătoare cunoscută, doamna Banu este promotoarea unui realism magic original. Firul epic este interesant, scrierea amuzantă, descriind tipologiile sociale așa cum se pot întâlni și în jurul nostru. Mi-au plăcut în mod deosebit, și le recomand tuturor!

5. Seria NEMURITOR de Oana Arion

oana arion set

O fantezie urbană paranormală, dintre cele atât de la modă în ultima vreme, ușor de citit și palpitantă. Poveștile cu vampiri nu sunt, în general, printre preferințele mele, și recunosc că primul volum, ULTIMUL VIKING, într-o primă ediție, l-am cumpărat… din greșeală, crezându-l roman istoric. L-am citit, mi-a plăcut felul în care contemporanul se împletește cu legende variate, acțiunea cu romantismul, și mi-a părut rău când am văzut că se termină cu mențiunea că așteptăm continuarea. Nu întâlnim doar vampiri, ci și berserkeri, sirene, vârcolaci și tot felul de alte viețuitoare mitologice. Când am aflat că există și continuarea… le-am citit pe toate, una câte una, și am devenit fan Oana Arion. Succesiunea romanelor, bine documentate, ne poartă prin mai multe țări și epoci, întrețesând mistere ce ne țin cu sufletul la gură până la final.

6. Romanele Doinei Popescu-Brăila

Doina Popescu Braila set.jpg

Întâi mă îndrăgostisem de scrisul acestei doamne când i-am descoperit blogul, acum câțiva ani. Mi-aș fi dorit să îi am cărțile, însă nu știam de unde să le procur. Am avut plăcerea de a o cunoaște la târgul de carte Gaudeamus. Am cumpărat mai mult decât aceste trei cărți, însă doar două dintre acestea am reușit să le citesc în noiembrie și decembrie. Un stil ușor, antrenant, care ne redă o lume pierdută în amintiri.

Știu că nu tuturor le plac aceste cărți – ceea ce poate fi valabil despre oricare carte, din lista mea de aici sau dintr-o librărie/ bibliotecă. Fiecare are publicul său țintă. Însă sunt destui cărora le plac, și mă bucur să mă număr printre ei.

7. Romanele lui Ioan Gh. Tofan

Ioan Tofan cover.jpg

Sunt ultimele pe listă nu din alt motiv decât pentru că le-am primit de Crăciun și nu am avut încă timp să le citesc, ci doar le-am răsfoit. Evocă Galațiul de odinioară și frumusețea Dunării într-un mod deosebit. Sunt primele pe lista de lecturi din 2019!

Sunteți invitați să ne împărtășiți 7 coperte/ 7 zile/ 7 provocări. Sau… 7 în 1, ca mine! 

Cine dorește să preia provocarea, este liber – fie pe blog, fie pe FB, așa cum o primisem eu. Cine nu, a mai văzut câte ceva din literatura contemporană și sper să îi intre pe lista de căutări și lecturări…

Doar așa se pot răspândi titluri valoroase, mai puțin cunoscute, ale scriitorilor noștri contemporani, care nu beneficiază de marketingul celor din literatura de limbă engleză…

Five golden rings

Five golden rings and a sunken treasure to share

The British Navy ship was stuck on a reef, and the French allies had promised to tow them back to deep water. Fernand hated this towing business. A messy thing where so many things could go wrong, and their ship could be the next one in danger just because their captain and rear-admiral wanted to be the good guys and help some Brits. Supposedly allies, or so the Duke d’Orleans, the Regent, was saying now, after having said totally differently for as long as Fernand could remember. The Navy sailor could care less. He liked more the Spaniards than the Brits, and they had been a longer time and more reliable ally. But well… this was not the sailors’ business, this was politics.

He trusted the helmsman and the sailing master, but he didn’t trust the stupidity of those who were able to set themselves on the rocks, first and foremost, waiting for them to tow them out of danger, and now to help them back afloat after beaching the ship. They were able to do anything foolish again! Well, what to expect from a Navy which was doing everything upside down – including fighting from the winward gauge, when the correct one was leeward!

However, this time not the Brits were the foolish ones. His messmate, Jean, was the one to squeak and fall from the rigging.

”Man in the water!” he shouted, not knowing if the man could swim or not.

Fernand could, so he jumped after him.

A wonderful sight was soon in front of his astonished eyes: yes, there was the dizzy lad from Port de Paix, still alive presumably, but there was also a sunken shipwreck… A galleon, as it looked.

First, he saw only some large coral rocks and some remnants of olive jars, speckled with barnacles, which were used to store oil and food in the ship’s galley. Then, a bit to the right, there was a chest. He could see Jean nearby, but the dubloons and the golden rings first took his mind and made him grab them, two handfuls, and put them into his pockets. Then he tucked some jade figurines and a few more coins in his shirt, knowing that the sash would keep them in place

Only then he got hold of the lad, pushed him up and made sure they both had their heads above the sea and could breathe.

Why would he have expected that the new lad, who was with them for a couple of months or so, was able to swim? No, it seemed that it was up to him to help Jean remain afloat… At least, unlike others he had heard about, this lad was quite conscious and he didn’t struggle to get them both drowned. Maybe it was only because he hadn’t got to swallow much seawater. A rope was thrown to him, and he tied it securely around Jean’s waist.

”Sir, there is a Spanish galleon down there! Look what cargo it has!” he reported to the second lieutenant, taking the figurines off his soaked shirt, while the dubloons and pieces of eight spread on the deck, one of them rolling far away, until it stopped at the boatswain’s feet. But the five golden rings and the dubloons from his pocket, remained his, undeclared.

„I found a treasure under the water, about there. It’s a galleon, and a chest full of gold and silver. I guess if we go all who can dive and take each one a different corner of the chest, we might get it out and keep it closed, otherwise the money would spread on the seafloor,” he told the officer.

”I need volunteers who can dive!” the lieutenant ordered. „Get the treasure on the deck. Midshipman La Bruyere, supervise the action, count and make a detailed inventory.”

”They can draw up any inventory they want,” Fernand thought. ”I am not going to give them my five golden rings, and I am not going to sell them either. One will be meant for my engagement, whenever it will happen, and one as a wedding ring. The other three could be kept until old age, because today has been a memorable day!”

At the same time, it seemed the Brits had found the other side of the sunken ship, with the associated treasure, as well. A treasure? Captain Wesley Stewart thought. And the French were there to hear about it too! That was something worth thorough investigation… and then a negotiation among officers of both ships, how to share it. No matter how much Wesley wanted the glory for himself, it was fair to share it with those who had given him a hand in need.

”You are invited to dinner tonight,” he shouted across the distance towards the French captain. ”With the Admiral and the lieutenants, naturally.”

It would be an interesting dinner, given that it was based on what was found on the island, with some additions from the captain’s pantry, but an even more interesting discussion…

”Lieutenant!” he turned to the first officer he saw in front of his eyes. ”Send a few good divers to investigate and report to me when you’ll learn the details about the shipwreck and the treasure. And you are invited to dinner in the company of our allies.”

The tricky manoeuvers had been done, the “Sovereign” was floating elegantly like a swan in the Man of War Bay. Wesley first congratulated his sailing master and the helmsman for their success. Then, he looked, pleased, at his lieutenant who managed the treasure recovery operation. At the same time, he didn’t hesitate to follow, spyglass in hand, the similar movements aboard the French ship, thinking who caught more.

”It is still enough time until dinner. Make sure the divers bring up everything they can, and that the purser, the boatswain and their mates count everything properly! We need clear evidences what we have found. Those who keep anything for themselves before counting and sharing, will be punished!” he instructed both Mr. Ashworth and the boatswain at the same time.

Right then, a new load of pearls got fetched to his feet. The divers were good, indeed.

Things had happened quickly. The French Rear-Admiral was paying attention to the maneuvers, studying both Marion’s and Gadou’s navigation skills and the British captain’s orders. He hadn’t looked at his second lieutenant until the coins dropped and the noise made him want to investigate. The silver pieces left him breathless. A treasure?

Right then, Captain Stewart invited them all to dinner, and Captain Laurent accepted immediately, thanking his counterpart. Which meant that, apparently, the Brits had found the treasure at the same time. The discussion upon dinner would be, no doubt, about sharing the treasure… and about the problematic claim ”who had seen it first?”

”I’ll sustain, during the discussions tonight, that each ship should keep what their men had brought up,” the Rear-Admiral stated.

It was nice to know that even the worst misadventure, how this hurricane had proven to be, had a silver lining – or a gold one, in this case.

– THE END –