A Writer’s Guide to Firearms: before the Modern Age

I forwarded here the whole series, but this is better for me as a writer of historical novels.

Nicholas C. Rossis

You may be excused if you have forgotten this post series by now, as the last installment was posted back in May. Then, life interfered with my good author friend’s, William R. Bartlett’s, best intentions, so this penultimate part is only published now. It continues his discussion of all things firearms. If you have missed the rest of this brilliant series on firearms, you can check it out here. As always, Bill includes some great tips on writing about older firearms and some common writing blunders. His next, final post will continue part 6 with Flintlock weapons. Enjoy and bookmark! 

A Writer’s Guide to Firearms by William R. Bartlett

Part 6: Firearms before the Modern Age

Prologue by William R. Bartlett

Thank you for all your kind responses. This is the final part in my Writer’s Guide to Firearms series and here I’ll discuss weapons for those who…

View original post 3,277 more words

O MISIUNE RATATĂ

Convorbiri

(Publicată în nr. 6/2018 al revistei CONVORBIRI LITERAR – ARTISTICE)

 

Zilele îi păreau luni prizonierului din spatele barelor de oțel, captiv în același timp înăuntrul propriei sale minți, unde timpul trecea numai între două torturi. Chago făcea tot posibilul să reziste, să nu înnebunească.

Cadența cizmelor venind spre el de-a lungul coridorului nu-l făcură nici să se miște, nici să-și schimbe direcția privirii absente. Ce altceva să facă? Astăzi fusese la interogatoriu. Cine și de ce mai venea acum? Erau formalitățile gata pentru judecată? Sau se întorsese afurisitul de preot care încercase să-i smulgă spovedania de pe urmă… dar nu orice fel de spovedanie. Numai faptul că el era făptașul crimelor de care fusese acuzat, și că se căia pentru ele. Chago nu ar fi recunoscut niciodată așa ceva, fiindcă era nevinovat.

Scârțâitul ușii abia descuiate, deschizându-se îi forță ochii să se îndrepte spre noul venit. Privirea îi era plină de ură. Lanțurile care îi strângeau încheieturile mâinilor și picioarelor erau necesare pentru a-l sprijini, deoarece prizonierul era prea slăbit să încerce ceva împotriva omului din fața ochilor lui. Era un personaj din trecutul lui zbuciumat, pe care îl crezuse mort. Ochii întunecați care aveau odată flăcări vii în ei, acum se holbau, surprinși, la piratul care îi era dușman de-o viață, cu o scânteie vagă.

– Cât de frumos arăți acolo! spuse nou-venitul cu dispreț. Exact cum arăta echipajul meu înainte de a fi spânzurați cu toții.

Bill Adder așteptase cu nerăbdare această întâlnire. Setea de răzbunare îi fusese puțin ogoită de priveliștea jalnică a celui pe care îl ura, înlănțuit în fund de închisoare, așteptând osânda.

Chago ridicase capul, recunoscându-l pe contramaistrul de pe “Norocul Diavolului”, omul care îl biciuise de atâtea ori, și pe care fusese convins că îl ucisese acum doi ani, împreună cu căpitanul lui, care îl luase în robie pe vremuri. Pirații aveau o recompensă pe capetele lor, într-adevăr, însă pentru el fusese o răzbunare personală să-i vâneze. Îi omorâse pe cei trei comandanți, ceilalți pirați fiind predați justiției. Era răsplata dreaptă pentru lunile de iad îndurate de Chago ca sclav pe corabia lor.

– De ce te-a scuipat Iadul înapoi? șopti Chago.

Dacă s-ar fi gândit bine, și-ar fi amintit că, lovit de sabie, Bill Adder căzuse în apă. El fusese singurul care nu fusese livrat autorităților, viu sau mort. Dacă nu murise de sabie, se înecase. Ori, cum dovedea prezentul, nu chiar…

– Sunt prea bun să mă primească, rânji omul disprețuitor. Chiar și mâna sigură a lui El Moreno poate da greș când mintea este prea plină de ură. L-ai ucis pe căpitan; pe mine n-ai reușit. Sunt o pisică sălbatică. Am prea multe vieți. Așa că îi ajut s-o ia pe a ta în loc.

Într-adevăr, prăbușirea în apă fusese deliberată și riscantă. Puteau să-l aștepte rechini acolo, fiind deja rănit grav. Preferase totuși această moarte, decât să fie expus pe zidurile orașului, spânzurat, cu un mesaj deasupra capului: “Cine face ca mine, ca mine să pățească!” Acesta era sfârșitul obișnuit al piraților în mâinile justiției. Nici măcar un mormânt.

Avusese noroc să-l salveze un pescar și să-l ducă în sălașul lor. Acolo a sedus o tânără văduvă, care a avut grijă de el până s-a vindecat. A rămas în satul acela prăpădit cât a avut nevoie. La un moment dat, legile schimbându-se, Bill Adder a solicitat regelui grațierea, transformându-se în vânător de pirați. Nu a fost nici primul, nici ultimul pirat trecut de partea legii. I-a prins bine să lucreze pentru Coroană și pentru propriul său profit totodată. Viața de pirat îi apusese pentru totdeauna, nu însă și dorința de răzbunare împotriva lui Chago. În special pe vreme rea, rana de sabie îl durea cumplit. Nu-l lăsa să uite.

– Te simți mai bine dacă afli că am fost pe urmele tale încă de când ai debarcat pe continent? Te-am recunoscut de la prima vedere. Dușmanii nu pot fi uitați ușor. Ne vedem la tribunal, El Moreno. Vom afla acolo cine râde la urmă!

Chago a continuat să se holbeze la el până când fiecare vorbă și-a făcut loc, prin mintea încețoșată de torturi, prinzând sens. A fost nevoie de ceva timp, creierul fiind prea obosit de lipsa de hrană și de apă, dar s-au aliniat, până la urmă. A înțeles că vechiul lui dușman era în spatele revoltătoarei înscenări.

– Tu i-ai omorât pe oamenii din teatrul acela! De ce?

– Unul dintre ei avea o recompensă bună pe capul lui. Ceilalți știau prea multe. În plus, mi-am împlinit scopul de a te face să guști din funia justiției pe care i-ai oferit-o echipajului meu.

Tot ce se întâmplase în orașul blestemat avea acum alt sens, deși Chago nu îndrăzni să își întrebe dușmanul cine anume îi pusese lui dovezile false. Îl durea prea mult să știe că trebuia să fi fost unul dintre oamenii lui. Un Iuda printre ei.

Cel puțin putea să se prefacă indiferent, să nu-i ofere dușmanului de moarte satisfacția de a fi primit un răspuns. Păstrase tăcerea în timpul torturilor. Putea s-o facă și acum.

NaNoWriMo aduce A DOUA CURSĂ

NaNo-2018-Writer-BadgeNano-Badge-Square-1080-01

Da, a început NaNoWriMo de la 1 Noiembrie, și am început și eu un nou roman. Este de sine stătător, o poveste de dragoste contemporană (da, pentru mine, cea care v-am obișnuit cu Young Adult și cu aventuri istorice, este un început, și recunosc că am ceva emoții.) În plus, pentru cei care știu că eu aleg întotdeauna aspecte ale culturilor minorităților, mai puțin cunoscute, și că am anumite preferințe… preferințele se schimbă aici, de asemenea. Comunitatea din care face parte personajul principal masculin, este cea a rușilor lipoveni, una dintre nenumăratele comunități reprezentate în Brăila.

Un roman care a ținut neapărat să se scrie, o altă poveste care s-a vrut afară din mintea mea, pusă pe hârtie. (De fapt, așa încep toate ale mele). Ideea acestui roman mi-a venit acum câteva săptămâni… în tramvaiul 21. Dădusem bun de tipar la ECHIPAJUL de câteva zile, și mă gândeam, întîmplător, pe drum, la personaje, când m-a lovit revelația: un personaj secundar, pentru care povestea s-a terminat trist, merita a doua șansă la fericire. Era o poveste care s-ar putea spune, și ar începe la vreo doi ani după ultimul capitol din ECHIPAJUL. Revelația a fost atât de puternică, încât era să cobor cu o stație mai devreme, din greșeală! Gândindu-mă mai bine, în seara și ziua următoare, am găsit și titlul cărții, și de cine să-l fac să se îndrăgostească (tot un personaj secundar, că inițial i-aș fi găsit un personaj nou, dar este mai bine așa).

Este un fel de urmare a romanului pentru tineret ECHIPAJUL, însă de data aceasta… nu mai este exclusiv pentru tineret. Personajele au crescut, au 40 de ani și viața i-a marcat în fel și chip. Vă ofer un citat… chiar începutul romanului:

Vestea se răspândi în cartier până a doua zi la prânz: Serga Melnik, nepotul fostului staroste al pescarilor brăileni, Dumnezeu să-l odihnească, e viu, nevătămat și s-a întors acasă.

Venise cu trenul, schimbându-l de trei ori, însă nu regreta. Avusese ocazia să admire părți din Rusia și Ucraina pe care nu le-ar fi văzut altfel, inclusiv frumoasa Odessa. La Galați îi așteptaseră Harpena, sora cea mare, și soțul ei, cu mașina. Nu avea cuvinte să le mulțumească.

Îl aduseseră în casa bătrânească, la fel de primitoare cum o ținea minte din copilărie, de pe vremea când încă le mai trăia mama și boala care avea s-o ia înainte de vreme nu-și arătase colții. Aici îl aștepta și sora cea mai mică, Dașa, împreună cu copiii ei, venită de peste Dunăre, special să-l întâmpine. Gătise ce i se spusese că-i plăcea lui. Ea nu avea cum să-și amintească astfel de detalii. Avea nouă ani când el plecase de-acasă.

Era mai înalt decât și-l aminteau surorile, verișoara și vecinii cu care copilărise. Părul blond ca paiul era înspicat cu destule fire albe, părând, uneori, cenușiu – gălbui, ca nisipul. Aliura lată în umeri, cu mușchii formați, demonstra că la viața lui făcuse mult efort fizic, chiar dacă, după ce trecuse de patruzeci de ani tumultuoși, statura nu-i mai era atât de atletică precum odinioară. Avea puțină burtă; efortul fizic nu permisese să se depună prea mult, totuși.

Privirile de același albastru de cer senin ca ale surorii mijlocii, Nastea, cea din București, erau încețoșate de tristețile și dezamăgirile vieții. Ochii aveau cearcăne și riduri în jurul lor, mărturie a nopților nedormite și a vremurilor de excese bahice.

 

Echipajul

In sfarsit, o recenzie pentru ECHIPAJUL! Multumesc, Marius Andrei!

Analogii - Antologii

«…Pe marea vieții suntem cu toții corăbii…»

Echipajul

                    de Marina Costa

Editura Amanda Edit
Anul publicării: 2018
Număr de pagini: 220

         Romanul cu parfum adolescentin Echipajul este un fel de Aventurile lui Tom Sawyer în variantă autohtonă și având drept personaj principal o fată, în locul celebrului ștrengar al lui Mark Twain.

O carte de aventuri pe care o vor aprecia nu numai foarte tinerii cititori, ci și părinții sau buncii lor, pentru că recompune ludic o lume romantică a altor vremuri, scăldată de apele Dunării și influențată tainic de legătura cu marea.

Orașul-port cosmopolit Brăila este surprins ca de-o vizită cu mașina timpului, în momente ale trecutului când magnetizările comunitare erau mai puternice, grupurile etnice erau mai enclavizate, informația circula mai încet, copiii fiind unicii care aveau aceeași capacitate de-a depăși orice bariere, a sfida orice tabuuri…

View original post 931 more words

What is your NaNoWriMo horoscope?

NaNo-2018-sig

 

I am an Aries and this is mine. Yes, NaNoWriMo has started and I am trying to keep afloat, to keep writing.

Aries (March 21 – April 19)
Bold and determined, you dive right into every ambitious challenge—including NaNoWriMo. Sometimes you plan, but you prefer to charge forward into the month armed with nothing more than your pen. You may be tempted to throw the occasional writing-related temper tantrum, but remember: the first draft is supposed to be a mess. Just breathe deep and channel that fearless Aries within. You got this.

Prompt: Something explodes (literally or metaphorically) in your next scene.

Does being fired from work after 16 years seniority constitute such an explosion? It will be written!

Vă aștept la Gaudeamus!

Set 4 carti si verso.jpg

Am plăcerea să vă invit la Târgul Internațional de Carte GAUDEAMUS, sus, la cucurigu, la ultimul nivel, să admirați târgul de sus!

Romanul “Echipajul” poate fi găsit la standul nr. 343 al Uniunii Ellene din România, nivel 7.7.0. La același nivel 7.7.0, la standul nr. 354 al Editurii BETTA, găsiți Antologia “Sub cupola Unirii” și Antologia de poezie bilingvă româno-turcă (în ambele am texte publicate), iar la standul nr. 356 al Editurii Astralis poate fi găsit romanul “Prietenii dreptății”.

Joi, 15 noiembrie 2018, începând cu ora 12:30, vă invit la standul nr. 343 al Uniunii Ellene din România, nivel 7.7.0, unde va avea loc lansarea, respectiv prezentarea mai multor romane, printre care și “Echipajul”. În continuare, până la ora 20:00, mă veți găsi la stand, pentru autografe și răspuns la întrebări. Special pentru dumneavoastră, în ziua de joi voi avea la vânzare TOATE cele 4 romane publicate până în prezent.

Duminică, 18 noiembrie, la ora 14:00, la spațiul de evenimente BURSA DE CONTACTE (Complex Romexpo-Cupolă, nivel 3.2.0) sunt invitați cei care vor să fie alături de mine la festivitatea de premiere a concursului de proză scurtă “Nicolae Velea”, organizat de revista “Arena Literară” în colaborare cu Asociația Difuzorilor și Editorilor – Patronat al Cărții (ADE-PC) și Editura Betta

Duminică, 18 noiembrie, la ora 17:00, la spațiul de evenimente BURSA DE CONTACTE (Complex Romexpo-Cupolă, nivel 3.2.0) sunt invitați cei care vor să fie alături de mine la lansarea, respectiv prezentarea publicațiilor Editurii Astralis, inclusiv a romanului meu “Prietenii dreptății”.

Vă aștept cu drag, la oricare eveniment doriți să veniți!

Cu cartea prin liceu – la Colegiul Economic Viilor

Liceul EcViilor-06-11-2018-9

Elevii și profesorii de la Colegiul Economic Viilor, interesați de secretele lumii scrisului

Marți, 6.11.2018, nu au fost trei ceasuri rele, ci două ceasuri bune. Mai precis, între orele 13-15 am fost invitații doamnei Gabriela Diaconu, directorul Colegiului Economic Viilor, și ai doamnei bibliotecare, poetă cunoscută sub pseudonimul Sarah DeJar, poposind acolo cu cartea prin liceu. Proiectul cu acest nume, organizat de scriitorul Teodor Hossu-Longin, aduce scriitorii în contact cu liceenii de o vreme. Mă bucur că, împreună cu organizatorul și cu scriitorul SF Ovidiu Vitan, am avut ocazia să-i cunoaștem pe elevii de la Colegiul Economic Viilor. Inițial timizi, aceștia s-au încălzit, pe parcurs, în discuții.

Majoritatea elevilor veniseră la recomandarea profesorilor de limba română, nesiguri cum ar putea fi această întâlnire. Teodor Hossu Longin a deschis discuția, invitându-ne să ne prezentăm și întrebându-i de ce citesc sau, din moment ce se spune că tânăra generație nu citește, de ce nu citesc. Răspunsurile primite au revelat că există o dorință de satisfacție imediată care-i împinge spre filme și jocuri video mai degrabă decât spre lectură. Unii tineri citesc, alții nu au găsit încă genul de carte preferat sau nu au răbdare să termine cărțile începute.

Discuțiile au continuat, abordând teme diverse, de la faptul, subliniat de Teodor Hossu Longin, că ei sunt generația care trebuie să schimbe lucrurile, până la beneficiile aduse de citirea clasicilor, când ar trebui să citească mai mulți scriitori contemporani. Au fost amintiți scriitori preferați, cum s-a schimbat programa școlară din vremea noastră până în vremea lor, cum sunt făcute coperțile cărților, ceea ce a reliefat aspecte legate de copyright și domeniu public, și alte detalii din lumea cărților.

Singurul lucru care m-a șocat a fost că, la întrebarea mea “Cui i-au plăcut cărțile lui Alexandre Dumas? Dar ale lui Karl May?” m-a întâmpinat o liniște totală, fiindcă acestea erau cărți citite cu aviditate de adolescenții mai multor generații, începând cu vârsta de 12-13 ani.

Cei trei scriitori au donat cărți pentru biblioteca liceului și au oferit câteva cărți participanților – cum altfel să stimulăm lectura? Timpul a trecut în zbor, și sperăm să revenim peste un timp la acest liceu primitor.

Liceul EcViilor-06-11-2018-7

Ovidiu Vitan, Teodor Hossu-Longin și Marina Costa, cu cartea prin liceu