Despre NaNoWriMo, ultima oară anul acesta…

NaNoCana

…dar anul viitor veți mai auzi destule pe această temă, din partea mea, fiindcă și 2019 va conține Camp April, Camp July și NaNoWriMo November.

Se pare că la noi, în România, NaNoWriMo este încă puţin cunoscută, puţin promovată şi, spre deosebire de alte ţări, aici instituţiile care ar trebui să sprijinească cultura – biblioteci, şcoli, muzee literare, etc. – nu se implică deloc. (Şi, pentru cei care cred cum credeam eu acum câţiva ani, nu este un concurs rezervat numai scriitorilor de limbă engleză. Poţi să scrii în orice limbă, în orice ţară, a devenit demult internaţional).

Pentru cine nu știe, acesta este un proiect internațional de scriere creativă, care se desfășoară în luna noiembrie și presupune, pentru a câștiga, să scrii 50.000 de cuvinte în perioada 1 noiembrie – 30 noiembrie, preferabil la un proiect nou-început, de roman. Există, apoi, taberele Camp NaNo din aprilie și iulie, unde îți hotărăști singur cât scrii – și dacă sunt cuvinte, ore sau pagini de editat. La acestea, poți să termini și să editezi ce ai scris în noiembrie anul trecut, sau să-ți faci planul pentru ce vei scrie în noiembrie anul curent.

Atât anul trecut în iulie, cât și anul acesta în aprilie și iulie, am lucrat la editarea unor manuscrise mai vechi, iar acest lucru a funcționat, ajutându-mă să termin ce mi-am propus. Primele două au fost deja publicate anul acesta, iar în primăvara următoare va fi publicat cel editat în iulie. Erau deja scrise, însă au avut nevoie să fie lustruite bine! Și romanul la care am scris în noiembrie anul trecut va fi publicat primăvara viitoare. Cel început la NaNoWriMo 2016 va fi terminat în cursul taberei din aprilie 2019, cred, și editat în iulie 2019.

NaNoWriMo se axează pe cantitate mai mult decât pe calitate – da, limita minimă pentru luna noiembrie este de 50.000 de cuvinte, încurajând scriitorii aspiranți să termine ce au început, pentru a putea edita manuscrisul ulterior și a-și dezvolta creativitatea. Ai scris 50.000 de cuvinte în noiembrie, sau cât ai avut în plan, în celelalte luni, ai câștigat. Primești o diplomă și reduceri la diferite cursuri și software pentru scriitori. Scopul NaNoWriMo este să-i determine pe oamenii care își doresc să scrie, chiar s-o facă, și să rămână motivați să termine ce au început. Fiindcă nimeni altcineva nu poate scrie povestea din mintea ta. Poate doar una oarecum asemănătoare.

Site-ul https://nanowrimo.org/, pe care trebuie să te înregistrezi înainte de luna noiembrie, este de mare ajutor în special celor care citesc în limba engleză (dar există subforum regional pentru România, https://nanowrimo.org/regions/europe-romania, unde poți scrie în română pentru ai noștri). Acolo îți anunți titlul romanului și tema, actualizezi numărul de cuvinte în fiecare zi (sau, ca mine, când îți aduci aminte, dar ar trebui în fiecare zi!) iar la final validezi numărul de cuvinte pe care l-ai scris. Forumul oferă participanților idei pentru a-ți regăsi inspirația pierdută și multe altele. În special, găsești alți oameni pasionați de scris, din toată lumea, care îți înțeleg problemele așa cum prietenii tăi care nu scriu nu le pot înțelege, și o perspectivă diferită te poate ajuta să continui. În plus, forumul regional pentru România, liderul municipal și cel local ajută ca scriitorii din același oraș/ din aceeași țară să comunice între ei.

Dacă acum câţiva ani eram printre cei – nu puţini – împotriva acestui concurs şi convinsă că niciodată nu voi lua parte, începând din noiembrie 2016 nu mi-a scăpat nicio ocazie de a participa, și, cu două excepții – aprilie 2017 și noiembrie 2018 – am câștigat. Aceasta mă transformă într-o promotoare a NaNoWriMo, în totală opoziţie faţă de cum vedeam lucrurile cu trei- patru ani înainte.

Pe atunci, spuneam că nu cred în NaNoWriMo. Nu participam, fiindcă îl consideram doar un motiv pentru a mă ambiționa să termin ce am început – și asta o făceam oricum, în timpul meu, fără să-mi impun termen de o lună și normă la numărul de cuvinte. Aveam deja mai multe romane și nuvele terminate, adunate în calculator sau în caiete, și spuneam că mă descurc mai bine fără stressul unui termen. Că am destule termene limită la serviciu, nu voiam să le aduc în timpul liber, la scris. Și de ce m-aș fi grăbit, fiindcă premiile în sine nu mă încântau (și niciodată nu am folosit cupoanele lor). Ca să demonstrez că pot, nu aveam nevoie de o lună anume din an. Dacă premiul ar fi fost publicarea romanului, da, aș fi făcut-o. Sau vreun curs literar gratuit, nu cu preț redus.

De fapt, tot nu cred în NaNoWriMo, însă acum cred într-o provocare să-mi depășesc limitele și în puterea de coeziune a obiectivului comun. În noiembrie 2016, când lumea profesională se prăbușea în jurul meu și încă nu știam ce opțiuni aveam în această privință, eram într-o situație în care aveam nevoie de așa ceva. Trebuia să mă concentrez pe ceva creativ, literar, să realizez ceva, să am control asupra propriilor realizări și să-mi pot măsura succesul. Să nu mă gândesc la lucrurile pe care nu le puteam controla, nici la ce s-ar fi putut întâmpla rău în viața mea. Așa m-am apucat de scris romanul care, la momentul acela, se intitula “Prețul libertății”. În final, acesta va fi titlul întregii serii de 3-4 romane, primul numindu-se “Îngerul cu sabie”. Îl plănuisem demult.

Aveam nevoie de șutul motivant dat de NaNoWriMo ca să îl încep efectiv. Odată început… eu nu las lucruri neterminate. Știam că nu îl voi termina la 50.000 de cuvinte, însă am câștigat concursul… și am câștigat prietene noi în grupul NaNoWriMo București. Întotdeauna mi-am dorit un grup de persoane pasionate de scris, să discutăm, să facem schimb de idei, sfaturi, resurse.

De atunci, am folosit instrumentele disponibile de fiecare dată, și am obținut rezultate.

Aş fi scris şi fără acest concurs? Desigur, însă într-un timp mai lung, îndoindu-mă de mine mai mult şi fără să am pe cine să întreb când mă blocam undeva sau nu eram sigură de un element anume. Mobilizarea aceasta colectivă mă ajută, la fel de mult ca termenul, care mă ambiţionează. (Nu spune nimeni că la sfârşitul lunii va exista un roman finalizat şi perfect. Nu, doar o primă versiune, care va fi supusă unor editări succesive. Este un element pe care unii nu îl înţeleg, şi această neînţelegere este exploatată de cei care sunt împotriva concursului, fiindcă ar crea romane proaste şi pentru că presiunea unui termen şi a unui număr de cuvinte/zi nu este pentru oricine.) Transformarea scrisului din activitate solitară în activitate colectivă contează foarte mult în creşterea productivităţii fiecărui scriitor aspirant, a motivaţiei şi a succesului final. Experienţa socială NaNoWriMo, corelată cu mobilizarea de tip “sesiune”, duce la progrese importante.

Ce am învățat din participarea la 3 NaNoWriMo și 4 Camp NaNo până acum:

– Dacă am fost în stare să scriu, în 2016, în condiții de stress extrem, lucrând peste program la serviciu timp de 3 săptămâni, și confruntându-mă și cu probleme de sănătate, oricine o poate face, cu puțină ambiție, determinare și disciplină a scrisului.

– Chiar dacă de două ori nu am putut câștiga, datorită unor circumstanțe exterioare (în aprilie 2017 am început un nou serviciu, am avut probleme de sănătate, am fost obosită și cu pregătirile de Paști, care la mine presupun curățenie, cumpărături și gătit pentru 2 case, nu una, iar în noiembrie anul acesta am avut alte schimbări de program neplanificate, inclusiv câștigarea unui premiu literar, implicând, pe lângă participarea la anumite evenimente literare, necesitatea de a pregăti pentru publicare, în timp record, altă carte decât cea la care trebuia să lucrez pentru NaNo), am terminat luna cu un număr de cuvinte în plus față de câte erau scrise în octombrie – și, oricum, voi finaliza romanul.

– În luna aprilie trebuie să pun un număr mai mic de cuvinte, deoarece pregătirile pentru Paști iau timp în care, altfel, aș fi scris.

– Sprijinul familiei și prietenilor cărora le-ai spus că ai un scop de îndeplinit este extreme de necesar. Mulțumesc soțului meu, care m-a ajutat prin preluarea majorității sarcinilor gospodărești în această perioadă, și mamei mele, care m-a încurajat. Și soțul meu m-a încurajat și mi-a pus întrebări menite să mă ajute să îmi clarific anumite aspecte (sau mi-a răspuns la întrebările mele). De asemenea, când eram la serviciu, colegii de serviciu m-au încurajat și au celebrat victoriile împreună cu mine. Și prietenii de pe site-ul pe care scriu mi-au fost alături.

– Nu este cu nimic mai ușor să scriu în limba maternă decât să scriu în engleză, în special când am scris mai mult în engleză despre anumite subiecte și constat că îmi lipsește terminologia de specialitate în limba maternă. Dar pentru asta s-au inventat dicționarele.

– Sprijinul coordonatorului local NaNoWriMo și al grupului local de scriitori este esențial, ca și sprijinul de pe forum. Poți pune o întrebare și găsi răspunsuri care să te ajute să mergi mai departe, poți găsi încurajare și idei pentru a reuși să termini, sau progresul mirobolant al unora îți poate stimula ambiția când vrei să te lași păgubașă (da, oricine mai are și astfel de momente!) Este foarte important că cei din București am reușit să ne întâlnim și să discutăm despre ce și cum scriem. Fără acest proiect comun, drumurile noastre nu s-ar fi încrucișat, fiindcă facem parte din diferite generații, profesii și scriem în genuri diferite – unele în română, unele în engleză. Mă bucur de oportunitatea de a ne fi cunoscut, și de a lega prietenii în cadrul grupului.

– Sunt folositoare și imboldurile literare (writing prompts) și sprinturile, oferite atât pe site-ul NaNoWriMo, cât și pe alte site-uri cu preocupări literare în perioada aceasta. Imboldurile îți trezesc la viață inspirația, totul este să le găsești pe cele potrivite romanului pe care îl scrii. Sprinturile îmi plac, însă nu cele total de una singură, ci cele pe care le fac online împreună cu alți participanți. La ultimele NaNo nu s-au mai întâmplat, și s-a cunoscut. Ar trebui să facem din acestea și în cadrul grupului din București. Nu-ți ia decât o seară liniștită, cu sesiuni de 15-20 de minute de scris, urmate de 10 minute de discuții pe messenger între noi, fiecare cât a scris și eventual schimb de fraze sau fragmente care ți-au plăcut în mod deosebit.

Pentru resursele sale și capacitatea de mobilizare, recomand NaNoWriMo tuturor celor pasionați de scris, măcar o singură dată! S-ar putea să constați că nu este pentru tine – dar dacă este?

Pe blogul Rahelei găsiți, pe lângă fragmente din cele de mai sus, și opiniile altor fete din grupul NaNo București.

nanobee

One thought on “Despre NaNoWriMo, ultima oară anul acesta…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.