A mai trecut un Camp NaNoWriMo

Diploma Nano-s

A mai trecut un Camp NaNoWriMo. Și, după cum se vede, am câștigat.

Mă bucur că am fost (până acum – mai sunt câteva ore și cele care nu și-au actualizat la timp succesele o pot face încă) 6 căștigătoare în cabina românească a taberei. 3 se pare că ar fi câștigat numai experiența de a-și doza eforturile (cu rezerva unor răsturnări de situație de ultim moment, așa cum am menționat mai sus). Exact ce câștigasem eu anul trecut pe vremea aceasta, când nu reușisem decât vreo 6000 cuvinte toată luna. Și acest gen de câștig contează pentru viitor!

Pentru cei care încă nu știu ce înseamnă acronimul de mai sus, am dat link-ul. Iar pentru cei care știu, însă nu suficient, explic că numai în luna noiembrie participanții trebuie să scrie un număr fix de minimum 50.000 cuvinte. În perioada celor două tabere, Camp NaNo Aprilie și Camp NaNo Iulie, participanții își pot stabili singuri țelul, în număr de cuvinte, de pagini sau ore de documentare ori editare.

Atât anul trecut în iulie, cât și anul acesta în aprilie, am lucrat la editarea unor manuscrise mai vechi, iar acest lucru a funcționat, ajutându-mă să termin ce mi-am propus. Cel început anul trecut, PRIETENII DREPTĂȚII, a apărut anul acesta, fiind lansat de curând.

Pentru Camp NaNo Iulie de anul acesta, intenționez proză scurtă. O schimbare de ritm nu strică.

În avanpremieră, un citat din romanul ECHIPAJUL, care va apărea în toamna aceasta:

        În după-amiaza aceea, un băiat de vreo cincisprezece ani ne-a “depus” pe malul celălalt, cu promisiunea că la ora şase vine să ne ia. O vreme am stat la plajă, am jucat cărţi, am făcut baie, apoi soarele s-a supărat pe noi, ascunzându-se în spatele unui nor des. Noroc că nu era negru.

– Hai să facem o expediţie! am propus eu. Liziera de copaci e mică; să vedem ce este mai încolo.

            Umbra răcoroasă a copacilor ne făcea să visăm ţări îndepărtate. Ne credeam exploratorii unor ţinuturi necunoscute.

            – Uite un tigru prin jungla noastră! spuse Narcisa.

            Ce-o fi văzut la bietul pisoi flămând, rătăcit cine ştie cum pe insulă?

            Copacii ascundeau un lan de porumb, din care am cules câţiva ştiuleţi. Când ne-am întors pe plajă, nici urmă de barcă la locul stabilit. Pe nisip, cineva scrisese trei cuvinte “ciudate”, cu litere mari de tipar: “DRACUL DUPĂ VOI!”

            Mihaela, singura care avea ceas, constată:

            – E şase şi zece. Acum ce facem?

            – Dormim aici, mârâi eu supărată, în timp ce căutam în zadar o soluţie.

            – Izolaţi pe o insulă pustie! Ca în cărţile de aventuri ale lui Jules Verne!

            – Lasă glumele, Virgiluş! Or să se supere, or să se sperie toţi ai noştri.

            Lemoni începu să scâncească. Îi era frică.

            – Taci, miorlăito, că trebuie să găsim noi o idee! o repezi frate-său. Uită-te mai bine în larg, la moşul acela care pescuieşte. Strigă-l, Em, că tu eşti mai mare, şi expediția la porumb a fost ideea ta.

 

One thought on “A mai trecut un Camp NaNoWriMo

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.